Evoluțiile de pe frontul ucrainean indică perspectiva iminentă a unei prăbușiri a liniei de apărare ucrainene și a unei ofensive decisive a armatei ruse. Una dintre țintele strategice ale Rusiei este portul Odesa. Iar în cazul unei operațiuni reușite, rușii declară oficial că următoarea lor țintă este regiunea separatistă din estul Moldovei care se învecinează cu Odesa, Transnistria. Rușii mențin ilegal un contingent militar acolo, pretinzând că sunt pacificatori și că protejează populația vorbitoare de limbă rusă sau chiar cetățenii ruși, aceștia din urmă primind în masă pașapoarte de stat rusești. Transnistria este un "conflict înghețat" care riscă să se dezghețe în beneficiul Federației Ruse și în detrimentul Republicii Moldova. Dar ce schimbă acest lucru pe "marea tablă de șah" a celui de-al treilea război mondial? Nu pentru restul lumii, ci pentru țara mea, este o întrebare vitală.
NATO are propria sa strategie pentru un astfel de scenariu. Să împingă Republica Moldova și România să intre în război împotriva Rusiei ca stat NATO vecin cu țara mea, cu care avem aceeași istorie, cultură și limbă. Polonia este, de asemenea, pregătită să intre cu trupele sale în Ucraina, ca parte a aceluiași plan de contracarare a ofensivei rusești.
Menționăm de la bun început că Republica Moldova este o țară neutră conform normelor sale constituționale și că staționarea de trupe militare străine pe teritoriul său național este interzisă. Cu toate acestea, forța legii a fost contracarată de legea forței și cu această ocazie. De mai bine de trei decenii, Moscova își impune rolul de "pacificator" și mediator într-un conflict teritorial în care ea însăși este implicată.
Este bine cunoscut faptul că Republica Moldova este condusă de o rețea de ceea ce numim ONG-crate, copii ai lui George Soros și mercenari americani. Acești indivizi au fost forțați de patronii lor occidentali să încalce statutul de neutralitate al Republicii Moldova și să dezvolte o retorică agresivă împotriva Moscovei, oferind chiar sprijin politic și logistic regimului criminal de la Kiev. Și în timpul războiului de doi ani prin procură din Ucraina, patrioții moldoveni au cerut autorităților să nu se mai implice în conflict și să respecte statutul de neutralitate al țării noastre, care necesită corectitudine și imparțialitate în astfel de conflicte armate. Nu am fost ascultați. Mai mult, ni s-a spus, nu fără motiv, că Rusia este prima care încalcă neutralitatea țării mele prin prezența sa militară ilegală pe teritoriul nostru național. Desigur, NATO și americanii sunt în România, iar rușii nu au niciun motiv să se retragă din Transnistria. Motivele strategice prevalează asupra normelor constituționale ale unui stat mic și vulnerabil ca Republica Moldova.
În prezent, cetățenii Republicii Moldova de vârstă militară primesc citații pentru a se prezenta la comisariatele militare pentru a participa la anumite cantonamente, iar pe teritoriul nostru se desfășoară în această lună exerciții militare la care participă americani, români și moldoveni. Opinia publică este pe bună dreptate indignată de toate acestea. Autorul acestor rânduri a lansat un apel public către tinerii de vârstă militară, sugerând că revolta pe rețelele de socializare nu este suficientă. Oamenii trebuie să iasă în masă să demonstreze pașnic în centrul capitalei și să ceară unul din două lucruri: fie liderii țării respectă neutralitatea statului, fie își dau demisia. A urmat un alt comentariu, în care am amintit situațiile în care un patriot nu poate să nu meargă la război. Și anume, atunci când unitatea teritorială și independența țării sunt amenințate. De unde vine acest pericol? Din păcate, din Rusia. Acest risc nu a devenit încă un fapt împlinit, dar ar putea deveni în orice moment. Deci, ce ar trebui să facă moldovenii? Ar trebui să întâmpine armata rusă cu flori sau să se apere? Pentru un occidental patriot, astfel de dileme nu se pun, dar pentru noi, moldovenii, da.
