Statul Român ca dușman al Neamului Românesc
sau
De ce mi s-a pus interdicție de intrare în Țară [1]
Dragi prieteni, vă salut. Astăzi e o zi importantă pentru mine, o zi istorică, o zi plină de mahnă și durere. Este ziua de 14 august 2021, zi de sâmbătă, când am vrut să ajung până la Iași pentru a dona niște cărți pe care eu le editez unor prietenii din România. Sunt 10 la număr titlurile pe care le-am editat în ultimii câțiva ani sub egida Universității Populare. Și să mai procur niște cărți de la Iași. Veneam pentru o singură zi.
Pentru ca cunosc foarte bine librăriile de la Iași. Am vrut să revăd “Casa Cărții”, am vrut sa revăd librăria “Junimea”, să revăd centru Ieșilor, să mă bucur si eu de aerul vechii capitale a Moldovei, dar n-a fost să fie. Pentru ca în dimineața acestei zile, după o lunga, așteptare… Vedeți ca sunt în preajmă, cum vă spuneam, lângă șosea… Am tras la o parte ca să vă pot prezenta această stare de lucruri… Așadar, după o lunga, ședere la coadă, deci… infinitul sir de mașini, un domn de la ghișeul Poliției de Frontieră, mi-a făcut un gest cu degetul:
― Dumneavoastră sunteţi domnul Iurii Roșca?
― Da.
Și mă întreabă omul:
― Dumneavoastră, ați încălcat vreodată jurământul față de România?
Am rămas descumpănit. Nici n-am dat jurământ față de România, ca stat, nici…
― Nu.
― Suntem cetățeană al României?
― Nu.
― Doar cetățeană la Republicii Moldova.
― Da.
― Păi atunci nu puteți intra în România.
Zic:
― Dar de când în România intră doar cetățenii României? Eu am fost de sute de ori, în 30-ce mai de ani.
― Îmi pare rău, o să vin un coleg și o să vă explice.
La scurt timp a apărut “un coleg”. Mi-a explicat cum trebuie să fac cale întoarsă pentru a mă posta acolo unde trag mașinile care ies din România la punctul de frontieră Albița M-am rugat să aștept în mașină, după care m-a chemat in holul unei clădiri administrative de acolo ca să-mi înmâneze această hârtiuță pe care o sa o public pe pagina mea “Planul Roșca” de pe FB, pe care am reactivat-o începând cu cu ziua de ieri, deoarece contul meu de baza pe Facebook a fost blocat.
Deci căutați-mă pe aceasta pagina mi nu uitați să vă abonați la canalul Telegram Iurie Roșca.
Așadar, iată actul, în baza căruia am fost izgonit de pe teritoriul României. Numărul 14.439 din 14.07.2021 De fapt asta e 14.08. Luna a opta. Lăsăm. România, Ministerul Afacerilor Interne. Poliția de Frontieră. Punctul de trecere al frontierei Albița. Refuzul intrării la frontieră.
Așadar, citez din acest formular completat de băieții.
14.07.2021, ora 10.41, în punctul de trecere a frontierei, noi sub semnații, agent-chef Cuceanu Dragoș, având înaintea noastră: nume – Roșca, prenume - Iurie, data nașterii - 31.10.61, locuri nașterii - Republică Moldova, [și așa mai departe]. Venind din Republica Moldova cu automobilul cutare și cutare, este informat că îi este refuzată intrarea în țară în temeiul OUG [înseamnă Ordonanță de Urgență a Guvernului!] numărul 194/2002 “Privind regimul străinilor în România” (republicată), cu modificările și completările ulterioare, decizia UE 934/2018 privind punerea în aplicare a aquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informații, Schengen pentru Republica Bulgaria și România… Bun, lăsăm celelalte detalii…
… Pentru următoarele motive. De ce am interdicții de a intra în România? A, B, C, D? Nu se referă la mine. Nu deține documente de călătorie valabile. Este în posesia unui document de călătorie fals, falsificat ori contrafăcut. Nu deține o viză valabilă sau un permis de ședere valabil. D. este în posesia unei vize sau a un permis de ședere fals, falsificat sau contrafăcut. E. - nu deține documentația necesară pentru a justifica scopul și condițiile de ședere. Nu a fost prezentat următoarele documente… F. - A rămas deja 90 de zile în orice perioadă de la 180 de zile pe teritoriul satelor membre ale UE. … Nu dispune de mijloci suficiente de subzistență.
