Starea de război ca normalitate

Războiul interior și cel exterior

Fraților și surorilor, așa cum știm, de când Dumnezeu i-a izgonit din Rai pe protopărinții noștri Adam și Eva pentru păcatul săvârșit, omul se află într-o permanentă stare de război. Fiind înzestrat cu cel mai de preț dar divin, libertatea, deci libertatea de a opta între bine și rău, între virtute și păcat, omul este angajat în această stare de beligeranță care durează până la sfârșitul vieții. Iar câmpul de luptă este întâi de toate sufletul fiecărui om. Acolo se consumă marile bătălii, acolo se călește eroul, martirul sau sfântul și tot acolo se încropește, se clocește trădătorul, dezertorul sau omul căzut. Și nimeni nu se poate sustrage acestei stări de război spiritual și moral.

Dar starea de conflict permanent se desfășoară în toată amploarea ei și în relația dintre oameni, grupuri de oameni, comunități mai largi, popoare și civilizații. Întreaga istorie a omenirii este un șir nesfârșit de războaie. Acestea au general bărbați care s-au acoperit de glorie și de recunoștința urmașilor pentru vitejia și pentru spiritul lor de sacrifiu. Orice neam își constituie propria istorie din înșiruirea necontenită de figuri eroice care le-a marcat destinul și le-au croit profilul identitar. Iar popoarele îi venerează pe eroi, martiri și sfinți anume pentru faptul că aceștia au trăit și au murit pentru o cauză superioară: pentru Hristos, pentru Neam, pentru Aproapele. Și invers, memoria colectivă îi disprețuiește pe cei care s-au pătat cu fapte nedemne, degradante, rușinoase.

Trecem peste faptul că societatea liberală sau societatea de piață de azi atrofiază în serie orice criteriu valoric superior, orice sistem de referință axat pe elevație spirituală, orice sentimentul onoarei și al răspunderii. Capitalismul, acest sistem al negustorilor care își urmăresc obținerea propriului beneficiu, anihilează caracterele puternice, șterge orice zvâcnire de flacără eroică în sufletele ofilite de egoism și goana după profit. Și doar momentele de criză majoră, ca cel pe care îl trăim azi, separă apele ca pe vremuri, ca în epocile de aur ale istoriei omenirii. Anume în astfel de momente de maximă tensiune, când asupra tuturora planează o primejdie de moarte, se manifestă adevăratele caractere. Ele se profilează cu o putere izbitoare pe fundalul unei apatii generalizate și a unei stări de orbire axiologică, ce transformă popoarele în turme inconștiente, bune de sedus cu cântece de sirenă și de condus, fără a întâmpina o minimă rezistență, la abator.

Pandemia COVID-19 ca război hibrid global și total

Ne aflăm de câteva luni de zile într-o stare de război generalizat, care a cuprins întreaga suprafață a planetei. Este vorba despre un război multidimensional, multiform, hibrid. Acesta nu se aseamănă prea mult cu războaiele clasice, inclusiv cu cele două războaie mondiale din secolul trecut. Iată câteva caracteristici ale acestei noi și atipice conflagrații mondiale:

