Un lucru care este constant la vampirii globaliști sugători de sânge ― ei au un impuls irezistibil de a vă spune ce au de gând să facă. Politica lor de a ascunde lucrurile la vedere funcționează ca un instrument psihologic pentru ei, deoarece paralizează opoziția prin insuflarea credinței în inevitabilitatea unei narațiuni.

De exemplu, pe spațiul Forumului Economic Mondial (FEM), se afirmă în mod clar “Peisajul geopolitic trece printr-o transformare profundă, dând naștere unei ordini mondiale care este atât multipolară, cât și multi-conceptuală”.

Această idee a unei transformări profunde se află în centrul tezei Marii Resetări, susținută de Klaus Schwab și armata sa de vampiri utili.

Vampirii globaliști chiar beau sânge și mănâncă copii? Chiar nu știu, pentru că nu m-au invitat niciodată la niciuna dintre petrecerile lor satanice în care beau sânge și mănâncă bebeluși…

Roseanne Barr are totuși câteva idei pe această temă:^[1]

Într-un articol de pe spațiul FEM, în secțiunea ”Geopolitică” rezervată membrilor, un autor anonim (probabil Klaus Schwab) face unele afirmații despre FEM:

Pe măsură ce puterea globală s-a deplasat, diferențele de norme și valori dintre greii geopolitici au devenit mai evidente. Perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, caracterizată mai întâi de bipolaritatea Războiului Rece și apoi de unipolaritatea hegemoniei SUA, a făcut loc unei faze în care puterea este mai difuză. În centrul acestei răsturnări se află o evoluție a rolurilor respective jucate de SUA și China, precum și o relație în schimbare între acești doi mastodonți economici. Modelele de influență, cooperare și concurență se schimbă, de asemenea, în cadrul unui grup mai larg de țări care include Rusia, India, o serie de state din Europa și Orientul Mijlociu, precum și Sudul global (care include o mare parte din Africa, America Latină și Caraibe, precum și Asia). Cu decenii în urmă, politologul Francis Fukuyama a prezis că, în urma Războiului Rece, democrația liberală se va dovedi a fi “modelul” de guvernare în aceste locuri.

Menționarea lui Francis Fukuyama este o referire la cartea sa “Sfârșitul Istoriei”, în care a susținut că ordinea neo-liberală a democrației americane a fost etapa finală a evoluției politice. Sfârșitul Războiului Rece în 1990 a însemnat că omenirea a ajuns la “nu doar… trecerea unei anumite perioade de istorie post-război, dar sfârșitul istoriei ca atare: Adică, punctul final al evoluției ideologice a omenirii și universalizarea democrației liberale occidentale ca formă finală a modului de guvernare umană”.

Acest pretins platou ideologic implică o extindere ulterioară a ordinii bazate pe reguli americane. Asta înseamnă că Imperiul American va continua să se extindă și să-și exercite dominația asupra lumii până când democrația liberală va cuceri întreaga planetă ― și apoi voilà, Statele Unite ale lumii. El a mai afirmat însă că Uniunea Europeană, mai degrabă decât Statele Unite de azi, reflectă mai exact ceea cu ce ar putea semăna lumea la sfârșitul istoriei.

Cu alte cuvinte, o alianță economică cu frontiere libere, democrație parlamentară, o piață unică și o monedă comună între statele sale membre. Statele Unite ale Lumii ar avea un cadru juridic unic care se aplică tuturor statelor membre. Suveranitatea națională va fi predată parlamentului global al oficialilor aleși, care vor practica democrația şi drepturile civile pentru toţi cetăţenii globali.

Deși este adevărat că UE este un model pentru Forumul Economic Mondial, FEM nu este atât de naiv ca să urmeze modelul democratic hegemonic al lui Fukuyama, din simplul motiv că FEM nu are niciun interes în democrație sau în drepturile și libertățile civile care o însoțesc.

Dimpotrivă, potrivit profesorului lui Fukuyama, Samuel P. Huntington, există un model de alternativă care se potrivește mai bine cu planurile realpolitik ale FEM pentru preluarea puterii mondiale.

