Demiurgul tehnocrației: Recrearea lumii după chipul lor

În platonism, Demiurgul este o zeitate sau o forță creatoare care a modelat lumea materială. Termenul a fost adoptat de gnosticii timpurii pentru a reprezenta o zeitate drept creatoare a răului.

Textul de mai jos este o scufundare profundă în gândirea elitiștilor tehnocrați, care se bazează pe gnosticism, ocultism și ezoterism. Tehnocrația și transumanismul caută să refacă lumea fizică după propriul chip, inclusiv toate ființele vii și toată materia neorganică. Ei au declarat în mod deschis că preiau evoluția în calitate de “designeri inteligenți”, ignorând în același timp designerul original, Dumnezeu.

― Patrick Wood, TN Editor.

Pentru o vreme, Elon Musk a lăsat un tweet fixat în partea de sus a contului său X care spunea “X drept conștiință colectivă a umanității”. Deși părea inofensiv, nuanțele metafizice ale mesajului făceau aluzie la o influență de bază care modelează în mod categoric agenda elitei conducătoare: ezoterismul. În timp ce ideea unei conștiințe colective este adesea examinată printr-o optică exoterică în care este analizată aplicarea sa de suprafață la nivel sociologic, dimensiunile mai profunde ale conceptului oferă o perspectivă asupra motivelor din spatele a ceea ce motivează elita conducătoare. Puterea abordată din această perspectivă de cunoaștere mai profundă își vădește complexul de a se crede dumnezei, de care dau dovadă elitiștii din eșaloanele superioare ale societății. Într-o epocă în care tehnocrația în ascensiune influențează structura societății insuflată de puterile care o guvernează, un alt concept ezoteric ilustrează nu numai modul în care acestea operează, ci și care sunt scopurile lor finale.

Acest concept atotcuprinzător este cel de Demiurg. Deși termenul își are rădăcinile în filozofia platoniciană, școlile de gnosticism vor influența cel mai puternic dezvoltarea sa. Pentru primii creștini, care mai târziu vor fi etichetați de biserică drept gnostici pentru ca convingerile lor iconoclaste împotriva ordinului ecleziastic dominant să fie considerate erezie, creatorul universului material nu era o figură binevoitoare. În schimb, defectele existenței materiale, pe care chiar și creștinismul tradițional avea să ajungă să le considere ca fiind forța care creează păcatul și răul, erau produsul secundar al unui creator răuvoitor. În rolul său de creator al tărâmului material, Demiurgul era subordonat unui creator suprem, a cărui omnipotență a modelat ființa dincolo de limitele percepției umane finite, dar în întregime modelată de lumea tangibilă.

Deși subordonat unei puteri superioare, Demiurgul deținea controlul asupra creației sale materiale. Această dinamică este paralelă cu modul în care elita conducătoare guvernează lumea, încercând să remodeleze omenirea după propriul chip, reflectând concepția gnostică a creației. În această epocă a umanității, nimic nu este mai asemănător cu rolul Demiurgului decât influența crescândă a tehnocrației.

Unul dintre multele mijloace folosite de elita tehnocratică pentru a-și atinge scopurile este utilizarea inovațiilor biotehnologice menite să schimbe structura societății și să remodeleze fundamentele umanității după chipul lor. După cum scrie în Geneza 1:27, Dumnezeu a făcut omenirea după chipul Său. În timp ce acest principiu al creștinismului este acceptat fără dezmințire, acceptarea sa i-a îndepărtat pe adepții săi de la examinarea semnificației mai profunde a textului, care dă mai multă credibilitate credințelor pe care elita își construiește complexul divin. În versetul imediat anterior Genezei 1:27, este prezentată o imagine diferită a modului în care a fost creată omenirea. Deși diferența față de Geneza 1:27 este doar ușor nuanțată, aceasta ridică îndoieli cu privire la credința creștină dominantă a unui singur creator. În Geneza 1:26 se spune:

Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"

