General Radu Theodoru despre prigonitul jurnalist Iurie Roșca
Am aflat cu stupoare verdictul politic al Justiției din Republica Moldova dat excelentului gazetar patriot Iurie Roșca, omului de vastă și militantă cultură umanistă, ortodoxului coborât din tradiția moldavă a voievodului Ștefan.
Verdict dat de fapt anti-globalistului, anti-sorosistului... El este împotriva lui Soros - mistificator de adevăr afaceristului hulpav, tarabagiu de subconștiințe negociabile în piața traficanților politici.
Verdict-alarmă. Verdict menit să solidarizeze conștienții și patrioții.
Verdict ce asigură lui Iurie Roșca între martirii și eroii contemporani.
Cinste ție, Iurie Roșca!
Libertatea ta de-abia de acum începe.
Cuvânt de recunoștință domnului General-maior Radu Theodoru
De ceva vreme încoace vâltoarea evenimentelor de un tragism fără precedent ce marchează întreaga lume și, implicit, spațiul nostru, a determinat un schimb de mesaje publice între venerabilul domn General-maior Radu Theodoru, un scriitor de o valoare cu totul aparte și mai ales un distrugător al tabu-urilor ”corectitudinii politice”, și subsemnatul, un gazetar și zurbagiu de serviciu de la Chișinău.
Reacția de azi a domniei sale la recenta mea condamnare la 6 ani privațiune de libertate îmi face o deosebită cinste. Alături de alți oameni de o valoare aparte din mediul academic și cultural românesc, care fac cinste naționalismului creștin-ortodox autentic, acest oștean al cauzei neamului său simte nevoia să oblojească rănile adânci și multe, lăsate în sufletul meu de către șacalii și hienele momentului.
De-a lungul deloc ușoarei mele lupte politice și gazetărești n-am râvnit nicicând lauri și osanale. Am sfidat orice falsă autoritate și m-am luat de piept cu oricine atenta la valorile pe care mi le-am asumat ca pe ceva superior propriei vieți și imagini publice.
Am fost mereu hăituit, denigrat, înjosit și batjocorit de stăpânirile vremii și de lacheii acestora, recrutați dintre otrepe și căzături umane. Dar cu cât mai tare eram lovit și cu cât mai numeroasă și mai câinoasă era haita de prigonitori, cu atât mai puternică era setea mea de luptă și de afirmare a adevărului.
Fiind mereu în iureșul marilor evenimente ale epocii, m-am afirmat nu datorită unor circumstanțe prielnice, ci în pofida unor împrejurări vitrege.
N-am crescut în condiții de seră, n-am râvnit nici aplauze, nici faimă de erou.
Am pășit hotărât prin viață, urmând cu îndărătnicie propriul destin.
Cu ochii ațintiți la modelul christic, la marii înaintași, la Eminescu și la Căpitan, m-am învrednicit de cel mai sigur și de neclintit sistem de referință în calea mea.
Har Domnului, am știut să fac mereu comparații corecte. Astfel ca să nu mă las ispitit de propria importanță, dar nici strivit de autoanihilare și defetism.
Cuvintele bătrânului General sunt ca iarba de leac pe sufletul meu îndurerat.
Nu sunt nici erou, nici martir, așa cum mă numește cu generozitate domnul Gereral.
Și totuși mi-ar fi rușine de cei la care mă raportez de-o viață să mă încovoi în fața dușmanilor sau să mă tupilez pentru a-mi salva pielea.
Nu sunt un neînfricat. Numai sfinții și eroii cunosc o astfel de stare.
Eu doar trăiesc într-un efort continuu de depășire a fricii.
Și de ridicare în picioare după fiecare cădere.
Iurie Roșca