Pe mine mă vizează punctul H. Atenție! Încercați să înțelegeți ceva din această formulare: Este o persoană care a fost dată în consemn în scopul refuzului intrării. Încearcă să înțelegeți ceva din această formulare. Mai jos: În sistemul național. Deci am interdicții de intrare doar în România, nu și în alte țări. Mai jos comentarii.
E bine că nu m-au pus la punctul 1. Uite ce scrie aici: Este considerat un pericol pentru ordinea publică, pentru siguranța internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale unuia sau mai multor state UE…
Comentarii. Împotriva măsurii de refuz a intrării dispuse împotriva dvs. puteți formula plângere prealabile în condițiile art. 7 al Legii 554/2004, privind Contenciosul administrativ în termen de 30 zile.
Sigur, o să sară toți să-mi deschidă porțile de intrare în România!
Plângerea prealabila sa poate adresa șefului PPF Albița, adresa cutare telefon, email. Persoana a primit copia acestui document. Deci eu am semnat… Semnează agent de politie, Trifan Aurelian.
OK, ca sa nu vă rețin mult, trec la expunerea de motive, ca să spun așa. În primul rând, în fata dumneavoastră stă o persoană care, din adolescență, respiră aerul romanismului. Și fără acest aer nu poate să-și imagineze propria existenta, care altfel ar fi lipsită de orice rost. Nu vreau să-mi fac niciun fel de titlu de glorie. Am făcut și fac tot ce pot pentru neamul meu, pe care nu-l confund cu statul român. Pentru că statul român, din păcate, este unul vasalizat, colonizat, pus cu botul pe labe, condus de străini din exterior, în care poporul român se sufocă.
Ia să vedem ce nu au scris băieții ăștia în hârtia respectivă și ce mi-au spus. Așa, față către față, nu mi-au permis să filmez, din păcate. Să zic, dom'le, dar cum vine treaba asta? Păi uitați, interdicția este impusă începând cu luna septembrie 2020 pentru o perioadă de 3 ani de zile. Am încercat să precizez: “Înțeleg că dumneavoastră, la nivelul pe care îl aveți, nu aveți de unde să știți motivele reale. Și totuși, n-am încălcat niciodată nicio normă legală în România”.
Aha, e vorba de un delict de opinie. Gândirea unică, impusă de către elita mondialistă, de globaliștii sataniști, nu tolerează în spațiul public din România prezența unor personaje atât de indezirabile cum este Iurie Roșca.
Pentru cei care îmi solicitați în fiecare zi prietenie, și vă mulțumesc foarte mult, sunteți mai ales din România, nu reușesc să fac față, sincer vă spun am circa 1000 de cereri, numai pe contul meu de bază care a fost blocat. Treceți pe contul acesta, Planul Roșca sau pe pagina mea de pe Facebook Iurie Roșca, sau și mai bine canalul Telegram Iurie Roșca.
Trebuie să știți că eu am fost încă din tinerețile mele, un militant activ împotriva comunismului și împotriva imperialismului rusesc și sovietic. De la o vreme, de când Uniunea Sovietică s-a pomenit a fi răpusă de către oponentul său planetar, în cadrul sistemului bipolar, de către imperiu planetar american, am păstrat vocația mea de anti-imperialist și m-am opus și mă opun pe toate căile expansiunii mondiale capitalismului financiar american sau care utilizează această entitate statală în calitate de jandarm pentru a subjuga toate popoarele - civilizațional, economic, politic, militar și, iată, în ultima vreme, și cu pretext medical.