Utilizarea cuvântului “nostru” este unul dintre numeroasele cazuri de aplicare a formei de plural a cuvântului ebraic “elohim”, care înseamnă dumnezeu(i), în funcție de verbul cu care este asociat. Deși dacă acest cuvânt este sau nu folosit în mod corespunzător la plural este un subiect de dezbatere pentru teologi, lingviști și alții asemenea, o școală de gândire predominantă este că utilizarea sa în Vechiul Testament și în alte locuri implică într-adevăr existența unei pluralități de zei în cadrul constrângerilor religiei. Eruditul rabin Maimonide din secolul al XII-lea, unul dintre cei mai influenți cercetători ai Torei, a scris că utilizarea cuvântului nu numai că se referă la o pluralitate de zei, dar a expus modul în care elohim erau ființe divine care ocupau al șaptelea din cele zece ranguri în ierarhia angelologiei iudaice. Cel mai des analizat exemplu de utilizare a formei de plural a cuvântului provine din Geneza 3:22: “Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul”. În acest verset, zeul considerat a fi YHWH vorbește cu figura șarpelui, care i-a ispitit pe Adam și Eva să mănânce din Pomul Cunoașterii. Aceeași imagine a șarpelui este prezentă în mod proeminent în ilustrația lui Yaldebaoth, numele gnostic al entității care este Demiurgul.

Figura lui Yaldeboath apare în diferite texte gnostice, inclusiv în Pistis Sophia, care relatează crearea sa și generarea ulterioară a universului material și a omenirii, precum și în Apocrifonul lui Ioan, în care Yaldabaoth este unul dintre cele trei nume date Demiurgului, celelalte fiind Saklas și Samael. În Talmud, autoritatea fundamentală a iudaismului rabinic, Samael este cunoscut drept magistratul curții din Regatul Cerurilor. În acest rol subordonat lui Dumnezeu, Samael are sarcina de a judeca sufletele oamenilor și, ca atare, primește numele de “acuzatorul” pentru acuzațiile pe care le aduce împotriva păcatelor acestora. Titlul de “acuzator” împreună cu cuvântul „adversar” a fost tradus prin „ha-Satan”, prefixul “ha” indicând o formă divină, spre deosebire de cuvântul tradus simplu prin “satan”, care înseamnă adversar. Acordarea acestui titlu i-a determinat pe mulți să îl considere pe Samael șarpele din Cartea Genezei, deoarece ispitirea lui Adam și a Evei nu a fost un act malefic, ci o directivă dată de Dumnezeu pentru a judeca dreptatea creației omului. La rândul său, interschimbabilitatea numelor Samael și Yaldabaoth în diferite școli de gnosticism este fundamentul credinței că Satana este creatorul universului material și, prin urmare, Demiurgul. Acest lucru este evidențiat și de alte texte gnostice care îl echivalează pe Yaldabooth cu zeul roman Saturn, precum și de lucrările apocrife Evanghelia după Iuda și Ipostazele Arhonților sau Realitatea Conducătorilor, care îl ilustrează pe Yaldabaoth ca fiind un înger rebel doborât din ceruri.

Ceea ce face ca folosirea la plural a cuvântului “elohim” să facă parte integrantă din gândirea ezoterică ce influențează elita conducătoare este faptul că la baza credinței lor stă ideea că omul se poate ridica cumva la statutul de zeu. Acest lucru este cât se poate de evident în cazul societății secrete Skull and Bones (Craniu și Oase) din Yale (Universitate din SUA - n.trad.). Societatea secretă este plină de simbolistică ce face aluzie la Geneza 3:22, recunoscând chiar numele Ordinul 322 ca unul dintre titlurile sale alternative. Utilizarea aluziei la Geneza 3:22 este prezentată în mod proeminent pe emblema acestui ordin ezoteric. De la înființarea sa în 1832 de către studenții William Huntington Russell și Alphonso Taft, membrii Skull and Bones s-au ridicat la unele dintre cele mai înalte ranguri în industrie și politică în Statele Unite, vădind prezența adepților ordinelor ezoterice în elita conducătoare. Alphonso Taft a fost tatăl viitorului președinte al SUA și președinte al Curții Supreme de Justiție, William Howard Taft. La alegerile prezidențiale din 2004, cei doi candidați, George W. Bush și John Kerry, au fost absolvenți ai Skull And Bones, un aspect abordat cu inteligență de regretatul Tim Russert, care a ridicat problema atât cu candidații democrați, cât și cu cei republicani, în calitatea sa de gazdă a emisiunii Meet The Press. Russert avea să moară 4 ani mai târziu, în 2008.