• Este vorba despre un război nedeclarat;
• Nici un stat nu își asumă rolul de stat-agresor sau de inițiator al războiului;
• Și totuși toate statele, fără excepție, sunt state-țintă, sunt asaltate de inamic;
• Nici un stat nu reușește să-și asume rolul de stat neutru, neutralitatea devenind o condiție imposibilă;
• Agresorul nedeclarat, care își camuflează cu grijă identitatea în spatele unor măști onorabile, este o entitate non-statală;
• Camuflarea identității agresorului îi împiedică pe foarte mulți oameni să înțeleagă că lumea se află în stare de război;
• Camuflarea identității agresorului împiedică organizarea unei riposte adecvate;
• Principiul de aur al artei războiului “Cunoaște-ți dușmanul” e practic inaplicabil;
• Actorul non-statal colectiv, care a pornit războiul, are mai multe nume: globaliști, stăpânii banilor, corporatocrația, banksterii, plutocrația, iluminații, masoneria, sataniștii, demonocrația, luciferienii;
• Partea agresată, care nu-și înțelege sau nu-și asumă rolul de parte beligerantă a acestei conflagrații, este sortită înfrângerii din capul locului;
• Drept parte agresată apar nu doar statele ca în războaiele clasice, ci și fiecare om, fiecare familie, fiecare popor, fiecare religie, fiecare civilizație;
• Miza acestui război total e radical diferită de cele caracteristice epocilor anterioare;
• Adevărata miză este:
  1. asasinarea în masă, în proporiții genocidare fără precedent în istorie, a majorității oamenilor de pe glob;
  2. înrobirea tuturor oamenilor de pe planetă rămași în viață prin instaurarea unei dictaturi globale digitale;
• Acest război total este unul ireconciliabil la modul propriu;
• Spre deosebire de epocile anterioare, războiul global de azi nu poate să se încheie cu un armistițiu sau cu un tratat de pace impus de către învingători părții învinse;
• Agresorul nu intenționează să se mulțumească, așa cum se întâmpla de-a lungul istoriei, cu capitularea părții adverse;
• Agresorul nu-i recunoaște părții agresate calitatea de inamic clasic, ultimul reprezentând o specie inferioară ce urmează a fi anihilată cu desăvârșire prin lichidare fizică, lipsirea de capacitatea de a raționa și înrobirea politico-tehnologică;
• Guvernele statelor-fantomă, subordonate agresorului, se prezintă drept regimuri de ocupație pe propriul teritoriu, având toate însușirile unor forțe de represalii;

Dictaturile instaurate în fostele state naţionale își reprimă propriile populații cu ajutorul a trei categorii de trupe:

1. trupele mediatice care asigură bombardamentul informațional,
2. trupele medicale sau “halatele albe ale morții”
3. trupele militarizate ― forțele polițienești, armata, serviciile speciale.

Formele războiului hibrid în plină desfășurare

Să enumerăm acum formele de manifestare sau sferele de acţiune ale acestui război total.

Război religios, duhovnicesc sau spiritual

Secta demonică a iluminaților, pe care îi numim în mod curent globaliști, poartă un război împotriva Bisericii timp de sute de ani. Iar actuala pandemie a servit drept pretext pentru o ofensivă contra Bisericii fără precedent în istorie. Astfel, caracterul apostatic, luciferian, antihristic al globaliștilor a ieșit în evidență în mod flagrant.

Război politico-juridic

Instituirea stării excepţionale sau de urgență în statele lumii a determinat suprimarea drepturilor politice și cetățenești și instaurarea unei dictaturi globale, aceasta având trei nivele de coordonare a acțiunilor de război: 1) centrul de comandă globalist situat în SUA (“Statul Profund”), 2) centrul de executare a planului ― Organizația Mondială a Sănătății cu sediul la Geneva și 3) celulele locale formate din administrațiile marionetă ale fostelor state suverane.

Război economic

Impunerea regimului de pandemie, de arest la domiciliu și de blocaj total al activităților economice a provocat o prăbușire uriașă a economiei globale. Sectoare întregi au fost distruse iremediabil. Clasa medie a fost lichidată definitiv, iar șomajul va crește până la proporții astronomice. În aceste condiții clica globalistă, stăpânii banilor își vor însuși la prețuri derizorii toate bunurile și afacerile ce aparțineau până la pandemie celor intrați în faliment.

Război biologic

Virusul numit COVID-19, cel mai probabil, este unul elaborat în laboratoarele morții, controlate și finanțate de către globaliștii bazați în SUA. Așadar, este vorba despre utilizarea celei mai periculoase arme de distrugere în masă, arma biologică, împotriva întregii lumi.

