Aceasta este o urgență, dar nu pentru planetă, ci pentru umanitate. Medicamentul prescris pentru vindecarea aparentă a planetei pare să producă efecte secundare extrem de grave, ce ar putea provoca daune mari umanității, dacă nu punem capăt imediat acestui lucru.
“Agenda noastră comună” a Organizației Națiunilor Unite conține 12 angajamente cu privire la modul de realizare a unei noi ordini mondiale multilaterale cu mușchi. Este vorba de a nu lăsa în urmă niciun cetățean al planetei și de a semna un nou contract social ce stabilește obligațiile noastre de a proteja planeta de acțiunile umane dăunătoare.
Asta ne obligă să atingem zero emisii de dioxid de carbon până în anul 2050 sau mai devreme. Aceasta înseamnă o restructurare totală atât a sistemelor energetice, cât și a celor alimentare.
Tranziția respectivă necesită o monitorizare extinsă din satelit și orașe inteligente, precum și atribuirea tuturor persoanelor și produselor a unei identități digitale conectate la internet, astfel încât amprentele noastre climatice individuale să poată fi măsurate și corectate în timp real prin aplicarea unui sistem de credit social.
Beneficiile noastre trebuie cântărite în funcție de sarcina pe care acțiunile noastre o au asupra bunăstării planetei.
Un cod de conduită global va asigura consensul asupra faptelor științifice de bază, stabilite de Consiliul Științific al ONU, în timp ce toate datele privind atitudinile oamenilor, opiniile și alegerile de viață vor fi colectate într-o agenție globală de informații colective, numită Futures Lab.
Comportamentele pot fi analizate și riscurile detectate într-o etapă timpurie cu ajutorul Inteligenței artificiale. Laboratorul viitorului urmează să fie supravegheat de un forum pentru generațiile viitoare și de un trimis special care vorbește în numele generațiilor viitoare.
Pentru a implementa rapid planul, cel mai probabil va fi declarată o urgență climatică planetară.
Acest lucru va declanșa crearea unei platforme de urgență care va urma protocoale prestabilite și va acționa la unison pentru a rezolva criza.
Acest sistem de control global poate fi rezumat după cum urmează:
Guvernanță executivă. ONU ridicat la nivelul unui guvern mondial, cu un parlament mondial și o armată permanentă care, fiind susținut de un consiliu științific, stabilește legi, obiective, directive și le aplică în mod executiv.
Guvernanță anticipativă prin colectarea datelor cetățenilor lumii pentru a studia reacția și nivelul de supunere, precum și a prezice evenimentele viitoare, oferind astfel o bază pentru luarea continuă a deciziilor.
Guvernanță cu mai multe părți interesate (Multi-stakeholder Governance) în sistem de rețea cu ajutorul unor parteneriate public-privat pentru implementarea deciziilor la toate nivelurile societății.
Acest plan numit “Pactul pentru viitor” ar urma să fie semnat ― dacă inițiatorii lui vor reuși să-și facă jocul ― de către liderii mondiali la Summit-ul ONU pentru Viitor în 2024 și implementat în 2025. Toate acestea pentru a crea “Viitorul pe care îl dorim”.
Starea de urgență și restructurarea extinsă sunt motivate de faptul că mai multe dintre cele nouă limite ale planetei au fost depășite sau sunt pe punctul de a fi depășite, ceea ce înseamnă că umanitatea a intrat în cea de-a șasea extinciție în masă.
Această teorie, stabilită sub conducerea lui Johan Rockström la Centrul de Reziliență din Stockholm, este susținut de actori precum Viitorul Pământ, Clubul de la Roma, Institutul Potsdam și IIASA[1]. Aceștia constituie noua preoțime științifică care definește limitele acțiunilor noastre.
Susținătorii și promotorii acestei agende sunt cei mai bogați, cei mai puternici și mai influenți oameni din lume. Este vorba despre elita globală reunită în cadrul Forumului Economic Mondial, organizație partener al ONU, și cei aproximativ 3.000 de miliardari din lume care dețin și controlează economia mondială.
Acest lucru este reflectat, de exemplu, în proiectul “Global Commons Alliance Philanthropy” al familei Rockefeller (Rockefeller Philanthropy Advisor's Global Commons Alliance project).
Acest proiect este susținut de o serie de familii de miliardari, de fundațiile și organizațiile afiliate acestora. Precum este, de exemplu, André Hoffman de la Fundația MAVA, vicepreședinte al gigantului farmaceutic elvețian Roche, membru al Clubului de la Roma și mandatar al Forumului Economic Mondial.
