Traducere de Iurie Roșca
Se pare că Rusia nu are linii roșii. Aproape zilnic, Ucraina sprijinită de NATO provoacă daune grave infrastructurii militare și energetice rusești, fiind pe deplin conștientă că este foarte puțin probabil ca Kremlinul să răspundă serios. Dacă s-a întâmpla așa ceva, consecințele ar fi imprevizibile.
Atacurile ucrainene pe teritoriul Rusiei nu mai constituie știri de maximă actualitate. Aproape nimeni nu a fost surprins când, pe 18 septembrie, un atac major al dronelor ucrainene asupra regiunii Tver din Rusia a declanșat o explozie uriașă, determinând evacuarea parțială a locuitorilor din apropierea unui mare arsenal rusesc. Potrivit rapoartelor, fumul de la depozitul de muniție Toropets avea o lungime mai mare de 60 de mile.
De remarcat faptul că în 2018 ministrul adjunct al Apărării din Rusia, Dmitri Bulgakov, dădea asigurări că respectivul arsenal ar fi protejată “chiar și de efectele dăunătoare ale unei explozii nucleare.” Se pare însă că nu este protejat de drone ucrainene.
Bulgakov, care a fost responsabil de logistica militară timp de aproape 15 ani până când a fost demis în septembrie 2022, a fost arestat în iulie 2024 sub acuzația de corupție. Însă fostul său șef, Serghei Șoigu, este încă liber și continuă să acționeze ca Ministru al Apărării, de facto, în Rusia, chiar dacă Președintele Vladimir Putin l-a îndepărtat din această funcție oficială în mai 2024.
De atunci Șoigu conduce Consiliul de Securitate al Rusiei. El efectuează adesea vizite oficiale în Iran și Coreea de Nord ― singurii aliați ai Moscovei împotriva Ucrainei sponsorizate de Occident; aceste vizite se pare că urmăresc să asigure aprovizionarea cu arme a armatei ruse. Dar acolo unde e Șoigu, e și corupția. De-a lungul anilor, acest aliat al lul lui Putin a fost adesea descris ca fiind unul dintre cei mai corupți oficiali ruși. Prin urmare, ai fi de așteaptat ca schemele de corupție să rămână parte integrantă a acordurilor militare cu Phenianul și Teheranul de vreme ce tot Șoigu controlează comerțul cu arme.
Dar “axa celor trei țări aflate de sub sancțiuni”, Rusia-Iran-Coreea de Nord și cooperarea lor militară în creștere nu par să reprezinte o amenințare gravă pentru Occident. Deşi toate cele trei ţări folosesc aceeaşi retorică anti-occidentală, acestea nu iau nicio măsură pe teren care ar putea provoca daune majore intereselor geopolitice occidentale.
Nici Iranul nu pare să aibă linii roșii
La două luni și jumătate după ce Israelul l-a asasinat pe liderul Hamas, Ismail Haniyeh, chiar în Teheran, Republica Islamică, în ciuda numeroaselor amenințări, nu a răspuns la acțiunea israeliană. În același timp nici Hezbollah, care este un proxy al său, nu a răspuns în mod corespunzător la asasinarea israeliană a liderului șiit Fuad Shukr în Beirut la 30 iulie 2024.
Între timp, într-o operațiune comună CIA-Mossad, Israelul ar fi plasat materiale explozive într-un lot mare de pagere și walkie-talkie taiwaneze-europene importate în Liban. Acestea au fost destinate Hezbollah, rezultând săptămâna trecută în zeci de decese și mii de răniți printre membrii acestei națiuni din Orientul Mijlociu. Chiar și Mojtaba Amani, ambasadorul iranian în Liban, a suferit “ leziuni oculare foarte grave.”
În ciuda acestui fapt, este de așteptat ca Hezbollah și Teheranul să închidă ochii la cea mai recentă escaladare israeliană sau să “răspundă” în așa fel, încât să-și provoace sieși mai mult rău lor decât Israelului. Ambele strategii sunt practicate de către aceștia de ani de zile. Ca urmare, Israelul continuă să ridice miza, știind că foarte e puțin probabil ca adversarii săi să întreprindă un act de răzbunare serios.
Ucraina și distrugerea Nord Stream
Ucraina și Occidentul par să fi adoptat aceeași abordare în ceea ce privește Rusia. Dacă afirmațiile Wall Street Journal sunt valabile, Kievul este cel care a aruncat în aer conductele Nord Stream, provocând daune grave nu numai Kremlinului, ci și partenerilor săi occidentali.
Deși compania rusească Gazprom, deținută de stat, cu sediul la Moscova, este acționarul unic al proiectului Nord Stream 2 și s-a angajat să ofere până la 50 la sută din finanțarea sa, fondurile rămase au provenit de la companiile germane Wintershall și Uniper, precum și de la Royal Dutch Shell, ENGIE franceză și de la compania austriacă de petrol și gaze OMV. În mod similar, Nord Stream 1 este deținut de un consorțiu de 5 companii energetice: Gazprom, Wintershall Dea AG, PEG Infrastruktur AG (E. ON), N.V. Nederlandse Gasunie și ENGIE.
Chiar dacă corporațiile occidentale au avut de suferit de pe urma exploziilor la Nord Stream, guvernele occidentale nu par a fi dispuse să pună în pericol relațiile lor cu Ucraina în ceea ce ei numesc un accident “minor”. Din perspectiva lor, impactul sabotajului Nord Stream asupra economiilor europene este considerat ca reprezentând niște “daune colaterale.”
În schimb, țările NATO au dat în mod public Kievului undă verde pentru a lovi teritoriul rus cu rachete cu rază lungă de acțiune occidentale.
Chiar şi Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a concluzionat recent că ”liniile roșii” ale lui Putin au fost traversate de mai multe ori fără consecinţe. Prin urmare, este o chestiune de timp până când Ucraina va începe să lovească teritoriul rus cu rachete fabricate de Occident.
Cum va răspunde Kremlinul?
Este foarte improbabil ca Rusia să lovească nuclear țările occidentale, în care trăiesc și studiază copiii și nepoții oligarhilor ruși și ai oficialilor de la Kremlin. Dacă va decide vreodată să folosească arme nucleare, va fi fie împotriva Ucrainei ― într-un mod relativ limitat ―, fie, poate, împotriva ei însăși, lovind propriul teritoriu.
O astfel de acţiune ar permite apoi Occidentului să acuze Kremlinul de o escaladare nucleară, oferind Ucrainei rachete atomice ca să lovească teritoriul Rusiei. Anume aceasta ar putea fi principala consecință a amenințări goale, jumătăților de măsură și a inexistentelor linii roșii, promovate de către Putin.