Război mediatic sau de presă

Mafia globalist-satanistă folosește mass-media pe care o controlează, recurgând la dezinformare ca armă de război, la manipularea opiniei publice internaționale, la lansarea de știri false, precum și la exagerarea metodică a numărului celor infectați și decedați din cauza coronavirusului.

Război psihologic

Centrul de comandă al globaliștilor a utilizat OMS, administrațiile de stat corupte și docile și presa aservită pentru a induce panică și frică, teroare psihologică și tanatofobie, menite să inhibe definitiv capacitatea de discernământ și de rezistență a popoarelor. Procedeul de bază ― știrile alarmiste, anunțarea ritualică, de o manieră sinistră, prin gura unor oficiali de prim rang și tirajarea acestor știri de mass-media, care anunță zilnic numărul (falsificat și exagerat pretutindeni în lume!) de infectați și decedați. Ținta finală a operațiunii este determinarea victimelor să accepte vaccinările obligatorii ca pe o salvare.

Război tehnologic

Însăși elaborarea virușilor artificiali în condiții de laborator este un element al războiului tehnologic. La fel și elaborarea vaccinurilor constituie o activitate a tehno-științei care face parte din aceeași categorie. Nano-tehnologiile ce elaborează nano-cipuri țin de același domeniu. Cripto-valuta care urmează să substituie în totalitate banii lichizi și să fie inoculată în organismul uman e din aceeași serie. Crearea și instalarea la scara întregii planete a tehnologiei de război 5G e și ea parte a aceluiași set de acţiuni. Lansarea sateliților ce deservesc tehnologia 5 G e parte componentă a acestui plan. Inteligența artificială utilizată de sistemul computerizat global e o verigă din același lanț. Toate aceste elemente urmăresc instituirea unui control total asupra întregii populații a planetei în scopul instaurării unei dictaturi globale, creării unui Guvern Mondial și a unei Noi Ordini Mondiale.

Cum construim apărarea

Prima măsură de luat este să facem ordine în sufletele noastre. Adică să luptăm pentru a câștiga bătălia din interiorul nostru. Armele sunt cunoscute: pocăința, revenirea în sânul Bisericii, rugăciunea, urmarea tuturor rânduielilor creștine, într-un cuvânt, încadrarea plenară și activă în armata oștenilor lui Hristos. Altfel zis, să spunem un NU categoric analfabetismului religios, ignoranței teologice, neștiinței spirituale, nulității duhovnicești. Fără a avea o busolă spirituală nu avem nici o șansă să ajungem la liman.

A doua măsură ține de identificarea corectă a dușmanului. Fără însușirea principiului clasic “Cunoaște-ți dușmanul” nu ai șanse de izbândă. E absolut necesar să cunoaștem atât dușmanul extern ― centrul de comandă al globaliștilor, cât și pe cel intern ― administrația de stat aflată sub controlul dușmanului extern. Cea de-a doua unealtă a inamicului din afară este presa aservită acestuia, TOATE televiziunile și întreaga presă dominantă. Să nu scăpăm din vedere nici trupele în halate albe și cele în uniformă. Tot la categoria neprieteni trebuie trecute și partidele politice. În noile condiții aceste structuri sunt total perimate, ele nu sunt conștiente de mizele majore ale acestui moment istoric crucial și se reduc la lupte intestine pentru putere asemeni unor gândaci aflați într-un borcan.

A treia măsură ține de recăpătarea unei optici corecte asupra realității. Pentru asta, cine vrea să fie liber în gândire, trebuie să renunțe odată și pentru totdeauna la privitul televizorului. Televiziunea este închisoarea minții. Tocmai de aceea vă îndemn de pe toate rețele de socializare să vă asumați deviza: MĂ LEPĂD DE TELEVIZOR! REVIN LA HRISTOS! Anume așa, ori cu televizorul, ori cu Hristos. Ori teleman, ori creștin. și una, și alta nu se poate. E o iluzie, o capcană.