În miezul acestor eforturi se află Comisia Trilaterală, grupul de reflexie american Consiliul pentru Relații Externe și omologul său englez Chatham House. Aceste grupuri de reflecție își au originea în grupul Masa Rotundă fondată de către lordul Alfred Milner, care încă acum o sută de ani avea drept obiectiv crearea unui sistem de management global, dominat de elita anglo-saxonă pe care de fapt o și reprezintă.
Este vorba în primul rând despre cei care vor ocupa locul de “mandatari ai universului material pentru generațiile viitoare”.
Creierul lumii digitale ce se profilează vădește niște similitudini clare cu forma sistemului mondial pe care a propagat-o autorul H.G. Wells în cartea sa “The World Brain”, dar și cu sistemul cibernetic în care individul este subordonat organismului colectiv al lumii, pe care l-a descris profesorul de filozofie Oliver Reiser în cartea sa “Umanismul cosmic și Unitatea mondială”. În acest context, merită să cităm o analiză foarte bună a ideii lui Wells despre creierul lumii de W. Boyd Rayward de la sfârșitul anilor 90.
În ultimă analiză, creierul mondial al lui Wells poate fi descris astfel. Este cea mai recentă și cea mai mare expresie a evoluției socio-biologice. Este un organ ce va fi format dintr-o dată și responsabil pentru succesul final al acelei “conspirații deschise”, prin intermediul căreia oamenii de știință și alții vor crea o nouă ordine mondială.
Ca aspect fundamental al acestei noi ordine mondiale, aceasta va furniza informațiile necesare pentru reprimarea disidenței și a diversității. Acesta va fi sub controlul unei elite antiindividualiste, antidemocratice administrative și academice, a Receptorului Competent și numit pompos ordinul Samurailor.
Acești “oficiali” își vor îndeplini sarcinile și își vor susține regimurile represive administrativ pe baza cunoștințelor derivate dintr-o bază de date uriașă, în care sunt integrate informații despre toate aspectele vieții cetățenilor aflați sub îngrijirea lor. Acestea trebuie să gestioneze aspecte sociobiologice mai largi, legate de bunăstarea imediată și dezvoltarea evolutivă a rasei umane, inclusiv eliminarea celor nepotriviți pentru detenție sau distrugere.
Așa cum am descris în cartea mea “Rockefeller -- Controlling the Game” și am rezumat pe scurt în “The Global Coup d’etat”, întreaga agendă globală se bazează pe teoria că dioxidul de carbon creat de om ( CO2 ) a cauzat încălzire globală moderată de aproximativ 1 grad Celsius, observată de la debutul erei industriale, iar nu de ciclurile solare, procesele geologice și astronomice sau o recuperare naturală după ultima eră glaciară.
Teoria dioxidului de carbon a fost dezvoltată de fizicianul și eugenistul suedez Svante Arrhenius încă din 1896, însă iniţial nu a fost luată în serios. Ulterior, aceasta a fost dezvoltată de către savantul german în domeniul climei și al meteorologiei Hermann Flohn, mai întâi în timpul serviciului său în cadrul Luftwaffe nazist, iar după război în colaborare cu oamenii de știință americani și suedezi.
Din anii 1950, mai întâi Fundația Rockefeller, iar ulterior și Rockefeller Brothers Fund s-au implicat în finanțarea oamenilor de știință din domeniul climatologiei precum Roger Revelle, suedezul Carl-Gustaf Rossby și studentul său la doctorat Bert Bolin (care la rândul său l-a implicat pe Johan Rockström).
Teoria dioxidului de carbon este, de asemenea, strâns legată de avertismente malthusiene precum că creșterea populației lumii va duce la o foamete catastrofală și lipsa de resurse, dacă nu este impus un control dur asupra creșterii populației. Și asta în ciuda faptului că astfel de declarații apocaliptice au fost dezmințite în mod repetat.
Modelele pe care se bazează totul par să aibă și ele aceeași fiabilitate științifică precum ghicitul în măruntaie sau în zațul de cafea.
Savantul suedez recunoscut, Lennart Bengtsson, subliniază că noi am primit:
..modele climatice din ce în ce mai avansate, dar în ciuda acestui fapt, incertitudinea este la fel de mare ca și înainte sau chiar mai mare.
Cu toate acestea, imaginile amenințătoare pe care acestea le-au produs au servit unui scop mai mare și mai infernal. De vreme ce scopul familiei Rockefeller și al aliaților acesteia din elita financiară internațională a fost încă de la început de a crea interdependența și controlul centralizat al planetei, oceanografia, meteorologia și sănătatea globală au fost considerate domenii potrivite în acest sens, deoarece acestea nu se limitau la granițele naționale. Acestea a fost folosite pentru a obține acorduri internaționale ce ar aduce beneficii schimburilor internaționale, precum și dezvoltării științifice în domeniile respective.
