Dragi prieteni,
Mulți dintre noi am observat că odată cu declanșarea așa-zisei pandemii Covid-19 o nouă stare de lucruri s-a instaurat la nivelul relațiilor internaționale. Și anume, dincolo de divergențele dintre diverse țări și grupuri de țări, toate acestea se supun fără nici o deviere unui singur centru de putere. Personal am numit această nouă situație “sfârșitul geopoliticii clasice”.
Am fost obișnuiți de-a lungul istoriei să vedem rivalități, conflicte și războaie dintre numeroase imperii și supraputeri sau coaliții de state. Logica lor ne-a fost clară, indiferent de preferințele noastre ideologice și de școala în relațiile internaționale care au stat la baza interpretării acestor divergențe majore dintre civilizații, centre de putere triburi sau popoare.
“Pivotul geografic al istoriei” de Sir Halford John Mackinder, cu teoria lui despre Heartland, Insula Lumii și importanța crucială a Europei de Est pentru dominația mondială, Carl Schmitt cu teoria sa despre conflictul dintre Puterea Mării și Puterea Uscatului, Zbigniew Brzezinski cu “Marea tablă de șah” sau Alecsandr Dughin cu cu teoria sa despre Telucrocrație versus Talasocrație și atâția alții își păstrează validitatea în calitatea de viziuni complexe asupra istoriei și geopoliticii. În după părerea mea, aceste teorii, chiar dacă nu și-au pierdut complet relevanța, ar trebuie dezvoltate în lumina noilor realități care au apărut în lume în ultimele decenii.
Ar trebui să descriem acest nou tablou al lumii astfel. Modernitatea occidentală a triumfat pretutindeni, primatul economicului și domnia cantității au contaminat toate popoarele lumii, iar Puterea Mării a inundat întreaga suprafață a Puterii Uscatului cu civilizația mercantilă.
Bipolaritatea postbelică care a dominat lumea pentru o jumătate de secol printr-un echilibru dintre cele două supraputeri, SUA și URSS, s-a prăbușit prin dispariția unuia dintre poli, comunismul sovietic. Anume aici intervin divergențele dintre strategii occidentali și cei din Rusia, China sau BRICS în ansamblu. În timp ce Washingtonul insistă să-și statutul de hegemon mondial, țările respective susțin că sunt pe cale de a se emancipa de sub tutela Occidentului colectiv și să creeze o “lume multipolară”.
Ambele interpretări au devenit dominante în țările respective, Occidentul și sateliții săi predicând universalismul modelului liberal-democratic, în timp ce “Restul” pretinde emanciparea de sub dominația imperială a Occidentului. Însă, așa cum am arătat în mențiunile de mai sus, impunerea unei urgențe sub pretext medical a fost ca un duș rece pentru orice minte lucidă. Oamenii au început să se întrebe de ce practic toate țările lumii s-au subordonat dictatului impus prin OMS. Mai mult, “Marea Resetare” anunțată drept un destin istoric inexorabil de către Klaus Schwab, de fapt a însemnat o “Mare Deșteptare” pentru omenire.
Măsurile liberticide și “noua normalitate” de coșmar, vaccinarea forțată și suprimarea tuturor libertăților politice, economice și sociale au reprezentat un șoc major care a determinat mai mulți savanți, autori sau jurnaliști de investigație să studieze mai în profunzime originile și scopurile finale ale transformărilor majore care au loc.
Astfel, încă de la începutul istoriei cu Covid-19 ca accelerator istoric ce țintește instaurarea unui regim de tiranie tehnocratică la scară mondială, cercetătorii care nu s-au lăsat corupți de către discursul dominant au recurs la reexaminarea istoriei recente ce a făcut posibilă conducerea întregii lumi dintr-un singur centru de comandă.
Printre cauzele ce au condus spre o hipercentralizare a puterii la scară mondială, sunt invocate pe bună dreptate următoarele:
Întreaga istorie a capitalismului arată că “factorul economic” a preluat controlul asupra “factorului politic”. Sau, altfel spus, cămătarii și negustorii și-au subordonat actul decizional la nivel de state propriilor interese economice, transformând statele în niște unelte docile de obținere a unor supraprofituri.
