Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i…― Eminescu, Glossă
Alte măști, aceeași piesă…
În acest articol mă voi ocupa nițel de fauna politică din Republica Moldova, atât de zgomotoasă și de pestriță, încât poate lăsa unui ochi neexersat impresia că personajele acestei farse ar avea anumite caracteristici ce i-ar deosebi în mod substanțial. Iar iluzia respectivă, generată și de retoricele conflictuale, adică de păruială verbală interminabilă, împinge spectatorul acestui teatru politic spre concluzia eronată, potrivit căreia participanții la acest maraton al “piloților orbi” (Mircea Eliade) ar putea fi divizați în mod convențional în două tabere, cei simpatizați până la adorare și cei disprețuiți până la detestare.
Fără a contesta originea romană a neamului nostru și, implicit, proverbele glorioșilor noștri înaintași romani, ne permitem să punem la îndoială valabilitatea universală a cunoscutului proverb latin “De gustibus non est disputandum”, adică “În chestiuni de gust, nu pot exista dispute”.
Pornind de aici, remarcăm că în “societatea spectacolul” (Guy Debord) actorii publici fac apel nu la partea rațională, ci urmăresc inducerea unor reacții psiho-emoționale ce țin mai curând de zona afectivității. De aici și omniprezența binomul “place - nu place” în aprecierea unui sau altui aspirant la captarea simpatiilor publicului.
Această manieră de a ierarhiza personajele pe scara valorilor în funcție de de gust și simpatie este indusă și întreținută masiv de către presă, în special de TV. Telespectatorul consumă zilnic doze uriașă de intoxicare informațională, iar atunci când crede că recepționează informație, acesta de fapt este îndopat cu atitudini prefabricate, care se implantează direct în zona subconștientului, evitând filtrul intelectual. Astfel de dresaj psiho-emoțional a căpătat în literatura de specialitate numele de “managementul percepțiilor”.
Piratarea minții și narațiunile dominante
Adică, altfel zis, telemanul îndopat cu injecții informaționale nocive devine un purtător inconștient al virușilor informaționali. Sau, dacă vreți, insul se pomenește vaccinat pe furiș cu o doză de ser mortal contra adevărului. Anume aceste procedee de îndoctrinare sunt utilizate de către presa dominantă, rolul căreia este de a substitui realitatea propriu-zisă cu una fictivă sau artificială. Astfel, are loc setarea minții și adaptarea acesteia la marile narațiuni sau la miturile cheie funcționează impecabil.
De pildă, confecționarea unei imagini idilice Occidentului, în particular, Uniunii Europene, și, simetric, demonizarea Rusiei. Sau instituirea versiunii oficiale despre pretinsul atac terorist din 11 septembrie 2001, care a servit drept pretext pentru invazia SUA în Orientul Mijlociu, pentru lansarea campaniei de “luptă contra terorismului”, pentru restrângerea drastică a libertăților cetățenești (Patriot Act etc.). Sau operațiunea de război psihologic Covid-19, sau încă o operațiune sub drapel fals cunoscută ca atacul Hamas din 7 octombrie care a servit drept pretext pentru genocidul din Sectorul Gaza. Sau victimizarea Israelului versus diabolizarea palestinienilor.
Anume din această perspectivă trebuie privită întreaga viermuială în spațiul public de la noi și, respectiv, decriptată adevărata identitate a “fruntașilor vieții publice”.
Adică invitația mea este să renunțăm la ochelarii de cai și să lărgim orizonturile propriei cunoașteri prin cultivarea deprinderii de a cuprinde tabloul mare al lumii întregi, care să ne permită focalizarea atenției noastre asupra vacarmului local din țara noastră. Dar înainte de a face niște caracterizări ale panglicarilor locali, s-ar impune o remarcă de ordin general asupra originii și naturii sistemului politic actual, pe care larga majoritate în crede normal, axiomatic și indispensabil.
Natura puterii în Tradiție și în Modernitate
Originea republicilor moderne trebuie căutată în revolta negustorilor și cămătarilor împotriva Tronului și a Altarului, adică împotriva Monarhiei și a Bisericii. Nu vom intra în detalii asupra “revoluțiilor” (britanică, americană, franceză sau rusă), ci doar vom arăta ținta principală a conspiratorilor împotriva ordinii tradiționale. Regicidul și substituirea unsului Domnului cu “suveranitatea populară”, ca și deicidul și substituarea lui Dumnezeu cu “religia republicană” au determinat subminarea și aneantizarea tuturor formelor de ierarhie socială, a însuși principiului de autoritate, fie aceasta de ordin religios, politic sa familial.
