Mea culpa: Preotul Borșevschi (încă) n-a părăsit Mitropolia Moldovei. A rămas în in interior, ca un os în gât, pe post de căpetenie a ”coloanei a cincea”.
Gândirea unică și corectitudinea politică fac parte din realitatea politică din Moldova de azi. Aceasta este ideologia de stat a Occidentului colectiv, care deja a sufocat în îmbrățișările sale biata Românie, iar acum ne vine rândul și nouă. Menghina aparatului represiv și propagandistic al statului vasalizat de globaliști strânge șuruburile și împinge Ortodoxia din Moldova spre calapoadele procustiene ale Noii Ordini Mondiale. În imagine: Maia și pr. Borșevschi ― doi bezbojnici fericiți.
În imagine: Maia și pr. Borșevschi - doi bezbojnici fericiți
După ultima mea pastilă video de ieri, în care am vorbit despre dragostea focoasă dintre vedeta presei corporatist-globaliste, preotul Pavel Borșevschi de la biserica Sf. Dumitru din Chișinău, și Maia Sandu, exponenta sataniștilor de teapa lui Soros care au și adus-o în funcție cu tot cu regimul ei de ocupație, unii prieteni mi-a atras atenția că respectivul cleric formal încă n-a trecut de la Mitropolia Moldovei la Mitropolia Basarabiei. Mea Culpa, eu spusesem că deja e răspopit pentru evadarea (exclusive din convingeri patriotice!) în brațele unui pidosnic ignorant care se pretinde a fi capul unei ditamai mitropolii.
Dar asta nu înseamnă câtuși de puțin că numitul Borșevschi n-ar fi una dintre persoanele cheie care uneltește în complicitate cu regimul globalist-satanist de la Chișinău și cu lacheii plutocrației mondiale din fruntea Statului Român demolarea Mitropoliei Moldovei. Altminteri nu și-ar mai făcut apariția, chiar de Sfântul Nicolae, păpușa Maia în curtea bisericii, al cărei paroh este respectivul ipochimen. Bezbojnica de Maia a fost trimisă în curtea bisericii să se tragă în poză cu năbădăiosul cleric tocmai ”pentru a transmite un semnal” societății că puterea, statul, cu tot cu Europa lor împuțită și cleptorcații din SUA, este de partea ”revoluționarilor„ din detașamentul de luptă ”românist” și rusofob. Chirița parașutată pe post de ispravnic(ă) de către luciferienii occidentali n-a călcat pragul bisericii ca să participe la sfânta liturghie, ci ca să încurajeze ”rebeliunea” orchestrată de către patronii săi demonizați.
Am reținut cu toții compunerea ticluită de către mânuța aceluiași michiduță din culise, numită pompos „Scrisoare deschisă” care l-a făcut pe Borșevschi TV star pentru o seară. Cunoaștem și recunoaștem stilul. După părerea mea, cel mai probabil, plastografia respectivă a fost confecționată de același vierme neadormit care a ticluit și pretinsa scrisoare a ÎPS Vladimir către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse.
Cine are un dram de minte în cap ar trebui să se întrebe: De ce oare presa prostituată de la noi, cea finanțată masiv de către cercurile oculte din exterior, care promovează în mod consecvent agenda anticreștină (marșurile LGBT, avorturile, feminismul, pLandemia Covid-19 și vaccinismul, extinderea rețelei 5G, mitul schimbărilor climatice etc., etc.), fiind lipsită de orice limite morale, este parte a acestui război total împotriva Mitropoliei Moldovei? Mai ales că practic toată șleahta din presa corporatistă nu prea le are cu credința de nici un fel. Cum se explică tirajarea obligatorie a oricărei bombe mediatice în întreaga rețea de presă de tip mafiot?
Tot aici orice om cu mintea acasă ar trebui să se întrebe: Dar de când, mă rog, Maia SOROS și clica ei de marionete ale masoneriei internaționale se dau de ceasul morții să fericească Ortodoxia din Moldova? Și de ce se aliază cu unii ortodocși împotriva altor ortodocși?
Iar pentru cei care gândesc mai formulez o întrebare. Cum se explică faptul că nota dominantă în mesajele ticluite ca la copiator de același coordonator malefic al întregii operațiuni, elementul obligatoriu în propaganda neagră operată de respectivul dispozitiv de război religios, invocat în mod ritualic și repetat, este ”agresiunea militară rusă asupra Ucrainei”?.
Chiar dacă ar exista doar acest element din toată tevatura asta murdară și tot ar fi suficient pentru o mintă sănătoasă să înțeleagă că de fapt nu este vorba despre noțiuni precum ”canonicitate” vs. ”necanonicitate”, ci de agresiunea totală a blocului NATO și a vasalilor săi regionali contra Rusiei. Un război al căror victime colaterale ne-am pomenit și noi.