Huntington a scris un scurt eseu care a devenit o carte, “Ciocnirea civilizațiilor”, în care a dezvoltat o teză de pe timpul studenției sale. Huntington a predat la Harvard și Columbia timp de 50 de ani și a fost consilier special al administrațiilor Carter și Reagan. El a fost membru al Comisiei Trilaterale controlate de Rockefeller, împreună cu colegul său elitist, Zbigniew Brzezinski, care a scris un plan pentru hegemonia americană, “Marea Tablă de Șah”.

În cartea sa “Ciocnirea civilizațiilor” Huntington a susținut că lumea nu se deplasa pe un platou neo-liberal, ci mai curând evoluează spre un model civilizațional multipolar. El a propus ca lumea să evolueze în mai multe blocuri de putere, împărțite, dar înghesuite laolaltă în cadrul unor „poluri” etno-religioase.

Susținut de marele maestru al realpolitik, Henry Kissinger ― care l-a numit “una dintre cele mai importante cărți care au apărut după Războiul Rece” ciocnirea multipolară a lui Huntington a devenit noua politică externă a FEM. Zbigniew Brzezinski a spus că a fost, “Un tur intelectual de forță: îndrăzneț, imaginativ și provocator. O lucrare seminală care va revoluționa înțelegerea afacerilor internaționale.”

Brzezinski a scris prefața la ediția din 2011, unde a dezvăluit că inițial a fost sceptic față de domeniul de aplicare “ambițios” al lui Huntington, dar în cele din urmă a fost cucerit de tabăra multipolară, susținând că, “Am ajuns să înțeleg că marea sa teză și sinteza generală a oferit perspective vitale nu numai pentru înțelegerea afacerilor mondiale, ci și pentru modelarea inteligentă a acestora”.

Această afirmație este o inversare completă a poziției sale anterioare, pe care a susținut-o în lucrarea sa magnum opus, “Marea Tablă de Șah” în 1997:

Pe scurt, pentru Statele Unite, geostrategia eurasiatică implică gestionarea intenționată a statelor dinamice sub aspect geostrategic și manipularea atentă a statelor geopolitic catalitice, în conformitate cu interesele gemene ale Americii în conservarea pe termen scurt a puterii sale globale unice și în transformarea pe termen lung a acesteia în cooperare globală din ce în ce mai instituționalizată. Dacă e să recurgem la o terminologie din epoca mai brutală a imperiilor antice, cele trei imperative majore ale geostrategiei imperiale sunt prevenirea coluziunii și menținerea dependenței de securitate între vasali, pentru a menține tributarii flexibili și protejați și a împiedica barbarii să se unească.

Marea Resetare Multipolară a FEM încurajează coluziunea, fiind o fuziune de vasali și o strategie activă de a aduna barbarii laolaltă. În loc de cucerire și confruntare imperială, există cooperare și colaborare între tributari. Klaus Schwab şi armata sa de vampiri îi aduc pe toţi barbarii la masa negocierilor şi le oferă tot ce vor, în schimbul loialității și ascultării de nezdruncinat față de viziunea distopică a FEM a unui stat polițienesc global tehnocratic.

Ce ar putea merge prost?

Cea de-a doua parte a acordului, care are implicații mult mai mari pentru America și Occident: FEM garantează că America va fi pusă în genunchi. Occidentul a provocat o furie enormă de-a lungul deceniilor de războaie, invazii, intervenții, sancțiuni și manipulare ascunsă a națiunilor. Sudul Global și BRICS sunt fericiți să adere la acești termeni.

Distrugerea Americii și a Occidentului se realizează prin mai multe metode nefaste:

1. Canalizarea banilor contribuabililor în războaie de uzură inutile, cum ar fi Afganistan, iar acum Ucraina. Aceste scheme de spălare a banilor îmbogățesc băncile, producătorii de arme și companiile petroliere.