Conspirația masonică și-a atins scopul. Dumnezeu din cer a fost substitut cu “dumnezeul banilor”, simfonia dintre autoritatea spirituală și puterea temporală (René Guenon, vezi și https://www.libris.ro/autoritate-spirituala-si-putere-temporala-rene-HER978-973-111-870-3--p24464342.html) a fost substituită cu cacofonia parlamentarismului aflat la cheremul stăpânilor banilor. Iar politica a fost redusă la rolul dezonorant de slugă a stăpânilor banilor.
Destructurarea metodică a societății - suprimarea și dezarticularea breslelor, transformarea pământului în marfă, laicizarea și anticlericalismul - a produs “societatea de masă” de azi. Desigur, crearea “omului nou” a devenit posibilă doar ca urmare a unui lung și necruțător război împotriva țărănimii. Deruralizarea, dislocarea țăranilor și concertarea lor în orașe a produs de-civilizarea acestuia, omogenizarea omului-masă, proces accelerat cu ajutorul culturii de masă. Astfel, omul fără Dumnezeu de-asupra capului și fără glia strămoșească sub picioare a devenit noul nomad citadin. Fără rădăcini, fără tradiție, fără o scară valorică care a dat un rost înaintașilor săi.
Puterea sacră vs. puterea profană
Acum, revenind la oile noastre din politica locală, amintim o diferență fundamentală la nivel de răspundere a acestora în fața unei instanțe superioare. Pe vremuri conducătorul răspundea pentru propriul popor în fața lui Dumnezeu. Într-o societate religioasă caracterul sacru al puterii era determinată de sursa acesteia, Dumnezeu. Dar printr-o răsturnare demonică în societatea secularizată, numită republică, caracterul profan al puterii este și el condiționat de sursa acesteia, poporul suveran, “Măria Sa electoratul”. Adică inversarea piramidei sociale a produs inversarea sursei puterii. Dacă în epoca de până la căderea în antropocentrism sursa puterii era una superioară, extramundană, spirituală, în epoca întunecată de azi sursa puterii nu mai vine “de sus în jos” ci “de jos în sus”.
Cu Dumnezeu nu te poți tocmi, ci te supui voinței Lui și exerciți puterea în conformitate cu legea divină, cu principiile evanghelice, deoarece pentru toate faptele tale vei da seama la Judecata de Apoi. Ei bine, fără Dumnezeu această răspundere dispare. Pretinsul contract social cu electoratul este o formulă pentru studenții retardați și alegătorii creduli. Iar morișca electorală permite schimbarea păpușilor politice cu o ciclicitate perfectă de patru ani, perioadă suficientă pentru ca mulțimile să-și consume iluziile precedente și s-și alimenteze alte iluzii legate deja de alți prestidigitatorii ai circului politic.
Destrămarea țesuturilor sociale
La toate acestea se mai adaugă și destrămarea ireversibilă a oricărei forme de loialitate sau obligații morale din societate. Atomizarea generalizată și mobilitatea socială care a produs o interminabilă mișcare browniană, pulverizarea comunităților locale prin chircirea până la dispariție a satelor, surparea autorității bărbatului sunt doar câteva elemente ale acestei disoluții. Anume în aceste condiții statul liberal instituie principiul egalității formale a tuturor cetățenilor. Ideea de respect față de celălalt se subție până la dispariție. Respectul tinerilor față de cei vârstnici, a femeii față de bărbat și a copiilor față de tată este o rara avis în ziua de azi.
La fel e și cu atitudinea “poporului” față de “puterea politică”. Orice nechemat, orice terchea-berchea, orice neica nimeni devine activist civic sau lider politic și luptă cu înverșunare cu autoritatea de stat care, așa cum se știe din presă, este coruptă și în general nedemnă de a sta în fruntea bucatelor. Și nu contează deloc cum stau lucrurile, ci doar cum par, cum sunt servite de presă.
Iar cei de la guvernare, fiind ei înșiși produsul votului universal și deci al manipulărilor electorale, nu sunt deloc mai breji decât “poporul indignat” sau, după caz, instigat să-și deteste conducătorii. Iar caruselul electoral funcționează impecabil: pedepsește “guvernanții răi” și aburcă în căruța puterii altă garnitură de scamatori, care la rândul lor vor fi dați jos și înlocuiți cu alții peste patru ani. Astfel, toată lumea e mulțumită, iar sistemul merge înainte, cultivând de zor iluzia puterii populare.
Dincolo de masca democrației
Astfel democrația alunecă pe pantă dulce spre ohlocrație ca până la urmă să-și arate adevărata față de kakistocrație. Și așa, tot căzând din lac în puț vom ajunge pe neobservate direct în mrejele tehnocrației. Iar stația terminus e aproape, mai ales că alde țafandache de la guvernare sunt la fel de orbi ca și alde muțunache din opoziție. Iar ca să dispară orice urmă de îndoială că ăștia toți sunt la fel de imbecili și de perverși, vă dau câteva exemple în acest sens.