Așadar, cei care își dau foc pentru ”biserica neamului” și chiftesc de ură contra fraților, care altfel își caută de nevoile lor de buni creștini, ar trebui să înțeleagă că de fapt sunt victimele unei manipulări uriașe și se pun în slujba celor mai antihristice forțe din lume.
Toată această liotă de nemernici, de mercenari și de idioți utili, care turbează de ură și sunt gata să-i sugrume pe frații care se roagă aceluiași Dumnezeu, dacă ar avea discernământ, ar trebui să se întrebe și următoarele.
De ce oare nomenclatura Bisericii Ortodoxe Române nu ia apărarea milioanelor de ortodocși prigoniți de către regimul sionist de la Kiev? De ce nu ia apărarea clericilor și enoriașilor terorizați? De ce nu se revoltă atunci când este prigonit Înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul Longhin Jar? Aha, nu le permit stăpânii! Cei care îl urăsc pe Hristos și care impun creștinofobia ca ideologie de stat în țările colonizate de către globaliști conduc acest spectacol macabru, acesta e adevărul.
Stați că mai am o întrebare. Dacă tot sunt în căutarea unui dușman și nu-și găsesc locul până nu latră la cineva și nu-i rup fundul pantalonilor, de ce nu regăsim același zel, aceeași fervență, aceeași patimă în raport cu sectele religioase care au împânzit Moldova și care mișună ca lăcusta prin toate satele noastre? E clar, nu e voie de la stăpânire.
Dar ce ați zice dacă falnicii noștri ortodoxiști de meserie cu tot cu clericii lor războinici și-ar orienta toată critica și mânia împotriva politicienilor care se încovoaie în poziție de prosternare cu ocazia sărbătorii iudaice Hanuka, aprind menora și își pun pe scăfârlie tichiuța târtănească? Oare asemenea fapte se încadrează în sfintele canoane? Nu prea, așa-i? Dar unde s-a văzut atâta curaj și principialitate?! Pentru astfel de atitudini s-ar putea să urmeze diverse neplăceri. În schimb hărțuirea fraților de credință se plătește din greu.
În concluzie mai fac câteva precizări. Republica Moldova se află într-o profundă criză de identitate. Mentalul colectiv este măcinat de tot felul de frustrări, idolatrii și neîmpliniri, care par a fi un dat insurmontabil. Oscilația între Rusia și România reprezintă o constantă sociologică. Afilierea la una sau alta dintre paradigmele dominante care emană dinspre Moscova și București, și ― obligatoriu! ― respingerea celeilalte opțiuni rivale face parte din meniul obligatoriu.
Nu mă apuc să polemizez aici cu oamenii din cele două tabere beligerante, deoarece nu fac parte din nici una dintre acestea. Mă refer la românolatrii rusofobi și rusolatrii românofobi. Respectivul sindrom este ca un blestem asupra acestui spațiu de frontieră, dar și de falie geopolitică între două lumi, două civilizații, două paradigme de interpretare a realității. Însă totuși remarc în treacăt că ambele tabere manifestă aceeași orbire spirituală, același fanatism și aceeași lipsă de spirit critic. Acesta e însuși blestemul provincialismului nostru funciar și insurmontabil, care strivește ca o piatră de mormânt orice elevație duhovnicească superioară, orice sensibilitate culturală autentică, orice reflecție istorică, civilizațională de anvergură mai largă decât mediocritatea locală.
Iar popa Borșevschi încă n-a trecut formal la Mitropolia Basarabiei pentru că anume această misiune îi revine. Să surpe din interior, să pervertească, să corupă cât mai mulți clerici, aburindu-i cu promisiuni pecuniare și cu gogoși propagandistici despre agresivitatea Rusiei și spiritul pacifist și angelic al NATO și UE. Că doar așa ne-a sugerat extraterestra de la președinție, toate bisericile trebuie să sprijine integrarea în Uniunea Europeană. Iar cine nu se va supune, o va păți ca bieții preoți din mult pătimita Ucraina.
P.S.: Dacă deștepții, hiperevlavioșii și singurii creștini valabili din spațiul carpato-danubiano-pontic tot s-au apucat să catehizeze bieții basarabeni și să anatemizeze tot ce e legat de Biserica Ortodoxă Rusă și de Mitropolia Moldovei, pretinzând că aceasta n-a fi canonică și ar fi o ”structură de ocupație”, atunci le-aș sugera să fie consecvenți până la capăt. De vreme ce, potrivit logicii lor, această biserică n-ar întruni rigorile care să le satisfacă percepția asupra Ortodoxiei, atunci ar reieși că nici sfintele taine – Doamne, iartă-mă! – n-ar avea nici o valoare în această biserică. Iar dacă e așa, atunci respectivii adepți a ”Bisericii Neamului” ar trebui să alerge de urgență la ”preoții neamului” ca să se boteze și să se cunune încă o dată. Așa, ca să fie în rând cu lumea spre care aspiră. Iar de dragul consecvenței ar trebui să-și dezgroape părinții și bunicii din cimitire ca să-i mai înmormânteze o dată cu ”un preot de-al nostru”.