2. Inundarea Occidentului cu imigranți. Milioane dintre acești imigranți sunt refugiați musulmani care au fost strămutați din cauza războaielor americane din Orientul Mijlociu. Mânia musulmană este îndreptată împotriva furiei clasei muncitoare în declin, așa cum s-a văzut în Marea Britanie cu revoltele și protestele recente. Această furie va servi drept și mai mult gaz pe foc pentru a crește cheltuielile pentru mai multe războaie de uzură inutile. Vezi #1

3. Neglijarea dezvoltării și a infrastructurii. America nu a investit sume considerabile în poduri, tuneluri, canalizare, centrale electrice și transport de zeci de ani. China are 46.000 de kilometri de cale ferată de mare viteză, în comparație cu SUA, care nu are nici unul.

4. Transferarea tuturor locurilor de muncă și a fabricilor în China, Indonezia, India și alte țări asiatice. Acest lucru a început în anii 1970, atunci când Kissinger a mers în China și a făcut o înțelegere cu Mao Tse Tung pentru a transforma China într-o fabrică a lumii.

5. Transferarea bogăției Americii către globaliști. Acest lucru s-a produs până acum în două faze ― în accidentul ipotecar al subprimelor din 2008 și în timpul pandemiei, când marile magazinele au rămas deschise, iar lockdown-urile au falimentat mii de întreprinderi mici.

6. Inundarea Occidentului cu droguri ieftine și toxice, cum ar fi fentanil, MDA, ketamină, ecstasy, salvia și GHB. Legalizarea marijuanei, foarte puternică și ușor de obținut, pentru a crea o subcultură a persoanelor fără adăpost și a tinerilor marginalizați.

7. Crearea unei polarizări intense pe rețelele de socializare pentru a devia tulburările sociale departe de arhitecții demolării controlate a Civilizației Occidentale. Menținerea stângii și a dreptei într-o stare de furie perpetuă prin evenimente gen ”operațiune sub drapel fals”, cum ar fi ceremoniile de deschidere ale Jocurilor Olimpice de la Paris, care au fost concepute în mod intenționat pentru a provoca conservatorii, Creștinii și pe oricine altcineva care încă mai are morală și sănătate mintală.

FUKUYAMA A GREȘIT, HUNTINGTON A AVUT DREPTATE

Revenind la “Ciocnirea civilizațiilor”, mai pe scurt, Fukuyama a greșit, iar Huntington a avut dreptate.

Motivul pentru care Huntington a avut dreptate este deoarece a avut viziunea de a observa direcția organică în care se îndreaptă lumea. Evoluția politică este o forță de nestăvilit, ca de altfel toate procesele evolutive. Există forțe ale naturii, cărora nu te poți împotrivi sau pe care nu le poți sfida: gravitația, moartea, evoluția, timpul şi taxele, ca să numim doar câteva.

Rasa umană a evoluat de la triburile primitive, clanuri și sate cu piețe locale, la orașe-state, la monarhia feudală și apoi la sistemul de stat-națiune din Westfalia. Suntem martorii prăbușirii sistemului Westfalian, care este înlocuit de o serie de blocuri de putere transnaționale, care se vor alinia în funcție de locațiile lor geografice preexistente, care au evoluat de-a lungul a mii de ani datorită etniei, rasei și religiei. Națiunile au puține opțiuni în lumea noastră globalizată pentru a se uni în blocuri economice, pentru a concura din punct de vedere economic și pentru a se apăra militar.

Aceste blocuri economice emergente coincid în mare cu harta Huntington.

Aceste mega regiuni multipolare vor fi împărțite în continuare în regiuni locale. Într-unul din ultimele sale discursuri, Secretarul General al ONU Ban Kim Moon a vorbit direct despre regionalism:

Autorii Cartei Organizației Națiunilor Unite au recunoscut importanța acțiunii regionale. Iar cei care au elaborat Agenda 2030 au luat această apreciere pentru rolul central al regionalismului la un nivel mai profund pentru secolul 21. Liderii mondiali au recunoscut rolul crucial al cooperării regionale în implementarea și evaluarea progresului. Regionalismul este valorificat în abordarea unor aspecte precum comerțul, securitatea alimentară și energetică, schimbările climatice, conectivitatea și izbucnirea epidemiilor de sănătate. Sunt mândru că ne-am consolidat parteneriatele cu organizații regionale precum Uniunea Africană, Liga Statelor Arabe, ASEAN și Uniunea Europeană. Desigur, Comisiile Regionale ale ONU sunt esențiale pentru activitatea noastră. În fiecare zi ele promovează cooperarea și integrarea regională și își extind expertiza pentru dezvoltarea socio-economică.