Sunt membru a unui șir întreg de inițiative civice, editoriale, jurnalistice, politice internaționale, fac parte dintr-o echipă internațională redutabilă care reprezintă disidența intelectuală anti-atlantistă, disidența intelectuală care se înscrie în curentul de opinie și de acțiune suveranist. Sunt pentru decolonizare României și a Republicii Moldova și a întregului spațiu ex-comunist, colonizat de corporatocrația occidentală. Vocația mea din tinerețe nu s-a dezmințit niciodată. Și consider că gestul ciocoilor care uzurpă puterea de stat în România de atâția de ani este cel mai înalt titlu de glorie pe care puteam să mi-l doresc. Nu așteptam lauri și aplauze din partea celor care au pus mâna pe instituțiile statului român. Dar, drept să vă spun, am fost nițel descumpănit.
Ia să vedem care ar putea fi temeiurile legale sau, mă rog, măcar așa, psihologice pe care am putea să le dibuim pentru a înțelege… Rațiunea de a fi acestei decizii… Ce a stat la bază? Care a fost motivația? Bun, în primul rând eu am fost un tip indezirabil pe parcursul întregii mele vieți, eu nu m-am afiliat niciodată nimănui. Am afirmat adevărul și am luptat pentru el, așa cum l-am înțeles de fiecare dată. Eu niciodată nu am solicitat cetățenii română, pentru că nu am nevoie de patalama pentru a ști că sunt român. Eu mi-am căpătat dreptul de a fi român în luptă, în riscuri, în eforturi, în sacrificii. În întreaga mea lungă carieră politică și jurnalistică și editorială.
Penultima oară am fost în România - vă spun și data, pentru că m-am pregătit un pic - la 24 ianuarie 2020. Intrasem cu câteva zile înainte, 21 parcă, pentru a începe o serie de activități publice de prezentare a unor cărți și autori notorii, de talie internațională, la București. Iată cartea pe care am prezentat-o la București, cu participarea autorului de la Paris, un redutabil filozof și sociolog și intelectual al antisistem, care se numește Lucien Cerise. Prietenul meu pe care noi l-am tradus în românește, cartea care se numește “Neuro-pirații, Reflecții despre ingineria socială”. Deci, lansarea de carte a avut loc la Hotel Cișmigiu, într-o sală de conferințe de acolo, cu o participare nu foarte numeroasă. Am înregistrat și noi cum am putut pe video acel material. Eu voi avea grijă să pun pe paginile noastre pe care le avem la dispoziție, pe www.alteredia, pe www.flux.md, pe paginile de Facebook materialul video care ține de acest eveniment [2] . Lucien Cerise este un gânditor extrem de important care știe să disece firul în patru, să demonstreze cum are loc uzurparea puterii la scară mondială de către corporatocrație, de către banksteri, de către exponenții capitalismului financiar, de către cămătari. Și cum Franța lui și celelalte țări europene și-au pierdut suveranitatea iremediabil și de aceea trebuie căutate soluții de cooperare în cadrul fiecărei națiuni și la scară internațională pentru a ne scutura de acest jug al atlantiștilor care s-au aciuat în Uniunea Europeană, la cârmă a Statelor Unite, în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, la Fondul Monetar Internațional sau la Banca Mondială, sau, iată, mai nou, reintră în scenă Organizația Mondială a Sănătății.
Această cartă este foarte importantă pentru relațiile dintre Republica Moldova și România, Republica Moldova și Ucraina, România și Ucraina mai ales pentru că Lucien Cerise explică într-o formulă excelentă într-un capitol aparte ce înseamnă așa-zisul conflict triangular. Cum anglo-saxonii de-a lungul secolelor au știut să utilizeze vechile răni istorice, conflictele de ordine identitar, religios, lingvistic, insatisfacțiile pentru repartajările teritoriale pentru a stimula conflictele de frontieră, a provoca războaie regionale, războaie locale pentru a produce cea ce se numește în expresia clasică “Desparte și stăpânește!”
Asta încearcă ei să facă cu noi, între Republica Moldova și România, de aici alimentând curentul anti-românesc, iar din România, un curent unionist deșănțat, pueril și dinamitard pentru interesele naționale și integritatea teritorială, și a României și a Republicii Moldova. Dar nu de spre asta vreau să vorbesc.