A patra măsură. Să ne înscriem cu toții în armata de partizani de pe rețelele de socializare. Să dăm ripostă avalanșei nesfârșite de dezinformare și de minciuni din presa dominantă prin crearea și extinderea rețelei presei de alternativă. Urmăriți doar canale de informare de alternativă, distribuiți mereu informațiile veridice, creați și adăugați zilnic, pe toate rețelele de socializare, grupuri de prieteni, unde să plasați materialele noastre și altele de acest fel. E o chestiune de supraviețuire a fiecăruia dintre noi, nu un joc de copii.

A cincea măsură. Călirea psihologică, cultivarea calităților de luptător, a răbdării ca virtute indispensabilă într-un război de durată. Un război presupune o stare de veghe permanentă. Ostașul care ațipește fiind la datorie este lichidat. Depășirea propriei condiții de om comun, “ca toată lumea” și asumarea condiției de voluntar activ și neobosit al armatei lui Hristos ― iată ce ni se mai cere de la cei care suntem hotărâți să dăm bătălia decisivă. Un adevărat luptător nu se lasă descurajat nici de prostia majorității inerte, nici de batjocura neprietenilor, nici de amenințările sau riscurile permanente. El preferă să înfrunte moartea decât să-și piardă libertatea. Nu avem nevoie de majorități. Nu ne pornim la alegeri. Acum e nevoie de o minoritate conștientă, bine organizată și dinamică. Atât. Restul va veni de la sine.

A șasea măsură. Încrederea totală în victoria finală. Această încredere neclintită, fără nici o ezitare, plină de entuziasm nețărmurit și de dragoste pentru semeni este însăși chezășia biruinței. Nu suntem singuri. Vă mai amintiți cum cântăm noi, ortodocșii? “Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu”. Mai țineți minte cum îi încurajează Mântuitorul Hristos pe ucenicii Săi? “În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan, 16:33). și dacă ne asumăm condiția de creștini, atunci suntem și noi ucenicii Lui și deci să îndrăznim!

A șaptea măsură. Pilda înaintașilor. Nu suntem singuri, nici putini. Suntem doar o verigă în nesfârșitul lanț de luptători pentru dreptate de-a lungul istoriei. Oare asta nu ne încurajează și nu ne face să depășim propriile limite?

Post scriptum.

Acum vreo nouă ani ajunsesem pe o insulă din arhipelagul Hawaii, undeva în mijlocul oceanului Pacific, la Institutul Haggai de liderism creștin. Eram vreo cincizeci de bărbaţi din cam treizeci de ţări. O lună de zile au durat acele cursuri. Reușisem să ne cunoaștem bine între noi. și iată că într-o seară stăteam de vorbă cu un grup de cursanți. Iar unul mai tinerel decât mine, aflând că am făcut preț de câteva decenii politică, mă întreabă: “Iurie, se zvonește că pe la voi e cam periculos să te ocupi de politică? Ține nu ți-e frică?”. I-am răspuns în doi peri: “Nu, ni mi-e frică. Dar știi de ce? Pentru că am crucea la gât și câte un pistol pentru fiecare mână”. Băieții din jur au râs cu poftă. Glumeam, desigur. Deși era perfect adevărat. Avem și cruce la gât, și două pistoale, cu tot cu dreptul de portarmă pentru fiecare unitate. Așa, pentru orice eventualitate.

Personal cred, fraților, că un bun creștin trebuie să i se opună răului cu rugăciune și cu smerenie. Dar până la un timp. De la un moment dat pasivitatea e soră cu ticăloșia, cu evadarea, cu renunțarea la propriul crez. Un creștin i se opune inițial agresorului cu blândețe, dar dacă acesta năvălește peste el, atunci creștinul se apără cu ce i se nimerește sub mână. Anume asta și este legitima apărare. Nici mai mult, dar nici mai puţin.

Pe curând.