Clubul Valdai din Rusia a creat un nou R20 (Regionalism 20), care va supraveghea dezvoltarea financiară (traducere: control financiar) a regiunilor G20. Pe spațiul lor citim următoarele:

Pe parcursul acestui an, Clubul Valdai a avansat o inițiativă de consolidare a cadrului de guvernanță globală prin crearea unei platforme de cooperare între acordurile de integrare regională, băncile de dezvoltare regională și acordurile de finanțare regională. Principalul motiv al acestei idei a fost necesitatea de a promova o mai mare coordonare pe orizontală între diferitele acorduri regionale, îmbunătățind în același timp legăturile de cooperare dintre instituțiile multilaterale regionale și globale. G20 poate fi considerat drept vehiculul optim pentru promovarea unei astfel de cooperări, cu noul cadru de cooperare regională desemnat ca R20 (regional douăzeci), ce reunește cei mai mari actori regionali din întreaga economie mondială.

Clubul Valdai este frecventat în fiecare an de președintele Putin și de o serie de alți îndrăgostiți de opțiuni alternative, cum ar fi Serghei Lavrov, al cărui fiică a făcut școală la Universitatea Columbia din SUA, locuiește în New York și nu vorbește fluent Rusia. Lavrov mai are, de asemenea, o amantă la Londra, deoarece nimic nu e mai anti-globalist decât să ai o amantă în Occidentul globalist.

Alți adoratori ai alternativei, cum ar fi unul ca Pepe Escobar, sunt plini de entuziasm atunci când vorbesc despre noul R20. Articolul lui Escobar în 2018 zice așa:

[Director de program al Clubului Valdai] Yaroslav Lissovolik, fost oficial al Duetsche Bank și FMI, la Clubul de Discuții Valdai, pe care îl conduce, a propus un format orizontal pentru a coordona comerțul și integrarea infrastructurii: și anume, un “R20” – ca în Regional 20 ― care “ar reuni cei mai ”grei” actori regionali din economia mondială reprezentată de 10 blocuri regionale.

Această pista de conectivitate în formatul R20, așa cum o descrie Lissovolik, ar putea deveni platforma esențială care să interconecteze multe proiecte de infrastructură actuale, de la ambițiosul ― și bine finanțatul ― Noul Drum al Mătăsii condus de chinezi sau Inițiativa Belt and Road (BRI) până la coridorul de creștere Asia-Africa (AAGC), încă destul de vag, condus de Japonia și India.

Nu este vorba despre națiuni; este vorba despre blocuri comerciale regionale. Ele ar putea deveni blocurile uber-building ale unei lumi post-G20 după ce un moment definitiv, global de zguduire a sistemului este adus asupra noastră: atunci când petro-yuan va eclipsa dolarul.”

Dacă lumea multipolară BRICS ar trebui să fie în contradicție cu agenda globalistă a FEM, pare foarte ciudat și/sau chiar oribil faptul că aceștia colaborează în mod activ.

Spațiul FEM găzduiește o multitudine de articole preluate de la Clubul Valdai:

ZONE DE RESPONSABILITATE UNIFICATE DE COMANDĂ COMBATANTĂ

Într-o manieră similară cu harta lui Huntington, armata Statelor Unite a împărțit lumea în 6 zone sau “zone de responsabilitate.” Aceasta este folosită pentru a defini o zonă cu limite geografice specifice, în care armata SUA are autoritatea de a planifica și desfășura operațiuni.