Iată, ultima mea vizită la București a fost prilejuită de lansarea acestei cărți, căreia i-am făcut prefața, am redactat-o și așa mai departe. În aceea zi, la 24 ianuarie, eu am anunțat că echipa Universității Populare și partenerii noștri de la București vom încerca să organizăm cam o dată pe lună astfel de evenimente cu prezența publică a unor personalități de vază din străinătate care fac parte din grupul de disidență anti-atlantistă din Europa Occidentală Asta pentru a încerca să articulăm un discurs anti-sistem aici, în România.
Fac o paranteză. Profit de ocazie și vă prezint cărțile pe care urma să le prezint eu la București cu participarea autorilor, majoritatea fiind de la Paris, pentru ca să vă dați seama cum a venit această decizie subită - mai mulți sau mai puțin subită! - în septembrie 2020. Iată cărțile care urmau să fie prezentate domniilor voastre cu participarea autorilor… Nu toți, unii nu mai sunt în viață, doi au decedat. E vorba de niște prieteni de la Paris.
Așa, uitați-vă. Jean-Michel Vernochet, “Stânga versus dreapta. Războiul civil rece. Teogonia republicană de la Robespierre la Macron”. Intrați pe internet și vedeți cine este această celebritate, acest senior al gândirii politice europene care se numește Jean-Michel Vernochet. Noi am tradus cartea… Noi am prefațat-o, noi am editat-o pe banii noștri. Iată unul dintre cei care se consideră discipolul lui Jean-Michel Vernochet, căruia acest Vernochet îi face prefață, tânărul meu prieten de la Paris, autor a vreo cinci cărți deja, Youssef Hindi, o carte fundamentală care se numește “Mistica Laicității. Genealogia religiei republicane, de la Junius Frey la Vincent Peillon”. Excelentă lucrare care explică ce înseamnă religia laicității ce înseamnă… Cealaltă cartă explică ce înseamnă religia republicanismului. Mai departe, Valerie Bugault și Jean Remy. Jean Remy, din păcate, a plecat din această lume, plecat la Domnul acum un an și ceva. Valerie Bugault este una dintre cele mai strălucite doamne de la Paris, care este specialistă în drept, în special în dreptul monetar și care teoretizează excelent ce înseamnă suveranitatea monetară și de ce fără ea nu poate exista suveranitate economică, iar suveranitate politică nici atât. Valerie face parte, ca și ceilalți prieteni de-ai mei, din echipa care formează Forul de la Chişinău, acea conferință internațională permanentă, pe care noi am organizat-o de trei ori la Chişinău, dar care s-a întrerupt din cauza acestei plandemii acum un an și jumătate. Dar noi continuăm să colaborăm.
Cartea se numește “A ucide plutocrația. Ghid practic pentru demontarea Sistemului”. Eu am propus acest titlu pentru versiunea română. Mai departe. Hervé Juvin, o altă celebritate de la Paris. (Demonstrez cartea “Guvernarea dorinței”) Hervé Juvin, care mi-a promis că va veni la București, iar la Chișinău a fost de vreo trei ori… Hervé Juvin, autorul a vreo 15 cărți, deputat european, de altfel, din partea formațiunii care îți cheamă “Rassemblement National”, fostul Front Național. Hervé Juvin este eseist, expert în economie, consultant internațional născut în 1956. Mare personalitate, un mare gânditor. I-am editat două cărți, una nu o mai am în stoc. Se numește “Zidul de Vest încă nu a căzut”. O mai puteți găsi, poate, în librăriile Alexandria din România și în Moldova la “Librarius”. Hervé Juvin. trebuia să vină și omul ăsta. N-a fost să fie de când cu plandemia.