Deși a fost ascunsă cu mai multă grijă în zilele de demult, aspirația de a se ridica la statutul de ființă divină împărtășită de avangarda tehnocrației a devenit mai vizibilă în ultimii ani. În timp ce termenul ezoteric “ocult” înseamnă a fi ascuns, obiectivele demiurgice ale elitei tehnocratice au devenit mai evidente, în parte datorită ONG-urilor supranaționale precum Forumul Economic Mondial. Poate cel mai proeminent dintre aceștia este autorul israelian Yuval Harari. Lucrările sale Sapiens. Scurta istorie a omenirii (2011), Homo deus. Scurta istorie a viitorului (2016), 21 de lectii pentru secolul XXI (2018) și Nexus (2024) explorează modul în care inovația biotehnologică este considerată a fi catalizatorul următoarei etape a evoluției umane. Astfel, spre deosebire de evoluția care decurge din ordinea naturală a vieții, Harari postulează că forțele deterministe ale evoluției umanității, insuflate de tehnocrație, vor conduce la o clasă de ființe umane care îi vor depăși pe ceilalți oameni. Potrivit lui Harari, “Homo sapiens, așa cum îl cunoaștem noi, va dispărea probabil în decurs de aproximativ un secol, nu distrus de roboți ucigași sau lucruri de genul acesta, ci transformat și modernizat prin biotehnologie și inteligență artificială în altceva, în ceva diferit”.

Harari a fost prezent în calitate de vorbitor în cadrul reuniunilor Forumului Economic Mondial de mai multe ori. Deși s-a manifestat ca promotor al teoriile sale privind viitorul omenirii sub influența progreselor biotehnologice, Harari este departe de a fi singurul tehnocrat care se află în centrul atenției la Davos. Elita tehnocrată este omniprezentă nu doar în cadrul Forumului Economic Mondial, ci și în cadrul altor organizații, a căror influență omniprezentă a devenit extrem de puternică asupra liderilor statelor naționale din întreaga lume. Prin infiltrarea guvernelor din întreaga lume și subjugarea autonomiei țărilor, dar și prin zădărnicirea reacției democratice a popoarelor împotriva acestei viziuni distopice a viitorului, traiectoria istoriei către o epocă în care elita tehnocrată poate conduce omenirea ca și cum ar fi niște zei este pe cale să se producă mult mai repede decât am spera.

În timp ce tehnocrații precum Klaus Schwab, Yuval Harari și Bill Gates sunt văzuți ca forțe malefice care ghidează omenirea pe acest curs al istoriei, ei împărtășesc, în multe privințe, același scop cu Elon Musk. În timp ce susținătorii lui Musk îl consideră diametral opus elitei tehnocrate de pe axa Forumului Economic Mondial, simpatia lor pentru acesta le poate întuneca judecata. Scopul declarat al lui Musk de a folosi X pentru a servi ca o conștiință colectivă digitalizată este motivat de filozofia ezoterică, deoarece face paralele clare cu conceptul de înregistrări Askashic.^[1] Acest concept a fost prezentat de Helena Blavatsky, medium spiritual și fondatoare a Societății Teosofice.

În multe privințe, Blavatsky este matriarhul Mișcării New Age, care a adus învățăturile ezoterice ale unei epoci apuse în modernitate. Ea a prezentat conceptul de înregistrări akashice ca un compendiu al tuturor gândurilor, evenimentelor, emoțiilor și intențiilor de-a lungul întregii existențe și al timpului^[2]. Blavatsky s-a bazat pe învățăturile pe care le-a canalizat de la adepții arieni asceți ai Marii Frății Albe ^[3]. Ea s-a inspirat din învățăturile lor alegând cuvântul sankrit “akasha”, care înseamnă eter, pentru a da un nume conceptului. Cuvântul sankrit “akasha” este, de asemenea, un omofon al cuvântului “acacia”, care este o plantă prezentă în ritualul inițial de inițiere în francmasonerie, simbolizând gnoza sau cunoașterea divină. Simbolismul cuvântului provine dintr-o poveste în care o crenguță din această plantă este folosită pentru a marca movila funerară a lui Chiram Abiff, arhitectul fenician trimis la Ierusalim de regele Hiram I al Tirului, care l-a trimis la Ierusalim pentru a construi Templul lui Solomon, deoarece cunoștințele sale despre gnoză îl făceau singurul capabil să realizeze acest lucru. Ritualul masonic este menit să insufle importanța păstrării secretelor pe care inițiații în ritual sunt însărcinați să le respecte.

