În 10 puncte, ce ne spune Pactul pentru viitor?

Dr. Meryl Nass, 15 septembrie 2024

1. Guvernanța globală urmează să fie transformată și consolidată

“Vom transforma guvernanța globală”, ceea ce va conduce “la un viitor mai luminos pentru întreaga umanitate”. Dar acest lucru va necesita o mai mare cooperare internațională și subordonare față de dreptul internațional. [punctele 3-5 și acțiunea 41] “Vom consolida sistemul ONU” [Acțiunea 48]

2. Asigurarea conformității

“Acolo unde există procese interguvernamentale obligatorii, le vom utiliza pentru a promova această agendă”. [alineatul 17]

“Vom consolida cooperarea internațională în domeniul mediului și punerea în aplicare și respectarea acordurilor noastre multilaterale de mediu pentru a ne îndeplini ambiția de a ne proteja planeta.” [Acțiunea 58]

“Aprofundarea cooperării Organizației Națiunilor Unite cu parlamentele naționale în cadrul organismelor și proceselor interguvernamentale ale Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu legislația națională, inclusiv prin valorificarea eforturilor Organizației Națiunilor Unite și ale Uniunii Interparlamentare de a implica parlamentarii în menținerea sprijinului pentru punerea în aplicare a acordurilor și rezoluțiilor relevante ale ONU.” [Acțiunea 59]

3. Autoritatea dictatorială solicitată pentru Secretarul General al ONU, ca ecou al planului pentru Directorul General al OMS din Tratatul pandemic și al amendamentelor propuse la RIS

Fiind un ecoul al aspirațiilor OMS privind pandemia, Pactul urmărește să acorde Secretarului General al ONU autoritatea exclusivă de a opera o “platformă de urgență”, pentru orice tip de urgență pe care o desemnează, de a decide ce urgențe justifică această declarație, de a decide când să declanșeze această autoritate și de a determina modul de gestionare a urgenței. [Acțiunea 57]

4. Dezvoltarea durabilă să fie în centrul multilateralismului (adică al guvernanței globale) și în centrul unei noi arhitecturi financiare globale

În timp ce “dezvoltarea” a fost unul dintre cei 3 piloni inițiali ai ONU, enumerat uneori ca 4 piloni, Pactul susține acum că “dezvoltarea durabilă” este unul dintre cei 3 piloni esențiali ai ONU. [punctul 9] Aici este vorba despre o denaturare grosolană, deoarece termenul “dezvoltare durabilă” este utilizat în mod interschimbabil cu Agenda pentru dezvoltare durabilă, Agenda 2030 și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, dintre care niciunul nu exista în momentul înființării ONU și care au un sens complet diferit de termenul general “dezvoltare”.

Pactul susține că dezvoltarea durabilă este “un obiectiv central al multilateralismului” [alineatul 10] și, în plus, “vom accelera reforma arhitecturii financiare internaționale pentru a face față provocărilor de astăzi și de mâine… reforma arhitecturii financiare internaționale ar trebui să plaseze Agenda 2030 în centrul său” [acțiunea 50]. Dar cetățenii lumii nu au votat niciodată pentru a face din Agenda 2030 piesa centrală a multilateralismului și nici nu au cerut crearea unei arhitecturi financiare complet noi, pentru care ONU nu are expertiză și probabil nici autoritate.

Pactul recunoaște la punctul 18 că “realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă este în pericol. Progresele înregistrate în ceea ce privește majoritatea obiectivelor fie avansează prea lent, fie au regresat sub nivelul de referință din 2015”, alineatul 19 afirmă că națiunile trebuie să reafirme că ”Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă este foaia noastră de parcurs globală pentru realizarea dezvoltării…” De ce ar urma cineva, cu atât mai puțin întreaga lume, o foaie de parcurs care nu a reușit să producă progrese în ultimii 9 ani?

5. Obiective suspecte pentru sănătate

Pactul dorește în mod specific să asigure accesul universal la sănătatea sexuală și reproductivă și la vaccinări, dar nu oferă asigurări similare în ceea ce ține de accesul la asistența medicală primară. [punctele 27 și 63]

6. Trimiterile la numeroase acorduri anterioare, fără a se preciza la care anume dintre aceste alte documente se face referire, conferă Pactului în mod deliberat un caracter nebulos.