Ivan Blot, “Europa colonizată”. Ivan Blot, un alt prieten de al meu, o notorietate extraordinară, mare om politic și de stat și un foarte important gânditor politic și scriitor, care a plecat în lumea celor drepte acum un an și ceva din cauza unei boli nefaste de cancer. “Europa colonizată”. Această lucrare explică foarte clar, simplu și argumentat ce a însemnat colonizarea Europei occidentale de către americani după al Doilea Război Mondial. Pentru că al Doilea Război Mondial s-a soldat cu înfrângerea Europei care a avut de-asupra numai doi învingători, anglo-americanii pe de o parte și sovieticei pe de altă parte. Ceilalți am fost popoare învinse. Cine vrea să înțeleagă treaba asta, căutați lucrarea respectivă. Merg mai departe.
Un alt autor din Franța, bunul meu prieten, Pierre-Antoine Plaquevent. Cartea se numește “Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului”. Carte tradusă de noi. Un autor extraordinar de important, de altfel convertit recent la ortodoxie ca și alți prietenii occidentali de-a mei. Are nevastă ortodoxă și două fete ortodoxe [3] . Iată cartea pe care urma de asemenea să o prezint cu participarea autorului pe parcursul acestei perioade.
Și această carte nu mai era necesar să fie prezentată la București, pe care noi am reeditat-o după ce a apărut întâi la Mica Valahie, la București. Profesorul Ilie Bădescu, cel mai important sociolog și geopolitician din România, “Noopolitica războiului nevăzut”.
Și modesta mea cărțulie care a făcut, să vede, mare scandal prin anumite cabinete, cancelarii de la București. Cred că asta a fost ultima picătură care a determinat decizia despre care vă vorbesc. Așadar, la 5 martie 2020 revin la București, unde are loc lansarea cărții mele la hotelul Cișmigiu. “Interesul Național ca Modus Vivendi. Cronicile unui disident eurosceptic”… Nu este altceva decât pur și simplu o culegere de articole, pe care le-am publicat începând cu anul 2017 și până în anul 2020, pe care le-am considerat mai relevante și le-am însăilat în cadrul acestei culegeri, acestui volumaș. Iată că atunci, la începutul lui martie, în cadrul acelei lansări de carte de la Cișmigiu, ne-a onorat cu prezența, de pildă domnul Dragoș Dumitriu [4] , prietenul nostru, scriitor și publicist, care a moderat această întâlnire. Printre vorbitorii de marcă a fost Adrian Severin, căruia, îi sunt până în prezent recunoscător. Nu neapărat toată lumea a fost de acord cu toate tezele expuse în această lucrare, dar înțeleg încă o dată că acest volum a servit drept, cum să spun eu, dinamită, a fost acel material explosiv care a aruncat în aer creierașii celor care guvernează la ora actuală România, de la ambasadori străini sau, poate, chiar din anumite cabinete, din birocrația locală din colonia România.
De ce spun chestia asta? Pentru că, printre articolele pe care le-am scris sunt trei texte plasate la sfârșitul acestei cărți și care puteau să servească drept fitil ce a dinamitat răbdarea birocraților români. Da, ca să nu uit până când vă citez câteva fragmente. Toată lumea care dorește să intre în posesia acestor cărți… Le-am făcut pentru dumneavoastră. Nu vreau să mă înavuțesc din aceste cărți. Continuu să fac donații de cărți pentru cetățenii din Republica Moldova și din România. Singura chestie este că eu nu am capacitatea să vă le trimit gratis. Să-mi plătiți și dumneavoastră drumul. Da, poșta, sau dacă vă trimit prin transport public, microbuz, autocar, cei din Republică Moldova pot să vină la Chișinău, la sedii Universității Populare de pe Anatol Corobceanu 17. Universitatea Populară este organizației non-guvernamentală care se ocupă și de activități editoriale.
Ia să fim atenți, dragi prieteni. Iată cum am prefațat eu aceste trei articole care, după opinia mea, ar fi putut provoca furie la București.
București-Chișinău: dragoste, confuzie și jocuri perfide.
