Prefață la cartea mea în curs de apariție
Am hotărât să public această culegere de articole în trei limbi concomitent, engleză, germană și franceză, pe care le-am scris în ultimul an, pentru a-mi aduce modesta contribuție la o mai bună înțelegere a ceea ce întâmplă în ultimii ani în politica internațională. Odată cu momentul intrării în faza decisivă de remodelare a lumii în martie 2020 prin impunerea campaniei de depopulare și inginerie genetică, cunoscută cu numele de cod ”pandemia Covid-19”, multe aspecte ale realităților geopolitice care rămâneau în umbră au devenit izbitor de evidente.
Accelerarea procesului de instaurare a Noii Ordini Mondiale, profetizate acum trei decenii de către Președintele american Bush-tatăl, a cunoscut sub pana lui Klaus Schwab și a complicelui său Thierry Malleret numele de Marea Resetare. E de reținut numele complet al cărții lansate de cei doi exponenți ai WEF la distanța de trei luni de la declanșarea operațiunii speciale supranumite pLandemie: ”COVID-19: The Great Reset”. Și de a reține preocuparea acestora pentru valorificarea rapidă și plenară a acestei ”ferestre de oportunitate”.
De ce această strategie mai veche a elitelor mondiale a fost pusă în în aplicare abia acum, care sunt originile istorice și spirituale și obiectivele finale ale acestei ”conspirații deschise” (H. G. Wells), care sunt actorii reali a acestui spectacol macabru și cine e doar o fantoșă în mâinile decidenților reali? Iată întrebările la care caută răspunsuri intelectualii care și-au păstrat o suficientă capacitate cognitivă pentru a se deda unor astfel de interogații. Iar alături de acestea nu putem evita întrebarea cât de pregătită, capabilă și conștientă este larga majoritate a omenirii de proporțiile cu adevărat biblice ale pericolelor ce planează asupra omenirii?
În acest context, noi, cei care facem parte din gândirea și din acțiunea publică de alternativă căutăm să identificăm metodele optime de a lărgi cât se poate de rapid numărul celor care înțeleg mizele jucătorilor mondiali obsedați să ne reducă numeric, intelectual și volitiv. În acest sens am și eu felul meu de a sugera anumite soluții ce ne-ar scoate din condiția de eterni perdanți și chiar victime directe ale războiului nelimitat, multidimensional și extrem de sofisticat care e purtat împotriva noastră.
Investigând realitățile din ce în ce mai amenințătoare, caut și eu să nu-mi scape din vederea tabloul mare. Asta deoarece, oricât am fi noi de buni în domeniile noastre profesionale, riscurile unor interpretări fragmentare, parțiale sau trunchiate se menține invariabil. De pildă, într-o societate tehnologică până unde trebuie să se extindă criticismul nostru aspra tehno-științei și în ce măsură nu suntem noi înșine prizonierii scientismului ca religie indispensabilă Modernității? Sau cât de realiste sunt aspirațiile noastre de a evita ”trădarea tehnologiei” (J. Ellul) sau ”sclavia tehnologică” (Th. J. , Kaczynski) și în general cât de neutră este această tehnologie în raport cu sistemul de valori de ordin spiritual care guvernează lumea?
Atunci când cercetăm orice fenomen, mergem la originile acestuia. Anume așa procedăm și atunci când investigăm rădăcinile istorice ale Noii Ordini Mondiale. Doar că, după mine, deseori gândirea noastră este contaminată puternic de felul în care ne-au fost setate mințile prin școala publică, cultură și mass-media pe parcursul ultimelor secole. Și ca să nu mergem până la originile gnostice, ezoterice sau alchimice ale formelor de gândire moderne, vom simplifica a maximum prin invocarea unui lanț logic ușor de urmat: Raționalism-Antropocentrism-Evoluționism-Progresism-Scientism-Utopism. Obsesia omului autonom de a crea un om perfect și o societate perfectă se materializează astăzi în viziunea asupra lumii a promotorilor tehnocrației și transumanismului. Crearea Paradisului terestru prin mijloacele tehno-științei, prin digitalizare totală și prin augmentarea omului transformă lumea într-o societate de coșmar. Și ca de fiecare dată, ne întrebăm, dar Ce anume sau poate Cine anume totuși stă în spatele acestui proiect de o grandoare universală, parcă decupat din romanele distopice sau filmele de groază? Avem o serie de calificative peiorative pe care le utilizăm în acest context: plutocrația, cleptocrația, banksterii, Big Money, Big Tech, Big Pharma, Big Media și în definitiv globaliștii.
Și toate aceste nume sunt perfect valabile, doar că parțiale sau incomplete. Mai trebuie să fie Ceva/Cineva în spatele sau de-asupra acestor actori din prim-plan. Și aici intrăm pe un teren alunecos al erorii de perspectivă, caracteristică multora dintre exponenții de frunte ale curentului de Rezistență antiglobalistă. În lipsa unei percepții mistice a lumii, se produce inevitabil o mistificare a acesteia. ”Dezvrăjirea lumii” (Friedrich Schiller expus de Max Weber) este un fapt împlinit. Însă aceasta a atras după sine în mod inevitabil o re-vrăjire, o plonjare în diverse forme de religii ideologice, politice și științifice. Personal am încercat în cartea de față să diminuez confuzia ce persistă în acest sens. Și asta de dragul Adevărului, iar nu doar al adevărului științific, care rămâne valabil, dar atinge doar partea vizibilă, cuantificabilă sau măsurabilă a lumii.
