Skip to content

Mizele războiului din Ucraina. O perspectivă metafizică


|

Acest articol a fost scris atunci când războiul din Ucriana abia începuse. Speranțele multora dintre noi, conservatorii și tradiționaliștii, că este vorba despre o ruptură majoră care va determina spergerea planului unic al globaliștilor erau încă foarte mari. Între timp multe au ieșit la iveală. Administrația Putin nu s-a rupt din mrejele globaliste, n-a renunțat la agenda comună impusă prin ONU și OMS, nu poartă un război victios, pe potriva capacității militare a Rusiei. Însă nădejdea că brațul lui Dumnezeu în istorie se manifestă întotdeuna pe căi nebănuite și atunci când ne așteptăm mai puțin nu ne părăsește.

Odată cu declanșarea vastei operațiuni militare a Rusiei pe teritoriul Ucrainei întreaga lume a intrat într-o fază decisivă a istoriei sale. Și așa cum istoria nu este o desfășurare mecanică, implacabilă și fatalistă a unor evenimente fără noimă și finalitate, rămânând deschisă la o infinitate de opțiuni și probabilități, determinate de voința divină, finalul acestei bătălii majore este unul incert

Întreaga omenire pare cuprinsă de iureșul unor stihii de o forță irezistibilă, de puterea oarbă a unor contradicții insurmontabile, dezlegarea cărora nu poate avea o altă cale decât cea a unei lupte pe viață şi pe moarte dintre două începuturi, dintre două lumi, dintre două viziuni asupra vieții. Această confruntare planetară se pare că nu lasă loc pentru un sfârșit în care cele două părți s-ar împăca cu un compromis. Fiecare dintre beligeranți râvnește anihilarea definitivă a inamicului.

În spatele planului îngust al celor două părți aflate în stare de beligeranță stau două viziuni antagoniste, diametral opuse asupra lumii şi a vieții. Este o ciocnire majoră a unor civilizații radical diferite, care nu se pot afirma altfel decât prin contrast cu modelul opus. La baza acestei bătălii ireconciliabile stau două modele civilizaționale. De fapt, două civilizații care se deosebesc în mod izbitor. Din această perspectivă să enumerăm mai jos caracteristicile de bază ale celor două paradigme existențiale, care transpar în spatele Rusiei și a aliaților săi pe de o parte și a Occidentului colectiv pe de altă parte, Ucraina nefiind decât un instrument docil al acestuia.

Aşadar, iată deci profilul identitar al celor două lumi dintr-o perspectiva metafizică.

  • civilizația telurocratică versus civilizația talasocratică;
  • civilizația Uscatului versus civilizația Mării;
  • civilizația continentală versus civilizația oceanică;
  • civilizația limpezimii celeste versus civilizația obscurității marine;
  • civilizația stabilă versus civilizația versatilă;
  • civilizația verticală versus civilizația orizontală;
  • civilizația Tradiției versus civilizația Modernității;
  • civilizația crucii versus civilizația cametei;
  • civilizația mântuirii versus civilizația pierzaniei;
  • civilizația solară versus civilizația selenară;
  • civilizația dragostei versus civilizația urii;
  • civilizația transcendentului versus civilizația imanentului;
  • civilizația spiritului versus civilizația materiei;
  • civilizația masculinității versus civilizația feminismului ginecocratic;
  • civilizația religioasă versus civilizația păgână;
  • civilizația sacrului versus civilizația profanului;
  • civilizația misticismului versus civilizația gnosticismului;
  • civilizația porumbelului versus civilizația reptilianiană;
  • civilizația creaționismului versus civilizația evoluționismului;
  • civilizația hristocentrismului versus civilizația antropocentrismului;
  • civilizația organică versus civilizația nihilistă;
  • civilizația naturală versus civilizația mecanicistă;
  • civilizația credinței versus civilizația scientismului;
  • civilizația unor transformări lente versus civilizația unor rupturi revoluționare;
  • civilizația luminoasă a spiritului versus civilizația ternă a materiei;
  • civilizația vieții versus civilizația morții;
  • civilizația darului versus civilizația banilor;
  • civilizația contemplativă versus civilizația utilitaristă;
  • civilizația onoarei versus civilizația interesului;
  • civilizația spiritului de sacrificiu versus civilizația hedonistă;
  • civilizația eroilor versus civilizația negustorilor;
  • civilizația sfinților versus civilizația idolilor;
  • civilizația cultului muncii versus civilizația profitului parazitar;
  • civilizația rurală versus civilizația urbană;
  • civilizația moderației versus civilizația abundenței;
  • civilizația firescului versus civilizația tehnocratică;
  • civilizația armoniei versus civilizația haosului;
  • civilizația frumosului versus civilizația abominabilului;
  • civilizația familiei versus civilizația perversiunii sexuale;
  • civilizația fidelității versus civilizația promiscuității;
  • civilizația moralei versus civilizația depravării;
  • civilizația fertilității versus civilizația sterilității;
  • civilizația sensului versus civilizația absurdului;
  • civilizația decenței versus civilizația indecenței;
  • civilizația geniului uman versus civilizația inteligenței artificiale;
  • civilizația omului versus civilizația transumanismului.