Acest capitol cuprinde câteva texte care pot scandaliza cititorul din România, ca și pe cel din Republica Moldova. Dacă ultimul are ceva carte și firește sensibilitate românească. Cauza unei astfel de percepții este ușor de înțeles. În virtutea unor circumstanțe istorică tragice, conștiința publică românească a fost atât de traumatizată de înstrăinarea Basarabiei, încât recuperarea ei apare ca un act firesc, de înlăturare unei nedreptăți istorice și de triumf al adevărului. Dar asta câtuși de puțin nu înseamnă că ar trebui să devenim victimele unui naționalism oniric și paseist, lăsându-ne atrași în tot felul de capcane geopolitice, întinse de către artizanii exacerbării unor conflicte de frontieră pe motivul unor vechi dispute istorice. În acest context, studierea istoriei Imperiului Britanic ar fi extrem de instructivă pentru înțelegerea felului în care sunt alimentate unele conflicte de frontieră, religioase sau etnice în o serie de locuri fierbinți de pe glob, dar și în spațiul ex-comunist.
A se vedea cazul Iugoslaviei, Ucraina, Georgia și altele… Ce e ce refuză cu obstinație exemplară o anume parte a practicanților discursului românesc în raport cu Republica Moldova, e adecvarea la realitățile zilei de azi, depășirea unor abordări ce oscilează între jelanii romanțioase și revendicări puerile. În loc de capacitate de a analiza profund și complex realitatea, sare în ochi o anchilozare intelectuală fudulă, care tratează cu dispreț orice schimbare ce a survenit “pe teren” de-a lungul vremurilor de viețuire aparte a oamenilor din același neam, care s-au pomenit în state diferite.
Acum, acesta era un fragment din prefața la aceste trei articole. Vă dau câteva teze la care țin și pe care vă rog să le ascultați. Cam cum arata dinspre Chișinău, în accepția mea, un ins patriotard care face naveta la Chișinău. Băsescu, de pildă:
Vajnicul politician român, scuturat chiar pe podul de la Albiță de toate păcatele și mizeriile ce i-au însoțit mult prea lungă carieră politică de coțcar și scamator de București, treapădă hojma de la o habă de vreme prin localitățile și instituțiile de învățământ din Republica Moldova, pe post de trubadur al reîntregirii. În escapadele sale românul verde cu pricina e însoțit de câțiva inși fălcoși, ajunși niște ani în urmă la București pe post de studenți, care au deprins din mers meseria suptului de la țâța Patriei-mame, de s-a făcut atât de rotofei, încât nu mai pricepi de-s mușcați de albine ori și-au ridicat fundurile la nivel de cap. Mare colb mai ridică năbădăiosul sol al americanilor, deghizat în impostura de unionist. (E vorba de Băsescu).
O altă teză. E vorba despre felul în care eu simt unionismul generației mele, cel de la sfârșitul imperiului sovietic, anii 80-90, și unionismul contrafăcut de astăzi:
Dacă odată cu slăbire regimului comunist și apoi prăbușirea URSS, unionismul a reprezentat o stare de spirit sinceră și firească pentru o generație de entuziaști care nu avea de unde să știe ce sfori se trag în culisele marilor centre de putere, astăzi numai cine nu vrea nu știe că stimularea acestui curent de opinie nu are nimic în comun cu interesele neamului românesc. De această dată, trăgătorii de sfori se văd cu ochiul liber. Sunt tocmai cei care utilizează imperialismul american contra restabilirii echilibrului și, în definitiv, a unității continentale a Eurasiei“. Articol publicat la 19 februarie 2018.
Și un altul, cu un titlu izbitor, astfel încât să trezească din adormire lumea din România care ne iubește, deplânge soarta Basarabiei, dar, desigur, se pomenește în capcana manipulatorilor din politică românească. Iată titlul: ”Statul român ca vârf de lance al imperialismului american„.
Epigraf, ca la școlari: “Ferește-mă, doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc și singur”.
Văzut de la Chişinău, Statul Român apare în ipostază dezonorantă de vârf de lance al imperialismului american. După ce preț de mai bine de un sfert de secol, garnituri guvernamentale de dincolo de Prut, una mai venală și mai ticăloasă decât alta, s-au întrecut în zelul de a închina țara noilor stăpâni de la Washington, după ce au ruinat și au dat pe mâna străinilor economia națională, după ce au dat pământul arabil investitorilor de afară, după ce au fasonat întreaga societate după rețetele scrisă de către trăgători de sfori ai Noii Ordin Mondiale, iată că politicienii români se mai înfățoșează și în chip de salvatori ai moldovenilor.
