De câteva zile încoace, imediat după pronunțarea sentinței primei instanțe de condamnare a subsemnatului la 6 ani privațiune de libertate, câțiva inși de dincolo de Prut au comis câteva pastile otrăvite care mă vizează. Întâmplarea face că aceștia mă cunosc personal și chiar mi-au pășit pragul. Cu niște ani în urmă i-am primit cu toată ospitalitatea de frate, i-am ospătat, i-am cinstit cu bunuri alese, i-am culcat pe perne moi în casa mea. Noiembrie 1988, piața din centrul Chișinăului
Dar iată că ipochimenii cu pricina, amintindu-și printre dinți de felul cum i-am tratat, totuși nu-și pot refula ura viscerală față de unul care e ceva mai răsărit decât ei. E o stare veche de când lumea. E vorba de ”sindromul lui Cain” care-și ucide fratele doar pentru că acesta e ceva mai spornic decât el. În astfel de cazuri ne amintim de vechiul proverb care zice așa: “― Cine ți-a scos ochiul? ― Frate-meu. ― Aha, de aia ți l-a scos atât de adânc.”
Adică e vorba despre o banală și primitivă invidie a omului șters, lipsit de personalitate și tocmai de aceea plin de vanități și frustrări, pe care îl roade neîncetat un prost camuflat complex de inferioritate. Lipsa de noblețe sufletească și de elementară compasiune față de cineva care totuși riscă să se prăpădească după gratii este acoperită de ifose de cărturar și de procuror moral al unui ca mine care “s-a abătut de la linia partidului”, adică nu încape în calapoadele lor înguste, nici în optica lor trunchiată procustian.
Așadar, dacă oamenii de bun simț iau atitudine tranșantă de solidarizare și susținere, iar dușmanii mă calomniază recurgând la aceleași clișee vechi de peste trei decenii, ăștia se încadrează cumva în alt soi de detractori. Ei se prefac precum că nu mi-ar nega ”anumite merite”, dar uite că totuși e vorba despre un tip cumva excentric, un fel de aventurier care bravează pentru a impresiona. Adică se recurge la bagatelizarea, la reducerea până la niște trăsături dezonorante ce ar trebui să-mi anuleze imaginea de om cu mintea trează și cu o viață de trăită pe muchie de cuțit.
Îi înțeleg perfect și îi compătimesc. Oamenii în general au tendința să măsoare totul din jurul lor cu propria șchioapă. Iar dacă cineva nu se încadrează în tiparele lor strâmbe, ei îl mutilează după propria măsură de pitic. Aici micimea sufletească se îmbină perfect cu lipsa de anvergură intelectuală.
A calchia propria optică după paleo-conservatorii americani sau după cea a prezentării Rusiei de azi, cu tot cu BRICS și China laolaltă, ca o alternativă a globalismului înseamnă a vădi semne grave de retardare mentală și inadecvare al realitățile geopolitice de azi. A nu înțelege nici după doi ani și jumătate care sunt mizele războiului din Ucraina e semnul unei abordări lineare a ”corectitudinii politice”, practicate de către falsa disidență. A face abstracție de Agenda 2030 care este impusă deopotrivă tuturor statelor lumii, dincolo de conflictele pe orizontală dintre acestea, e dovada aceleiași cecități intelectuale.
Nu intrăm aici în detalii, am comentat de atâtea ori ce înseamnă ”falsa dihotomie” Est-Vest în condițiile Noii Ordini Mondiale, care a apărut în prim-planul realităților internaționale în mod cu totul izbitor mai ales începând cu primăvara anului 2020, odată cu lansarea falsei pandemii. Atunci numai proștii n-au văzut că toate statele, toți liderii, cu excepția câtorva lideri africani care au fost lichidați rapid, plus Lukașenko din Belarus și parțial Norvegia, și-a arătat vasalitatea față de programul de depopulare al OMS.