Întrebări de baraj pentru invalidarea coțcarilor
Iată, formulez câteva întrebări de control care să ajute omul întreg la minte să vadă mai bine lipsa oricărei diferențe de substanță dintre TOȚI candidații și capii de partide din Moldova.
- Cineva dintre vitejii luptători politici a comentat critic timp de patru ani sau măcar acum falsa pandemie Covid-19, cu tot cu restricțiile ei aberante și cu injectările în masă? A descifrat semnificația monstruoasă a acestui război psihologic și genocid?
- Este oare vreunul/vreuna printre cei cu funcții înalte (sau printre cei care se avântă spre ele) măcar cineva care să pună la îndoială “calendarul vaccinărilor”, adică a “vaccinarea” în serie a copiilor, dar și a adulților (vezi și asta: https://immuno.md/?l=ro&a=8)?
- Spune cineva dintre politicienii de carton despre cea mai gravă crimă împotriva omului și a lui Dumnezeu care este pruncuciderea ca politică de stat, numită eufemistic avort? Se revoltă cineva și cere interzicea asasinării în masă a copiilor nenăscuți de către ucigașii în halate albe?
- A silabisit măcar unul (una) vreun cuvânt despre așa-numitul Tratat Pandemic pus la cale în cadrul aceleiași OMS? Și că această organizație criminală controlată de către marea industrie farmaceutică râvnește să anihileze total suveranitatea statelor sub pretextul luptei cu falsele pandemii?
- A slobozit vreunul/vreuna măcar o vorbuliță despre “agenda verde”, despre mitul schimbări climatice, despre “amprenta de carbon”?
- A spus cineva măcar ceva despre GULAG-ul digital care se rostogolește asupra omenirii? Despre lichidarea banilor și impunerea CBDC, despre portofelul digital și despre ratingul social ca formă de control total, despre orașele de 15 minute, pașaportul vaccinal și recunoașterea facială, despre despre nano-bio-tehnologie?
- A căutat vreunul să descifreze sensurile ascunse ale strategiilor globaliste obligatorii pentru toate statele, încifrate în Agenda 21 devenită Agenda 2030 a ONU?
- A zis cumva cineva vreo vorbă despre ce ni se pregătește chiar la sfârșitul acestei luni în cadrul zisului Summit ONU pentru Viitor și despre documentul final al acestei reuniuni “Pactul pentru Viitor”? (https://www.un.org/en/summit-of-the-future)?
- Știe cineva dintre marii pitici ai politicii moldovenești să explice semnificația zguduitoare a noului tip de tiranie mondială ce se extinde cu o viteză uriașă, care poartă numele de tehnocrație?
- Dar termenul transumanism îl poate lămuri vreunul? Și ce înseamnă “omenirea 2.0” și “omul augmentat”, fuziunea dintre biologic și tehnologic?
- Există măcar vreun deștept mai cu moț care să înțeleagă falsa dihotomie Est/Vest?
- Scapă cineva vreun cuvânt despre adevărata arma de distrugere în masă și de control total prin unde electromagnetice joase 5G?
- Dar poate cineva dintre atleții politicii locale a adus vorba despre colonialismul economic, corporatocrație, liberul schimb care au subminat statele, punându-le la dispoziția rechinilor economiei mondiale?
Concluzii pe marginea religiei electoraliste
Șirul unor astfel de interogații ar putea continua. Ele arată în mod izbitor o lipsă totală de viziune, o ignoranță uluitoare, o neputință intelectuală jalnică a faunei politice de la noi.
Politicastrul de azi nici nu e interesat de astfel de teme cu adevărat serioase.
Cabotinul politic dintr-un sistem liberal-democratic are două preocupări de bază:
denigrarea oponentului și, simetric, autolustruirea;
Plierea pe așteptările electoralului, lingușirea acestuia, împrăștierea generoasă a unor promisiuni fantasmagorice.
Iar partea cea mai dramatică este că și masele electorale sunt în cea mai mare parte la fel de ignorante ca și scamatorii politici. Televiziunea, cultura de masă, internetul și sistemul de învățământ și-au făcut efectul din plin. Sistemul de referință este înșurubat în mentalul colectiv, omul comun nefiind în stare să gândească înafara acestuia.
În aceste condiții orice derbedeu, orice fufă vopsită, orice pricăjit cu orgoliul hiperdimensionat se crede bun de stat în capul mesei și de condus destinele națiunii. Și cu cât mai prost e personajul, cu atât mai abitir se burică, face tumbe și scoate panglici pe gură sub privirea plină de uimire și admirație a publicului spectator.
Tristă priveliște. Puțini de tot se arată în stare să se sustragă acestui joc de noroc perfid și steril.
Odată cu apropierea zilei alegerilor vacarmul electoral crește, iar odată cu el și speranțele deșarte. Atât ale actorilor, cât și ale spectatorilor. Gustul amărăciunii va veni după. Acum să-i lăsăm să se îmbete de dulceața automințirii.