Deși tweet-ul lui Musk poate părea că nu se bazează foarte mult pe aceste elemente, o privire holistică asupra proiectelor sale ilustrează obiectivele pe care le împărtășește cu alți elitiști tehnocrați, ale căror motive sunt, fără îndoială, modelate de influențe ezoterice. Cel mai important dintre aceste eforturi este Neuralink. Pe măsură ce intră în etapele superioare ale testelor clinice, Neuralink este pe cale să remodeleze mecanismele interne ale minții umane. Deși implantul cerebral este comercializat pentru aplicațiile sale medicale, acestea nu reprezintă, fără îndoială, întregul său potențial. Dacă implanturile cerebrale precum Neuralink ar fi omniprezente în întreaga umanitate, acestea ar servi, teoretic, drept agent care conduce la crearea unei versiuni digitale a înregistrărilor Akashic.

Neuralink nu este nici singurul proiect al lui Musk care împărtășește aceste nuanțe ezoterice. SpaceX există în principal ca mijloc prin care Musk speră să își atingă obiectivul final de a face viața umană interplanetară. Această misiune este întruchipată de obiectivul său final de a crea o așezare umană pe Marte. Cu toate acestea, Musk nu este singurul savant în domeniul rachetelor a cărui fascinație pentru Marte i-a alimentat activitatea^[4]. Jack Parsons, fondatorul Jet Propulsion Laboratory (JPL), a fost renumit pentru contribuțiile sale la aeronautică. Parsons a inventat primul motor de rachetă care folosea propulsoare de rachetă compozite. Alte contribuții ale sale în domeniul științei rachetelor au fost fundamentale pentru primele realizări ale NASA, care a asimilat JPL în cadrul său ca prim contractant după moartea misterioasă a lui Parsons în 1952.

Decesul enigmatic al lui Parsons a fost concluzia unei vieți învăluite în mister. Moștenirea postumă a lui Parson ca unul dintre cei mai influenți cercetători în domeniul rachetelor din istorie se datorează motivelor ezoterice care l-au determinat să realizeze ceea ce a realizat. De-a lungul vieții sale, Parsons a fost fascinat de studiile ezoterice. Se zvonește că ar fi început chiar multe teste de lansare a rachetelor sale prin efectuarea unui ritual care invoca zeitatea greacă Pan. Interesul său pentru ocultism l-ar fi condus la stabilirea unor relații cu fondatorul Scientologiei, L. Ron Hubbard, precum și cu infamul ocultist și magician ceremonial Aleister Crowley. Parsons a devenit un membru de rang înalt al Ordo Templi Orientis (OTO), un ordin para-masonic condus de Crowley. De asemenea, a devenit unul dintre cei mai influenți adepți ai noii religii a lui Crowley, Thelema.

În 1946, Parsons și Hubbard s-au angajat într-un ritual denumit Babalon Working, prezentat în romanul lui Crowley din 1929, ”Moonchild“/”Copilul lunii”, în încercarea de a invoca zeitatea telemică omonimă. În urma ritualului, Persons a fost îndepărtat de Thelema după ce soția sa l-a părăsit pentru Hubbard. Ulterior, ea și Hubbard l-au înșelat pe Parsons cu economiile sale de-o viață, determinându-l să demisioneze din OTO, în ciuda faptului că Crowley l-a însărcinat să conducă principala lojă din California în 1942.

