Puncte de reper pentru o intervenție video.
Fenomenul feminismului nu poate fi înțeles în profunzime și în toată complexitatea lui decât având o optică creștină asupra lumii.
Nimic în această viață nu poate fi înțeles cu adevărat de către un om dezdumnezeit, care s-a lepădat de Hristos, se crede autonom și autosuficient.
Să mergem la originile fenomenului, să căutăm rădăcina, sursa răului.
Lucrarea demonică este una veche de când lumea; este una lentă, discretă, perfidă, furtivă.
Surparea lentă și metodică a tradiției, a normelor sociale, a obiceiurilor milenare, a codurilor morale ancestrale, a civilizației indo-europene și a rolului pe care l-a avut femeia în cadrul acestei civilizații.
F. (feminismul) ― masculinizarea femeilor, o serie de inginerii sociale ce
urmăresc transformarea femeilor în bărbați prin atribuirea acestora a unor roluri sociale improprii.
F. ― Inducerea confuziei identitare.
F. ― o revoltă satanică împotriva creației divine.
F. ― sluțirea omului ca și cunună a creației lui Dumnezeu.
F. ― transgresarea normalității.
Când spunem că genul, spre deosebire de sex sau de apartenența sexuală nativă, este o stare dobândită, construită social, opțională, nu un dar divin, avem de a face cu transgresarea normalității.
F. ― o formă de neopăgânism, o degradare a codurilor culturale tradiționale, o formă de matriarhat.
F. ― dominația teluricului aspra celestului, a materiei asupra spiritului, domnia cantității asupra calității;
F. ― Dracul îl imită, îl parodiază, îl maimuțărește pe Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu l-a creat pe bărbat și pe femeie, înzestrându-i cu anumite calități, însușiri, trăsături inconfundabile, atunci necuratul răstoarnă, inversează totul, e obsedat de transformarea femeii în bărbat și a bărbatului în femeie.
Soție ― cea care îl însoțește pe bărbat, adică merge alături de el prin viață, ambii împlinindu-se prin unitate, prin comuniune, nu prin separare, nici în relația de opoziție, de ostilitate, de concurență, de rivalitate.
Dacă femeia nu e soție, ea este o neîmplinită, ea își profanează menirea, vocația, rostul, misiunea, rolul social de bază, cel de nevastă și de mamă.
F. ― parte a ideologiei liberale. Liberalismul instituie individualismul,
care îl privește pe om ca pe un atom, o monadă, o ființă izolată. Însă omul e om în măsura în care își recunoaște multiplele sale roluri sociale, toate fiind complementare: de fiu, de tată, de soț, de frate, de soră etc. Deci doar raportarea la celălalt te face om. Așadar, omul este o ființă socială cu însușiri firești, nu un individ izolat cu niște drepturi abstracte.
F. ― parte a ideologiei Drepturilor Omului, această nouă religie a Modernității.
A se vedea, de pildă, felul în care se autodefinesc feministele care își revendică dreptul la pruncucidere, adică dreptul la avort. Deviza lor este ”My body, my choice!” (Corpul meu, alegerea mea!). Nu este adevărat. Corpul este al tău, dar nu e creația ta, nu e self made, e creația lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu este cel care dă viață corpului tău, fără El nu ești decât un stârv. Corpul tău este templul în care sălășluiește Duhul Sfânt, iar trupul fără suflet este mort. Deci nu tu, femeia dai viață cuiva, ci Dumnezeu prin tine. Și faptul că te apuci să suprimi viața unui prunc este o crimă, nu o liberă alegere.
Apropo, anti-vaxerii de azi din Occident au preluat sloganul ”My body, my choice” în sensul în care optează împotriva injectărilor obligatorii. E o capcană periculoasă această alunecare înspre astfel de idei.
F. ― ține de inversarea rolurilor sociale care este o lucrare demonică.
Faptul că femeia poartă pantaloni este o monstruozitate și o sfidare a lui Dumnezeu.