Astfel, toate acestea au contribuit la transformarea schimbărilor climatice într-o problemă cheie a timpurilor noastre, printre altele, prin finanțarea și influențarea practic a tuturor conferințelor, rapoartelor, organizațiilor și acordurilor globale importante privind mediul și clima. Activitatea pe termen lung a multimiliardarilor pe parcursul mai multor decenii în scopul dezvoltării ceea ce ei numesc ‘dezvoltare durabilă’ în cele din urmă a dus la ceea ce acum încep să se dovedească a fi cele două cele mai decisive evenimente din istoria omenirii:
Adoptarea Agendei 2030 în timpul Summitului ONU din septembrie 2015 și Semnarea Acordului de la Paris (în timpul reuniunii ONU privind clima de la Paris din decembrie 2015), care a însemnat obiectivul de a menține încălzirea globală “sub două grade, dar de preferință sub 1,5 grade”.
Acum, când a mai rămas doar Summitul ONU pentru viitor din septembrie 2024, având ca armă Regulamentul internațional de sănătate actualizat al OMS, tehnocrația totalitară digitală globală devine un fapt real. Cu toate acestea, mai avem încă o mică fereastră de timp pentru a contracara această agendă prin răspândirea conștientizării planurilor sale declarate în mod deschis și prin încetarea cooperării cu toate micile sale părți și etape.
Iar toate acestea ridică, de asemenea, unele întrebări:
- De câtă energie va fi nevoie pentru a face să funcționeze acest creier al lumii digitale care se presupune că este necesar pentru a crea ‘viitorul nostru durabil’?
- Este oare posibil să se obțină o reducere drastică a emisiilor de dioxid de carbon fără a ne plasa pe toți în arest la domiciliu permanent, fără a ne întoarce la epoca de piatră sau a ucide cea mai mare parte a populației Pământului?
- Cât de mare va fi diferența pentru atmosfera Pământului și temperatura Pământului?
Astfel, pentru a încerca să influențeze o mică parte din aceste 16 părți pe milion (ppm) de dioxid de carbon din atmosferă (la care se spune că ar contribui activitățile colective ale omului), întreaga lume și tot ceea ce se află în ea trebuie să fie digitizată, monitorizată, controlată ― și poate fi oprită complet în mod arbitrar de către respectivii administratorii planetari.
Cu toate acestea, acest ‘sistem perfect’, care ar trebui să ne ajute să luăm deciziile ‘corecte’ din leagăn până în mormânt și care poate opri societatea prin simpla apăsare a unui buton, își are punctele sale slabe. Oricât de bine planificat ar părea, el nu poate învinge niciodată inteligența naturală care ne unește.
Inteligența artificială nu este o conștiință reală care poate imita caracteristicile noastre umane. Ea nu are capacitatea de a înțelege, de a simți sau de a oferi dragoste. În schimb, ea reprezintă o viziune goală, mașinistă, rece și mecanicistă asupra omului și a vieții, în care noi suntem doar niște foi albe care pot fi remodelate în funcție de voința demagogilor.
Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți și înșelați să semnăm un contract social prin care cedăm puterea unei inteligențe automate fără suflet în schimbul ‘securității personale’. N-ar trebui să fim tentați să alegem calea spre distopia digitală totalitară pentru a ne ‘salva planeta’.
Elitele bogate care au promovat această agendă au încercat, într-un mod insidios, să controleze adevărul prin preluarea și controlul producției de cunoștințe. Dar adevărul nu este ceva ce poate fi construit pe minciuni. Adevărul este absolut și este suveranul real. Nimeni nu poate avea în proprietate personală știința. Știința este metoda de găsire a adevărului, nu o viziune asupra lumii în sine.
Pe termen lung, nu este posibil să te ascunzi în spatele a straturi de minciuni, indiferent de câți bani, putere sau influență ai. Acest lucru este valabil mai ales pentru toți cei care, prin mijloace sofisticate, au făcut din minciună religia timpului nostru.
A sosit momentul ca acest joc fraudulos să fie demascat. Nu mai există nicio mișcare care să le poată salva situația. Fiecare mișcare care se face în schimb trezește tot mai mulți oameni care încep să vadă despre ce e vorba și să pună întrebări.
Acum trebuie să alegem, sau să fim eliberați de adevăr, sau înlănțuiți de minciună. Cred și sunt convins că o forță se naște în noi atunci când suntem amenințați ca specie și ne adună laolaltă pe toți oamenii de care avem nevoie pentru a învinge forțele care ne amenință. Este ca o lege a naturii. În cele din urmă nici o inteligență umană sau mecanică nu poate învinge inteligența naturală sau forța vieții și nu se poate ridica deasupra adevărului.
Amin.