Îndrăgostirea lui Parson de ocultism a dus în cele din urmă la dispariția sa, deoarece l-a costat nu doar economiile de-o viață, ci și mijloacele sale de subzistență în domeniul aeronauticii. În 1944, a fost forțat să părăsească JPL și cealaltă companie a sa, Aerojet, din cauza afilierii sale cu OTO. De asemenea, aceste legături au făcut ca el să fie o țintă politică în timpul erei McCarthy, deoarece Crowley și Parsons erau afiliați la mișcări marxiste. Din această cauză, Parsons nu a mai putut lucra în industria rachetelor din SUA, bazându-se pe un rol de consultant în cadrul programului de rachete al Israelului, aceasta fiind una dintre singurele sale surse de venit, înainte de a muri într-o explozie produsă într-un laborator de acasă, care a făcut obiectul unor speculații nerezolvate până în prezent, cu privire la faptul dacă a fost sau nu ucis.

Deși moartea prematură a lui Parson a avut loc la doar 37 de ani, influența sa a continuat. Unul dintre contemporanii săi, Werner von Braun, fost om de știință nazist în domeniul rachetelor, adus în SUA de CIA prin operațiunea Paperclip, a fost unul dintre cei mulți influențați de munca lui Parsons. În timpul contribuțiilor sale la programul spațial al NASA, von Braun a scris un roman intitulat ”Project Mars: A Technical Tale in 1949”/“Proiectul Marte: O poveste tehnică în 1949”, în timp ce se afla la Fort Bliss în New Mexico. Lucrarea de ficțiune a fost plasată în timpul primei misiuni umane pe Marte, în anii 1980. Oamenii care conduc expediția pe Marte în romanul lui von Braun iau contact cu marțieni umanoizi care seamănă izbitor cu o entitate pe care Crowley o întâlnise și al cărei guvern era condus de un consiliu de zece persoane, șeful căreia era numit “Elon”. Deși romanul lui von Braun nu a fost publicat până în 2006, 18 edituri diferite respingându-l din cauza trecutului său de nazist, apendicele său tehnic scris în 1952 a fost publicat în 1953.

Romanul servește ca un fel de model pentru istoria care ar putea avea loc dacă Musk reușește să își atingă obiectivul final de a coloniza Marte. Dacă va reuși să facă acest lucru, progresul umanității de pe Pământ pe Marte îl va propulsa fără îndoială pe Musk la statutul de zeu. Acest potențial lanț de evenimente nu este doar paralel cu romanul lui von Braun, ci are, de asemenea, ecouri din mitul creației mesopotamiene descris în Cartea lui Enki ^[5]. Conceptul sumerian conform căruia intervenția extraterestră a fost impulsul creației umane este descris în lucrările scriitorului Zecharia Sitchin. De-a lungul carierei sale, Sitchin a analizat această temă în cultura sumeriană. Sitchin s-a concentrat asupra Anunnaki, un panteon de opt zeități care, asemenea Demiurgului, stăpâneau planeta Pământ. Sitchin a teoretizat că Anunnaki erau de fapt o specie extraterestră umanoidă avansată ale cărei călătorii interplanetare i-au adus pe Pământ și a căror influență a accelerat dezvoltarea civilizației umane, o temă care rezonează în lucrările lui von Braun despre colonizarea planetei Marte de către umanitate și în dorința lui Elon Musk de a face acest lucru în realitate.

Werner von Braun nu a fost singurul nazist care a fost influențat de concepte ezoterice precum Anunnaki. Nazismul însuși s-a născut din influența ezoterismului asupra elitei. Fundamentul acestei progresii istorice a fost înrădăcinat în mișcarea naționalistă care a cuprins Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și care a fost încurajată de francmasonerie. Figuri centrale ale Risogimento-ului italian, care a condus la unificarea Italiei, au fost membri ai ordinelor ezoterice. Giuseppe Mazzini și Giuseppe Garibaldi s-au aflat în fruntea acestei mișcări și ambii erau francmasoni. Garibaldi avea să fondeze Ritul masonic de la Memphis-Mizraim. Conducerea Ritului Memphis-Mizraim a căzut în cele din urmă în mâinile unei axe germane de ocultiști, în special Carl Kellner și Theodor Reuss. Reuss a fost ultimul Mare Hierofant al ritului. El a fost, de asemenea, fondatorul Ordo Templi Orientis. Deși Aleister Crowley este persoana care este amintită pentru OTO, el a uzurpat societatea secretă para-masonică de la Reuss.