Aşadar, această bătălie nu este între două țări, ci între două moduri de a trăi și de a interpreta viața. Și aici contează mai puțin că nu toată lumea aflată de partea Rusiei e conștientă de misiunea ei civilizațională. Altfel nici nu putea fi de vreme ce această țară înzestrată cu o misiune istorică majoră a suportat două șocuri civilizaționale uriașe: experimentul comunist și experimentul liberal. Însă în pofida acestor traume istorice în străfundurile inconștientului colectiv s-au păstrat arhetipurile ancestrale, zestrea spirituală bizantină, codurile culturale continentale. Dincolo de traumele istorice, de anchilozele şi ticurile ideologice perimate se ascunde vigoarea regenerativă a unui neam care nu şi-a abandonat vocația de a face istorie şi de a dăinui în timp.

Zbaterea convulsivă a întregii umanități ca în preajma unei morți inexorabile a început încă acum doi ani, odată cu declanșarea fazei terminale a conspirației oculte care țintește depopularea planetei. Se părea că nimic nu mai poate răsturna cursul evenimentelor. Acum însă va fi oare în stare acest război să oprească genocidul mondial şi să pună capăt asasinărilor în masă prin injecție sau doar va accelera sfârșitul implacabil al civilizației umane?

Rugăciunile noastre se îndreaptă către bunul nostru Dumnezeu să îngăduie biruința forțelor luminii şi să ne mai dea răgaz de viață. În fața morții iminente cu toții suntem în criză de timp pentru pocăință.

Nădejdea noastră este că tragedia sângeroasă a războiului din Ucraina nu va grăbi sfârșitul lumii, ci doar sfârșitul acestei lumi decăzute, care va fi urmată de un nou început.

P.S.: Iar cei care încă mai ezită, neștiind spre care parte a liniei frontului să-şi expedieze simpatia, ar fi bine să rețină doar câteva nume dintre figurile monstruoase care sunt în tabăra pacifiștilor antiruşi: prădătorul finanicar şi oligarhul sordid George Soros, super-vedeta satanistă Madonna şi Marina Abramović, celebră pentru sinistrele ei improvizații artistice cu ritualuri satanice de canibalism, asasinări ale pruncilor, perversiuni sexuale etc., această persoană demonizată fiind strâns legată de clanul Iluminati Rothschild.

Întreaga armată de mercenari din toată lumea, care acum doi ani s-au încadrat în scamatoria Covid-19, afișând-şi masca de protecție şi somându-ne să ne injectăm, la ora actuală își etalează deja o altă mască, cea de iubitori de pace şi concomitent de aliați ai războinicilor de la Kiev. În spatele acestor măşti se ascunde rânjetul hidos al forțelor globaliste malefice.

Poza de profil

I. Roșca

Jurnalist conservativ din Republica Moldova, în trecut disident anti-communist, lider de partid, wi vice prim-ministru, care acum este un autor anti-globalist cu puternice convingeri Creștine și naționaliste.