Un alt subiect vizat în articolele adunate în volumul de față ține de nevoia de a depăși capcana paradigmatică ce ne împinge inevitabil în tabăra celor înfrânți. Am în vedere paradigma liberală ca manieră de gândire percepută ca fiind axiomatică, perfectă și universal valabilă. Întregul eșafodaj teoretic elaborat în Occident și extinsă la scara întregii lumii cu numele de ”democrație de masă”, ”stat de drept”, ”drepturilor omului”, chiar dacă ar fi fost perfect adevărate în trecutul de până la ”Marea Ruptură” din primăvara lui 2020, la ora actuală nu reprezintă decât un miraj, o iluzie, o realitate dezirabilă, întreținută de aparatul propagandistic al Sistemului. Vechea formă de organizare a societății a murit și e îngropată definitiv.
Modelul capitalist, așa cum l-am cunoscut în ultimele secole, este de domeniul trecutului. Expansiunea sa globală a luat sfârșit. Concentrarea bogăției este un fapt împlinit. La fel și concentrarea puterii politice. Dominația plutocrației este acum înlocuită de tirania tehnocratică. În loc să manipuleze masele prin propagandă și iubirea de argint, mamonocrația transformată în tehnocrație operează prin modelarea comportamentului și controlul total prin intermediul inteligenței artificiale. Marionetele politice sunt înlocuite de ingineri și operatori. Civilizația banilor e p punctul să fie înlocuită cu societatea fără bani.
Și deși aceste noi realități ne sunt cunoscute multora dintre noi, deseori continuăm să ne cramponăm de sistemul defunct. Avem iluzia că am putea întoarce roata istoriei și restabili frumoasele vremuri ale libertăților individuale și ale liberei inițiative prin o mai largă informare și prin alegerea unor ”oameni potriviți” care i-ar pedepsi pe uzurpatori și ar restabili ”vechea normalitate”. Însă ”noua normalitate” nu se lasă descurajată de metodele inoperante la care recurgem din inerție.
Unii entuziaști chiar s-au apucat să inițieze ceea ce ei au numit un Nürnberg-2, ignorând faptul că pentru a trage la răspundere niște criminali de război mai întâi a fost nevoie să existe niște învingători în acel război. Sau poate cineva își imaginează că ar fi fost posibilă înfrângerea regimurilor lui Hitler sau Stalin prin recursul la justiția nazistă sau comunistă? De aceea susțin că reacția noastră la Marea Resetare trebuie să rămână Marea Deșteptare. Dar după ce ne vom deștepta, se impune Marea Revoltă. Cum anume, este o discuție aparte.
O altă temă pe care o abordez în analizele mele ține de falsa dihotomie Occidentul colectiv versus Rusia/China/BRICS ca pretinsă alternativă la sistemul globalist. Însă adevărul e că așa-zisa unipolaritate de tip american nu deține exclusivitatea în promovarea activă, agresivă și totală a agendei globaliste. Din păcate, ”grupul multipolar” se arată la fel de obedientă față de centrele de putere globaliste precum ONU, OMS, BRI, OMC etc. ca și oponenții acesteia din Apus. Dar în pofida tuturor evidențelor tabăra presei de alternativă și a oponenților imperialismului american continuă mai împărtășească un soi de religie politică insurmontabilă. Care sunt cauzele unei astfel de abordări și cum este operat managementul percepțiilor în acest caz puteți afla din rândurile de mai jos. Dar indiferent de faptul dacă e vorba despre o informare insuficientă, o nișă psihologică confortabilă sau o motivație de ordin pecuniar, asta nu ne scutește de obligația de a arăta eroarea de analiză a acestor autori.
Am remarcat cu toții cât de larg este răspândită opinia că la ora actuală ne aflăm la sfârșitul unui ciclu istoric. Iar dincolo de predicțiile catastrofiste nutrim speranța că omenirea va reuși să depășească și acest impas major. Altfel zis, nădăjduim că perioada curentă nu este una terminală, ci doar de tranziție dinspre un nou început.
Am putea spune și în acest fel. Ne dorim cu toții să nu fie vorba despre sfârșitul lumii, ci doar despre sfârșitul acestei lumi. Însă coșmarul de azi nu poate fi depășit fără participarea noastră. ”Societatea lichidă” de azi (Zygmunt Bauman) poate renaște prin ”voința solidă” a oamenilor care depășesc propriile prejudecăți și frică. Iar conformismul și lașitatea mic-burgheză vor fi date la o parte de curajul și spiritul de libertate a omului care-și va recăpăta propria vocație în istorie.
Astăzi pe scena istoriei iese din nou omul pentru care demnitatea și onoarea sunt mai de preț decât viața. Vremurile grele nasc din nou oameni puternici. Moartea ce ni s-a pregătit de către elitele demonizate poate fi învinsă doar prin sfidarea ei. De această dată Renașterea trebuie să fie una eminamente spirituală, care să lase în urmă mediocritatea. De la viziunea orizontală și limitată asupra lumii să ne reorientăm privirile și aspirațiile spre dimensiunea verticală și infinită a vieții. Iar tot restul se va clădi anume pe o astfel de temelie.
Acest volum urmează să apară în limbile engleză, franceză și germană.