Unul dintre detractorii prin bagatelizare chiar îmi atribuie termenul de ”conspiraționist”, care, de altfel, a fost inventat de CIA pentru a discredita jurnaliștii de investigație care încercau să afle adevărul despre asasinarea lui John Kennedy. Aici confirm cu tărie că fac parte dintr-o foarte largă familie de intelectuali din întreaga lume care demască planurile elitei globalist-sataniste de depopulare a lumii și de instaurare a unei tiranii tehnocratice asupra unui om modificat genetic și încarcerat într-un GULAG digital. A se vedea în acest sens lucrările Forumului de la Chișinău din septembrie 2023 și din mai 2024, pe care le găsiți integral pe noul meu blog https://arcaluinoe.info, versiunea engleză. Așa că degeaba cobesc ipochimenii cu pricina moartea Forumului de la Chișinău. Dimpotrivă, acest grup de reflecție internațional a căpătat o vizibilitate și o relevanță cu totul aparte în cercurile presei de alternativă și a disidenților anti-Sistem.
Observ și faptul că una dintre fosilele marginale ale falsei disidențe din România, din care curge nisipul și îi clănțănesc protezele dentare, un tip peltic și incapabil de un minim gest de curaj, se apucă să mă muște de fundul pantalonilor prin recursul la metoda verificată a calomniei. Această umbră de om, care tremură de frică atunci când cade noaptea și se aude un mieunat de motan afară, scrie cu venin negrul pe alb precum că eu aș fi un ”moldovenist” și aș urzi planuri de destrămare teritorială a României și de creare a Moldovei mari. Nesimțitul n-are cum să-și probeze afirmațiile porcoase, dar nu-și poate stăpâni zelul de căzătură umană dornică să maculeze numele unuia care îi stă în gât doar pentru că e ceva mai vizibil în spațiul public, are un nume și un trecut diferit de cel al unuia care n-a mai ajuns nici câine, nici ogar.
Nici nu mai contează dacă respectivii potlogari cu facultate și cu doctorate au fost îndemnați de ”băieți” să-și declanșeze operațiunea de dihori buni de infestat aerul din jurul lor sau o fac de capul lor sec. Pur și simplu am zic să scriu aceste rânduri pentru prietenii care se arată mâhniți din cauza unor găinării comise de niște indivizi demni de tot disprețul.
Oameni de acest soi îmi amintesc de capriciile lui Goya. În spatele onorabilității de intelectuali și a măștii de români verzi se ascunde chipul hidos al monstrului moral gata să-și ucidă semenul tocmai când acest și așa e împins pe marginea prăpastiei.
În acest context aș putea să mă declar campion al purtătorilor de cuțite, înfipte în spate de către cei pe care i-am tratat ca pe niște frați și le-am dorit tot binele din lume.
Și totuși, orice mi s-ar întâmpla de acum încolo, las în spatele meu trei decenii și ceva de luptă în calitatea mea de gazetar, om politic și editor. Las o mulțime de camarazi, vii și morți, care nu s-au lepădat de mine atunci când am fost hăituit, batjocorit și călcat în picioare. Las un maldăr de cărți, scrise, traduse, prefațate și editate de mine.
Nu m-am lăsat înfrânt niciodată. Uneori am rămas cam singur, părăsit cei care mi-au fost prieteni atunci când eram în ascensiune, dar mi-au devenit dușmani și detractori atunci când sufeream înfrângeri. Nu m-am încovoiat, n-am cerșit milă de la stăpânirile trecătoare, nici compasiune de la nemernici.
Destinul unui luptător e însoțit mereu de un cor infinit de detractori. Am mers întotdeauna contra curentului. În pofida neînțelegerii celor din jur și în ciuda oricăror riscuri. Un om de nimic nu poate înțelege cum vine asta. El nu e în stare de astfel de trăiri. Filistinul nu-și poate depăși propria condiție de mediocritate, zadarnic o drapează cu titluri academice și cu exerciții de autolustruire. Mai, 2024, Chișinău Forum
Mai, 2024, Chișinău Forum
În așteptarea verdictului final al prigonitorilor mei din cohorta împuțită a criminalului internațional Soros, care se silesc să mă vadă cât mai repede după gratii sau și mai bine mort, am scris acest articol de limpezire a unor confuzii răspândite de către niște elemente degenerate.
Nu-mi iau rămas bun. Nici de la viață, nici de la luptă, nici de la prieteni, nici de la dușmani.
Voi reveni!
P.S.: Grăbiți-vă să procurați cărțile editate de Universitatea Populară de la Chișinău. Comandați-le aici: upcarti.chisinau@gmail.com
Susțineți proiectul meu media: PayPal, optimistcrestin@gmail.com