Faptul că femeia umblă cu capul descoperit, neîmbrobodită este la fel o monstruozitate și o profanare a feminității. Un bărbat în fustă ÎNCĂ pare ceva aberant, însă o femeie în pantaloni DEJA nu.
V-o imaginați pe bunica voastră de la țară în pantaloni, cu părul tuns și fără broboadă pe cap? Nu, așa-i? Dar în pantaloni scurți până pe sub fese în plină stradă? Atunci de ce vă credeți mai deștepți, mai avansați, mai emancipați decât ea? Vă spun eu imediat de ce.
Modernitatea a instituit ideologia progresismului.
Progresismul proclamă următorul principiu: orice generație nouă este superioară celor anterioare, este mai avansată, mai dezvoltată decât cele din trecut. Generațiile anterioare sunt taxate drept înapoiate, retrograde, depășite. Astfel se instituie mitul unor inovații permanente de ordin social și moral ca o stare de normalitate. Este vorba despre un fenomen numit și transformism (A se vedea în acest sens și The Great Reset al lui Klaus Schwab).
Toate ideologiile politice moderne se întemeiază pe mitul progresismului: marxismul (comunismul), liberalismul, fascismul (nazismul), transumanismul. Obsesia creării ”omului nou” este parte integrantă a acestor ideologii. În limbajul de azi al transumaniștilor este preferat termenul de ”om augmentat”, adică augmentarea lui prin introducerea de implanturi, de cip-uri în creierul lui pentru a-l face mai performant decât l-a creat Dumnezeu.
Ideologia progresismului pune semn de egalitate între progresul tehnologic și progresul societal. Adică, așa cum tehnologia avansează continuu, tot astfel și omul, moravurile lui și funcțiile lui sociale trebuie să se afle într-o continuă schimbare.
Progresismul pretinde că istoria se dezvoltă linear, pe o linie ascendentă. Această ideologie reprezintă inversarea directă a interpretării evanghelice a timpului, ceea ce îi trădează originile demonice. Progresismul este de un optimism istoric utopic; în accepția lui timpul se desfășoară la infinit. Și asta prin contrast izbitor cu viziunea creștină, evanghelică, apocaliptică asupra finalității istoriei. Din cauza căderii în păcat și a degradării morale continui, din cauza lepădării sale de Dumnezeu omul grăbește sfârșitul lumii. Deci, este vorba nu despre o ascensiune, ci despre o prăbușire, o cădere a omului.
F. ― este parte integrantă a filosofiei nihilismului, un curent de gândire care a făcut epocă în Modernitate.
Negarea a tot ce e tradiție, normă, religie, obicei milenar reprezintă însăși esența acestui curent de gândire demonic.
Modelarea percepției omului de azi asupra propriei identități este rodul culturii de masă. Instituțiile precum Familia și Biserica s-au retras pe plan secund, atunci când nu și-au pierdut rolul educațional cu desăvârșire. Iar Școala nu mai este cea care educă omul în spiritul tradiției și al credinței creștine, ci dimpotrivă, ea deformează, impune educația sexuală, consumismul, individualismul etc. Generațiile de azi sunt fasonate de show-biz, de TV, de filme, de internet, de reviste, de spațiul vizual în ansamblul său. Anume așa se explică acceptarea cvasigenerală a oricăror excese feministe de către societatea de azi.
Una dintre țintele de bază ale feminismului este distrugerea familiei.
Iar distrugerea familiei țintește depopularea, reducerea drastică a populației planetei.
Concluzie
Din perspectiva expusă mai sus, este limpede că cele două acte juridice adoptate de către regimul satanist de la Chișinău ― respectiv, Convenția de la Istanbul adoptată de către majoritatea antihristică la 1 octombrie curent și Hotărârea de Guvern din 30 septembrie privind feminizarea denumirii de meserii și profesii ― nu reprezintă niște fenomene atipice. Dimpotrivă, ele se înscriu în logica promovării virusului feminismului pe parcursul câtorva generații. Prin urmare, cele două acte juridice reprezintă doar ultimele cuie în sicriul feminității defuncte.