După ce n-a mai rămas nimic din suveranitatea națională, după ce actul decizional a fost dat pe mâna birocrației de la Bruxelles și a patronilor aceste de peste ocean, Bucureștiul oficial se erijează cu semeție în impostura de ghid al Chișinăului. Chișinău văzut prin excelență ca un restanțier bun de tras de urechi până la nivelul dâmbovițean pe calea luminoasă – nu-i așa? - și ireversibilă de integrare euroatlantică.
Deci, cârmaciul ne-a trasat direcția și noi trebuie să urmăm cu docilitate și imbecilitate linia trasată de un Iohannis, Băsescu și celălalt derbedei care au ajuns în ierarhiile statale de la București. Articol apărut la 27 februar 2018.
Și iată un ultim fragment. Dintr-un alt articol care se numește “Unirea ca preludiu al dinamitării României sau cine umbla cu fitilul la butoiul de pulbere?„… Înainte de a face, de a cita din propriul meu articol, scris tot în 2018, vă invit iubiții mei prieteni din țară, frații mei de sânge și de cuget, să renunțam la această iluzie, precum că Unirea din 1859 sau cea de la 1918 a fost rodul doar al voinței, nestrămutate și milenare a neamului românesc. E o versiune romanțioasă, cum să spun eu, o versiune patriotardă, frumoasă pentru manuale de istorie din clasele primare. Dar cine este serios înțelege că fără niște circumstanțe internaționale prielnice, așa ceva nu ar fi fost posibil. Iată încă un citat:
Poate oare o clasă politică românească, care a cedat suveranitatea națională în favoarea ”partenerilor strategice occidentali“ și a pierdut orice urmă de onoare, spirit de sacrificiu și de demnitate să genereze un proiect de țară cu pretenții de refacere a României interbelice. Oare guvernul de la București are libertatea de acțiune necesară realizării unui astfel de proiect? Oare nu centrale de influență de peste ocean fac și desfac toate jocurile politice și economice de la București? Iar gesturile timide și stângace de a articula cele mai modeste mesaje de dezacord oare nu sunt curmate în doi timp și trei mișcări de către oficialii de la Bruxelles și Washington? Oare încă nu s-a înțeles adevărul atât de profund și de dureros formulat de către economistul român Ilie Șerbănescu, care demonstrează cu argumente imbatabile faptul că România a devenit ”o colonie la periferia Europei?“ Oare o Românie colonizată, manelizată, vidată de întreaga ei substanță axiologică ar avea ceva de oferit? Oare nu marile corporații transnaționale taie și spânzură după bunul lor plac în România de azi?”
Mai citez un fragment și am terminat. Să mă răcoresc, frații mei.
Și până la urmă, dacă oamenii care formează societatea moldovenească vor să fie un stat independent, să se autoguverneze, care e problema a Bucureștiului? De ce acest ton de mentor, aceste aere de superioritate, aceste nesfârșite lecții televizate cu domni spilcuiți și unși cu toate alifiile, care perorează plin de savantlâc despre “chestiunea Basarabiei”?
Oare n-ar fi cazul să le amintim acestor experți dornici să ne fericească despre expresia în limba atât de dragă sufletului lor de atlantiști și euro-entuziaști, am în vedere formula englezească “How I Can Help You?”/ “Cum aș putea să vă ajut?”? Adică un om educat, înainte de a-ș oferi cuiva serviciile, se interesează dacă acesta are nevoie de ele și cum anume ar putea fi ajutat. Asta ar ține de tact și de bună creștere. În relația dintre București și Chișinău nu este diferit. România ar trebui să ajute Republica Moldova exact în măsura în care este cerut acest ajutor. Asta și pentru că vorba veche zice, avocatul nepoftit este bun de pălmuit.