Clubul de la Roma în calitate de grup de reflecție al globaliștilor, fondat de către familia Rockefeller în 1968, a avut printre scopurile sale majore fundamentarea teoretică a procesului desuveranizării statelor în favoarea unei guvernanțe globale, exercitate prin intermediul ONU și agențiile afiliate acesteia. În aceeași ordine de idei am putea cita și alte câteva reoganizații. Ca, de pildă, Consiliul pentru Relații Externe, Comisia Trilaterală și Clubul Bilderberg, preocupate în egală măsură de exercitarea puterii la scară mondială și de slăbirea statelor naționale supuse unui singur centru de comandă.
Întreaga strategie a dereglementării, implementată începând cu anii 1980, a urmărit instaurarea unei nou ordini economice mondiale, în care principiul liberului schimb și sacralizarea intereselor marilor corporații au devenit norme legale obligatorii și practici zilnice în întreaga lume. Iar OMC este expresia directă a acestor interese corporatiste care au plasate statele în relații de subordine în raport cu aceste entități private majore.
Momentul cheie în instaurarea unei guvernanțe globale, exercitate sub pretextul unei urgențe climatice, a fost Summitul Pământului de la Rio de Janeiro, care a instituit Agenda ONU pentru secolul XXI. Așadar, anume în 1992 la Rio pretinsa problemă – schimbările climatice sau încălzirea globală – și falsa soluție cu rețeta ei universală cunoscută cu numele de Dezvoltare Durabilă – au devenit norme oficiale în documentele internaționale în cadrul sistemului ONU căruia i s-au subordonat toate statele.
Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată în 2015 de către toate statele și cele 17 obiective ale acesteia reprezintă continuarea directă a Summitului de la Rio din 1992. Subliniem că această strategie a devenit una obligatorie pentru toate statele lumii.
Adică Noua Ordine Mondială a fost impusă întregii lumi, aceasta bazându-se pe niște false argumente științifice, iar scopul constă în recroirea economiei mondiale, a rolului statelor și al cetățenilor. Toate acestea urmează a fi înlănțuite în cursa pentru “amprenta de carbon zero” și realizarea altor elemente ale “demolării controlate”, precum și pentru instaurarea unei societăți ai supravegherii totale.
După ce Klaus Schwab și complicele său din Forumul Economic Mondial Thierry Malleret și publicat cartea lor programatică “Marea Resetare” în vara lui 2020, multă lume și-a adus aminte despre cartea scrisă de șeful WEF în 2016 “A Patra Revoluție Industrială”. Aplecându-ne cu atenție supra celor două lucrări, am descoperit că, dincolo de orice diferență dintre state, toate acestea urmează linia trasată de către elita globalistă adunată în cadrul Forumului de la Davos și alte organizații private ce reunesc miliardarii lumii. Pentru noi, cei din spațiul ex-comunist, o comparație se impune de la sine. ONU, WEF, OMS, OMC etc. se prezintă ca un fel de Comitet Central al Partidului Comunist ce-și impune directivele fără să întâmpine nici cea mai mică dezaprobare.
Atunci când vorbim despre războiul total al globaliștilor împotriva tuturor statelor și popoarelor, despre supravegherea generalizată, despre orașele de 15 minute, despre Internetul Lucrurilor, despre CBDC și celelalte elemente ale tiraniei tehnocratice, orice cercetător responsabil care nu e afiliat nici unui grup de interese nu poate să ignore faptul că întreaga lume este supusă unei agende unice. Această agendă unică este urmată de către toate statele și depășește orice limite geografice, orice conflict politic, ideologic, economic, diplomatic și chiar militar.
În concluzie, nu trebuie să ne lăsăm înșelați de faptul că, de pildă, SUA sunt în declin în timp ce China e în ascensiune. Nici măcar faptul că Rusia se află într-un conflict major cu Occidentul din cauza războiului din Ucraina. Și nici de pretențiile precum că BRICS ar fi o alternativă la globalismul tehnocratic. Atâta timp cât toate țările recunosc ONU drept autoritate supremă și pun în aplicare politicile ce distrug libertatea și promovează genocidul, orice pretenție de apărare a intereselor naționale sau de rezistență în fața hiperclasei mondiale sunt nefondate și ridicole, indiferent din partea cărui stat sau regim politic ar veni acestea.