Mai multe paragrafe sunt indescifrabile, făcând referire la până la 3 acorduri anterioare diferite, dar fără a specifica la ce anume din cadrul acestor acorduri se face referire. [alineatul 28 litera (a)]

Limbajul este folosit pentru a ascunde semnificația reală a ceea ce se discută. De exemplu, “Să ne îndeplinim angajamentul convenit de a stopa și inversa pierderea biodiversității până în 2030 și de a pune în aplicare toate acordurile multilaterale de mediu”. Aceasta este, de fapt, o cerere de însușire a terenurilor private pentru inițiativele Natura 2000 și până la Agenda 2030. [punctul 29 litera (e)]

7. Dublu limbaj: ONU vrea să dispună de ambele variante și speră să nu ne dăm seama de asta

ONU folosește limbajul dublu, solicitând în același timp cenzura și libertatea de exprimare. [punctul 39 litera (g)]

Într-un limbaj dublu similar, ONU face apel la mobilitatea “talentelor” în același timp în care face apel la prevenirea exodului de creiere. [alineatul 54 litera (c)]

Un al treilea exemplu de dublu limbaj este faptul că Pactul solicită ca tehnologia să ajute țările în curs de dezvoltare, în timp ce solicită aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală. [punctul 56 și acțiunea 33]

8. Pactul se face ecoul Agendei OMS privind biosecuritatea și, la fel ca Tratatul OMS privind pandemia și amendamentele la RSI, include atât cenzura informațiilor, cât și necesitatea de a promova încrederea în știință (care sunt aparent elemente necesare pentru a obține un control global).

Pactul este în conformitate cu Agenda de biosecuritate a OMS [alineatul 48 litera (c)] și dorește să construiască “încrederea” în știință [alineatul 54 litera (a)], ceea ce amintește de agenda COVID a OMS, care controla și cenzura “știința” pe care publicul avea voie să o audă.

9. Aspirații extravagante

Unele aspirații ale Pactului sunt de-a dreptul extravagante, cum ar fi “realizarea unei lumi în care omenirea trăiește în armonie cu natura”. [punctul 29 litera (a)]

Sau, “Credem că există o cale către un viitor mai luminos pentru întreaga umanitate, inclusiv pentru cei care trăiesc în sărăcie și în situații vulnerabile. Prin acțiunile pe care le întreprindem astăzi, ne propunem să pornim pe această cale, luptând pentru o lume sigură, pașnică, justă, egală, incluzivă, durabilă și prosperă, o lume în care bunăstarea, securitatea și demnitatea umană și o planetă sănătoasă sunt asigurate.” [alineatul 4]

10. Ipocrizia

În timp ce aspirația exprimată este de a pune capăt crimelor de război, utilizării foametei pentru război, genocidului, crimelor împotriva umanității etc., auzim puține despre acțiuni semnificative ale ONU în această privință, în ciuda faptului că astfel de atrocități continuă să se producă. [alineatul 35 (g,h)]

Concluzii

Pactul pentru viitor este un document exagerat, repetitiv, redundant, necinstit. Spre deosebire de un tratat normal, acesta ne îneacă în generalități și își ascunde puținele specificități în colțuri întunecate, bazându-se pe referințe vagi la alte documente pentru a furniza realitățile.

Acesta afirmă, fără justificare, că Agenda pentru dezvoltare durabilă trebuie să fie în centrul multilateralismului și în centrul unei arhitecturi financiare complet noi.

Deși este plin de aspirații aberante și vagi și de dublu limbaj, în adâncul documentului se află o propunere înspăimântătoare prezentată pentru prima dată în Documentul de politici 2 al ONU din 2023.

Această propunere solicită acordul Adunării Generale a ONU (AGONU) pentru crearea unei “platforme de urgență” care ar fi activată ori de câte ori Secretarul General al ONU (S-G) decide că există un “șoc global” de orice fel care afectează mai mult de o țară. Acesta ar putea fi o urgență climatică, o urgență a lanțului de aprovizionare, o pandemie sau un eveniment de tip “lebădă neagră”. Secretarul general și “platforma de urgență” ar prelua apoi gestionarea situației de urgență, hotărând când să își inițieze acțiunile și când să le încheie. Nu există NICIUN standard specificat în documentul de politică sau în pact care ar limita în vreun fel acțiunile ONU. Nu există nicio cerință de acord din partea statelor naționale afectate, a Adunării Generale a ONU sau a Consiliului de Securitate.

Acest lucru i-ar oferi Secretarului General al ONU mai multă putere decât a avut vreodată orice ființă umană, pe care să o folosească după bunul său plac. Astfel, pe de o parte, este vorba despre o acaparare absurdă și nejustificată a puterii, care nu seamănă cu nimic din ceea ce a practicat ONU până acum; ONU și forțele din spatele ONU râvnesc cu tot dinadinsul să obțină niște preorgative totale asupra întregii lumi.

Pactul este o amenințare gravă pentru fiecare națiune și trebuie oprit.