Aceste 6 zone corespund aproximativ hărţii civilizaționale a lui Huntington, deşi Huntington subdivide USEUCOM în Rusia şi Europa. De asemenea, el subdivide Asia în India, China, Asia de Sud-Est ― Australia fiind împărțită cu Occidentul.

Cartea albă a Pentagonului pentru politica sa militară generală este DOMINAȚIA FULL SPECTRUM. Dominanța cu spectru complet, cunoscută și sub numele de superioritate cu spectru complet, este realizarea controlului din partea SUA asupra tuturor dimensiunilor spațiului de luptă, care posedă efectiv o diversitate copleșitoare de resurse în toate domeniile, inclusiv terestre, război aerian, maritim, subteran, extraterestru, psihologic și bio- sau ciber-tehnologic.

Armata SUA o definește, “Efectul cumulativ al dominanței în domeniile aerian, terestru, maritim și spațial și în mediul informațional, care include spațiul cibernetic, care permite desfășurarea operațiunilor comune fără vreo opoziție efectivă sau interferențe prohibitive.”

Orice rezistență este inutilă, băieți!

Pentagonul, DARPA, NSA, CIA și cei 14 Ochi, au petrecut decenii infiltrând, penetrând și subminând practic fiecare națiune de pe Pământ. Pandemia a dezvăluit întreaga amploare a puterii și a ariei de acoperire a așa-numitei Noi Ordini Mondiale. Fiecare țară de pe Pământ a respectat blocajele draconice și neștiințifice, purtarea măștilor, distanțarea socială și introducerea forțată a vaccinurilor. Se poate afirma fără ezitare că pandemia a fost cea mai mare campanie de propagandă, cea mai mare operațiune sub acoperire și cea mai înșelătoare farsă din istoria omenirii.

Atacul unei forțe de cucerire este ca izbucnirea unor ape înghesuite într-o prăpastie uriașă.

― Sun Tzu, Arta Războiului

NOUL IMPERIU BRICS EXTINS, CREAT DE GOLDMAN SACHS

Iranul, Egiptul, Etiopia și Emiratele Arabe Unite au aderat recent la BRICS. Anul acesta Rusia a fost cea care a găzduit summit-ul anual. Într-un interviu acordat TASS, Asistentul Președintelui Federației Ruse pentru Politică Externă, Iuri Ushakov, a explicat:

“Abrevierea BRIC ― Brazilia, Rusia, India și China ― a fost utilizată pentru prima dată în 2001 de analistul occidental (Jim O'Neill de la Goldman Sachs)_, care a explorat potențialul de dezvoltare economică a țărilor în curs de dezvoltare și a ajuns la concluzia că aceste patru state sunt cele care vor determina direcția de dezvoltare a economiei mondiale și a politicii în secolul 21. Astfel, de fapt, el a anticipat involuntar crearea asociației noastre.

Jim O’Neil a fost președintele think tank-ului globalist Chatham House, cunoscut anterior ca Institutul Regal de Afaceri Internaționale. Jim O’Neil, care este un baron certificat, a mărturisit într-un interviu cum a creat modelul BRIC: “Am scris o lucrare numită Building Better Global Economic BRICs. Și am arătat că nu poți conduce lumea în mod corespunzător fără ca acești băieți să fie mai implicați.”

Spațiul guvernului brazilian s-a grăbit să-și exprime acordul spunând că, “Ideea BRICS a fost formulată de Economistul Șef de la Goldman Sachs, Jim O'Neill, într-un studiu din 2001 intitulat Building Better Global Economic BRICs.”

În cadrul unui interviu pentru CNN, Baronul O'Neil a fost întrebat: “Au opus vreo rezistență țările BRIC-urile la ideea de a fi grupate?”, el a răspuns cu amabilitate: “Toți au fost în felul lor extrem de flatați. Am întâlnit mulți demnitari înalți în toate aceste țări ca urmare a acestui fapt și sunt cu toții încântați că am ales să îi plasăm pe harta globală în acest fel.”

Atât de încântător și măgulitor.

Dușmanul dușmanului meu nu este nicidecum prietenul meu, de vreme ce dușmanii mei se culcă împreună în același pat.