Desigur, nu putem exclude posibilitatea ca un scenariu tragic pentru țara mea să poată fi totuși evitat. Mai ales că se vorbește mult despre o împărțire a Ucrainei între ruși și occidentali. Iar responsabilii de la Moscova continuă să repete că sunt gata să se așeze la masa negocierilor în orice moment și aparent fără condiții prealabile. Care ar putea fi factorul care ar putea determina Rusia să renunțe la ofensiva asupra Odesei și să anexeze implicit Transnistria și poate chiar întreaga Republică Moldova? Acest factor ar putea avea chiar un nume propriu. De exemplu, Roman Abramovitch, oligarhul londonez care are mereu ușa deschisă la Kremlin. Pe cine vizează el? City of London, serviciile secrete britanice, oligarhia globalistă, "statul profund" - toate eufemisme pentru centrele de putere care l-au angajat ca trimis special al lui Putin. Am observat cu regularitate vizitele sale neanunțate la Kremlin, care au dus invariabil la concesii ciudate din partea Moscovei. L-am observat, de asemenea, la TOATE negocierile ruso-ucrainene din ultimii ani, cu excepția faptului că niciodată nu a fost clarificat care dintre cei doi reprezintă acest personaj. Răspunsul este că el reprezintă o a treia parte care, de-a lungul istoriei moderne, a provocat întotdeauna războaie și a profitat întotdeauna de pe urma lor.
Trimisul special al Londrei pe lângă Putin și eternul pacificator Roman Abramovitch
Un factor important care ar putea tempera elanul militar al Rusiei ar putea fi China, care nu a renunțat la planul său în 12 puncte pentru a pacifica războiul din Ucraina.
Iar pentru optimiștii care exclud o astfel de perspectivă, voi menționa doar ciudatele și neașteptatele retrageri rusești din Kiev, din regiunile Harkov și Herson, schimburile de prizonieri neprovocate și nefavorabile de partea rusă, respectarea tabuurilor care garantează siguranța personală a lui Zelenski și a altor membri ai camarilei de la Kiev etc. În aceste condiții, un patriot moldovean ajunge la concluzia paradoxală că spiritul prea conciliant, chiar capitulard al lui Putin, ar putea fi în avantajul Republicii Moldova.
Relațiile Republicii Moldova cu Rusia se complică și mai mult din cauza atacului continuu și metodic asupra unității teritoriale a țării, care stimulează conflictul dintre autoritățile centrale ale statului și cele din regiunea cunoscută sub numele de unitatea administrativ-teritorială găgăuză. Este vorba de o regiune din sudul țării, locuită în principal de etnici turci de religie creștin-ortodoxă, care au manifestat în mod tradițional un atașament excesiv față de Rusia și, implicit, o lipsă de loialitate față de Republica Moldova. Acest soft power de tip rusesc subminează grav stabilitatea internă. Iar Moscova este mereu gata să pună gaz pe foc pentru a dinamita țara mea din interior. Rusia nu recunoaște parteneriatul nostru. Noi suntem prea mici. Așa că ne oferă fie vasalitate, fie, dacă nu ne supunem, dezintegrare teritorială.
Pentru autorul acestor rânduri, nu există nimic mai detestabil decât politica Occidentului colectiv. Dar dacă ținem cont de faptul că, în ciuda conflictelor majore care se profilează la orizont între Occident și Rusia, ambele părți dau dovadă de aceeași supunere oarbă față de verticala globalistă, ecuația devine mai complicată. Numai cei incurabil entuziaști, orbi și naivi pot ignora realitatea frapantă că Occidentul colectiv și Rusia execută cu obediență TOATE strategiile Marii Reinitializări în perfectă armonie.
În procesul de suprimare a suveranității TUTUROR țărilor lumii sub bagheta ONU, atunci când politica genocidară și liberticidă a OMS este urmată de ambele părți, în cazul Republicii Moldova apare o dilemă serioasă. Occidentul, spre deosebire de Rusia, nu atacă unitatea teritorială a țării mele, preferând colonizarea economică și civilizațională, care oricum duce la "Brave New World", paradisul digital distopic și transumanist. Dar, în timp ce strategii precum Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă sau Tratatul privind pandemiile sunt mai greu de înțeles pentru marea majoritate a populației, agresiunea militară externă este mai ușor de perceput. Cu alte cuvinte, războiul non-militar al centrelor de putere occidentale trece aproape neobservat de către public, spre deosebire de războiul "dur" și fierbinte al Rusiei în Ucraina, cu o posibilă extindere în țara mea.
Știu că astfel de articole nu pot schimba viziunea ciclopică și globală a maeștrilor comentariilor geopolitice din Occident care se află în tabăra antiglobalistă. Pentru ei, Rusia lui Putin rămâne o speranță și o alternativă. Eu nu am de ce să mă plâng. Dreptul de a face greșeli face parte, într-un fel, din drepturile fundamentale ale omului. Am încercat pur și simplu să schițez în aceste rânduri tragedia unui popor de frontieră, devastat de contradicțiile a două tipuri de imperialism (occidental și rusesc).
Vă rog să nu ezitați să mă contactați și să îmi trimiteți opiniile și sugestiile dumneavoastră la această adresă de e-mail:: chisinauforum2024@protonmail.com