OTO nu a fost singurul produs secundar al Ritului Memphis-Mizraim, ale cărui roade s-au manifestat printr-o influență ezoterică asupra elitei conducătoare care a determinat cursul istoriei. O ramură a ritului mai relevantă pentru acest materialism istoric a fost Societatea Thule. Aceasta a fost fondată de un mason din cadrul Ritului Memphis-Mizraim numit Rudolph von Sebottendorf. În cele din urmă, membrii săi vor crea Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani. Adolf Hitler, Heinrich Himmler și Rudolf Heß au fost doar câțiva dintre membrii fondatori ai NSDAP care au fost membri ai Societății Thule. Deși Hitler a gravitat în jurul dimensiunii politice a obiectivelor societății, Himmler și Heß și-au păstrat fascinația pentru ezoterism și ocultism pentru tot restul vieții lor. Decizia lui Heß de a zbura în Marea Britanie pentru a negocia o piesă secretă a fost determinată de lecturile sale astrologice. În calitate de șef al SS, Himmler va înființa o divizie dedicată explorării ocultismului, numită Ahnenerbe. Insigna SS în sine este preluată din runele Armanen canalizate de ocultistul german Guido von List. Deși Societății Thule i se atribuie adesea meritul de a fi fost primul grup din Mișcarea Volkisch care a cuprins Germania la începutul secolului al XX-lea, conducând la creșterea supremației ariene, care a revitalizat swatzika, acest merit ar trebui recunoscut pe bună dreptate ca fiind al lui Jörg Lans von Liebenfels, care a încorporat o swatzika în heraldica și vexilografia Ordinului Noilor Templieri cu aproape un sfert de secol mai devreme, în 1900.

Deși membrii Partidului Nazist s-au distanțat de von List și von Liebenfels, dezvoltarea Ariosofiei de către aceștia a fost crucială pentru apariția mișcării Volkisch în Germania. Ordinul Noilor Templieri a fost creat într-un efort de a insufla dorința pentru un stat fascist în spiritul german. Ariozofia însăși a fost un vestigiu al influenței teosofiei. Ordinul secret a fost un precursor al Societății Thule, care a servit drept model pentru modul în care ordinele ezoterice ar influența climatul politic al națiunilor pentru a instala o elită conducătoare sub influența lor.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, fanatismul deschis folosit de ordinele ezoterice pentru a modela societatea a devenit o abordare mult mai ascunsă. În locul mișcărilor populiste radicale, elita s-a orientat către organizații mai exclusiviste, inclusiv ONG-uri, ‘PIRG’-uri^[6] și altele asemenea, cum ar fi Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma și Forumul Economic Mondial. Deși această nouă abordare a fost mult mai sterilizată decât cea care a condus la ascensiunea fascismului la începutul secolului al XX-lea, fiecare dintre aceste grupuri a căutat, de asemenea, să promoveze agenda unei clase conducătoare de elită, așa cum au făcut predecesorii săi influențați de ordinea ezoterică. Tehnocrația a înlocuit pur și simplu filosofiile ezoterice deschise ca fundament al acestor noi vehicule politice.

În ciuda evoluției acestei tactici, scopul final al elitei tehnocratice are, în cele din urmă, un punct comun important cu influențele ezoterice care s-au bazat pe conceptul de Demiurg. La fel ca procesul detaliat în tradiția gnostică, obiectivele elitei tehnocratice de a crea o lume după chipul său sunt limitate la domeniul material. Gnosticismul învață că defectele inerente ale existenței materiale modelate de Yaldabaoth sunt cele care au creat conflictele care afectează omenirea. Spre deosebire de un creator suprem, crearea tărâmului pe care Demiurgul îl stăpânește se face prin mijloace materiale și nu eterice și, ca atare, nu poate scăpa de imperfecțiune și de nenorocirea care se manifestă din aceasta. Aceste imperfecțiuni ale existenței materiale care stau la baza răului sunt și mai pronunțate la Demiurgul tehnocrat al acestei epoci. Cu toate acestea, spre deosebire de textele apocrife ale gnosticilor, care au fost interzise de biserică prin etichetarea lor ca opere de erezie, realitatea obiectivelor elitei tehnocrate a acestei epoci este imposibil de respins.