Nu pretind ca cineva să fie de acord cu tezele, opiniile, gândurile mele. Dar țin să subliniez încă o dată. Că România este strivită sub o guvernare străină, venală, opacă la orice durere a neamului românesc. Iar eu niciodată n-am făcut confuzia dintre neamul și carapacea suprastatală care sufocă neamul românesc.
Iată că în următorii trei ani nu voi mai puteam intra în România. Cine știe, mă gândeam că poate această scurtă ședere la Iași, din ziua de Sâmbătă, 14 august 2021, să se întâmple să fie ultima mea intrare în țară, pentru că, așa cum știți cu toții, situația este mult prea incertă, vremurile sunt tulburi, tăvălugul atlantist-satanist ne strivește și ne împinge într-o imposibilitate de a supraviețui în cadrul acestei dictaturi tehnocratice cu pretext sanitar. Ne așteaptă alte lockdown-uri, alte interdicții, alte lovituri. Și atunci mă gândeam și eu să mai trag o gură de aer dincolo de Prut. N-a fost să fie.
Asta este stare de lucruri. Nu știu daca voi face uz de prietenia mea cu un șir de avocați [5] de la București pentru ca… Ca persoană care am fost de vreo patru ori deputat și am activat și în guvern și cunosc un pic și dreptul international, înțeleg prea bine că țara care îți refuză intrarea nu trebuie să îți dea vreo explicație concretă de ce ți-o refuză. Așa a decis statul respectiv.
Prin urmare, concluzionez astfel. Nu renunț la idealurile mele, nu renunț la ideea unității neamului până la sfârșitul veacului. Însă când, cum și dacă se va întâmpla Reîntregirea României, asta o știe doar bunul Dumnezeu. Până una-alta, patrioții din România, chiar și în condițiile acestea vitrege, ar trebui să se gândească mai întâi la resuveranizarea României, la redobândirea puterii în interesul poporului român care viețuiește în actualele granițe ale României, la preluare controlului integral asupra Transilvaniei, chestiune sensibilă care mereu este pe punctul de a exploda. Au grijă vecinii noștri unguri și cei care îi sprijină la nivel internațional. Și după ce ne punem pe picioare, după ce rezolvăm toate problemele interne ale României, mai venim și cu idei de genul ăsta. Ce am face și cum am drege ca să prindem o conjunctură internațională care - vezi Doamne! - poate că ar repeta luminoasele evenimente din 1918.
Până atunci, cei care practică un astfel de discurs sunt fie naivi, fie provocatori. Chiar provocatori știu foarte bine să utilizeze naivii.
Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, acesta a fost reportajul la limita nervilor, al lui Iurii Roșca de la Chișinău, gazetar antisistem, editor și român verde până la moarte.
Doamne ajută!
Trăiască neamul românesc!
- Textul acesta este descifrarea intervenției mele pe video făcută chiar după ce am revenit pe teritoriul Republicii Moldova, la vreo oră distanță după ce am primit vestea despre interdicția de a intra în țară. Fierbeam de indignare și de durere. Am fixat telefonul mobil în portbagaj și mi-am spus păsul pe ulița mare. ⮥
- Atunci am plasat acel material video, dar între timp securiștii mi-au blocat cele două resurse media, plus blogul meu www.iurierosca.md si www.rosca.md. ⮥
- Între timp i s-a născut și al treilea copil, e băiat, botezat și el ortodox. ⮥
- Între timp Dragoș a decedat, fiind încă o victimă a asasinatelor în masă instrumentate în cadrul plandemiei Covid-19. ⮥
- Am apelat vreo opt avocați, unii faimoși, cu notorietate națională și prezență la TV, alții nu. Toți mi-au promis, dar toți au dispărut subit. Deși eram gata să le și plătesc. Înțeleg că presiunile asupra lor i-a făcut să cedeze, să se dea împușcați, cum se zice în țară. Totuși în sfârșit m-a găsit un avocat mai cu inimă și s-a angajat să mă reprezinte în instanțele românești pro bono. Îi sunt foarte recunoscător, deși înțelegem ambii că șansele noastre de câștig sunt destul de mici. ⮥
