Majoritatea persoanelor care au auzit de “tehnocrație” cred că se referă la guvernarea tehnocratică: un sistem socio-politic în care experții calificați sau “tehnocrații”, mai degrabă decât politicienii, stabilesc politicile. Din cauza deziluziei și a dezinteresului generalizat față de așa-numita democrație reprezentativă, mulți oameni sunt deschiși la beneficiile potențiale ale ceea ce își imaginează ei că ar fi tehnocrația.

Cu siguranță, toate guvernele sunt susținători entuziaști ai tehnocrației. Angajamentul global față de dezvoltarea durabilă (Sustainable Development) este un plan de punere în aplicare a tehnocrației. Din păcate, tehnocrația este cel mai opresiv și dictatorial sistem de control social conceput vreodată. Ceea ce explică, fără îndoială, dorința avidă a guvernelor de a o adopta.

Am scris destul de mult despre parteneriatul global public-privat (G3P - global public-private partnership) și mulți mi-au atras atenția că această fuziune între public și privat ― în cadrul unui stat unificat și atotcuprinzător ― este ceea ce Mussolini numea fascism. G3P este într-adevăr fascist, dar intenția sa evidentă este de a institui o dictatură fascistă globală ca tehnocrație. Fascismul și tehnocrația se potrivesc foarte bine.

Prin urmare, este vital ca noi toți să recunoaștem ce este tehnocrația. Altfel, nu vom avea nicio șansă să ne dăm seama când, unde și cum ne este impusă.

Guvernare Tehnat (Technate) vs. guvernare tehnocrată

Răspunsul politic și economic la pseudo-pandemie, pe ambele maluri ale Atlanticului, exemplifică influența și controlul tehnocratic. De exemplu, economiștii și finanțiștii din băncile centrale ― “experții” ― au angajat contribuabilii Uniunii Europene (UE) să finanțeze politici fără nicio supraveghere semnificativă din partea politicienilor.

Christine Lagarde, șefa Băncii Centrale Europene (BCE), vorbind în 2020, a declarat:

Consiliul guvernatorilor se angajează să facă tot ce este necesar în cadrul mandatului său pentru a ajuta zona euro să depășească această criză. […] Acesta este pe deplin pregătit să crească dimensiunea programului său de achiziționare de active [.]

Consiliul guvernatorilor BCE a decis că cetățenii UE trebuie să investească inițial peste 1 000 de miliarde EUR pentru a proteja în mod eficient lichiditatea băncilor comerciale. BCE este complet independentă de Parlamentul European, de Comisia Europeană și de toate guvernele statelor membre ale UE:

Nici BCE, nici băncile centrale naționale (BCN), nici vreun membru al organelor lor de decizie nu au voie să solicite sau să primească instrucțiuni de la instituțiile sau organismele UE, de la guvernul unui stat membru al UE sau de la orice alt organism.

Mandatul Consiliului guvernatorilor BCE este “de a formula politica monetară pentru zona euro”. Astfel, într-o măsură semnificativă, politica economică a UE este, de asemenea, modelată de tehnocrați nealeși. Se spune că impozitarea fără reprezentare este tiranie, dar nimeni nu pare prea îngrijorat. Comisia Europeană ține să sublinieze că UE reprezintă o “democrație care se opune autocrației”, ceea ce, evident, este un nonsens total.

Indiferent de dezbaterea privind meritele sau slăbiciunile relative ale guvernanței tehnocratice, de la dezvoltarea durabilă globală și politica de sănătate publică la politica economică și de apărare, tehnocrații conduc în mod vizibil formularea politicilor în întreaga lume. Dar acest lucru nu înseamnă tehnocrație.

În 1933, Technocracy inc. a publicat Technocracy Study Course, care a furnizat specificațiile tehnice pentru o Tehnocrație continentală nord-americană propusă. O societate bazată pe principiile tehnocrației se numește Tehnat:

Tehnocrația consideră că producerea și distribuirea unei abundențe de bogăție fizică la scară continentală, pentru uzul tuturor cetățenilor continentali, se poate realiza numai printr-un control tehnologic continental, o guvernare a funcției, un Tehnat.

Ce este tehnocrația?

Tehnocrația este o încercare aparent naivă a unui mic grup de ingineri, economiști, sociologi și alți experți de a rezolva toate problemele sociale, economice și politice, așa cum le percep ei. Se presupune că acest lucru ar fi realizat prin înlocuirea sistemului capitalist occidental și, în special, a sistemului monetar cu tehnocrația. Pentru restul articolului, vom numi acest grup și membrii săi de frunte, precum Howard Scott, “tehnocrații”.

Unele dintre ideile tehnocraților, cum ar fi critica lor la adresa “sistemului de prețuri” (sistemul monetar) și a sistemului juridic, nu erau lipsite de merit. Obiectivul lor naiv, dar totuși nobil, de a oferi oamenilor “o viață din abundență” era lăudabil.

La fel ca mulți ideologi aparent bine intenționați, numeroasele deficiențe epistemice ale tehnocraților ― cum ar fi eșecul lor total de a recunoaște măcar motivația ― au transformat tehnocrația în instrumentul perfect pentru autoritari. În mâinile celor care sunt motivați să exercite o putere globală, tehnocrația le oferă un control comportamental total asupra populației lumii. De aici și atracția tehnocrației pentru clasa paraziților.

În modelul tehnocrației, “clasa” ― în sensul ei socio-economic ― se presupune că este eliminată. Acesta este un alt eșec lipsit de viziune al modelatorilor tehnocrați: Tehnocrația creează cea mai rigidă structură de clasă imaginabilă.

În eforturile lor de a ne scăpa de sistemul de clase, tehnocrații și-au bazat structura socială ierarhică propusă pe noțiunea lor ridicolă de “peck-rights/drepturi de dominație”. “Analiza” tehnocraților cu privire la complexitatea imensă a structurilor sociale umane echivala, în opinia lor, cu ”peck-rights” observate în turmele de vaci și în cotețele de găini. În consecință, ei au concluzionat că cea mai bună organizare socială pentru umanitate este una “în care indivizii sunt plasați cât mai aproape posibil de alți indivizi, în conformitate cu respectivele drepturile de dominație”.

Aceste drepturi, susțineau ei, erau cumva câștigate în mod automat de cei care aveau abilitățile tehnice necesare și capacitatea naturală de a conduce. Prin urmare, se presupune că astfel de drepturi sunt esențiale pentru ca societatea umană să funcționeze cât mai eficient posibil. Cursul de studiu privind tehnocrația afirmă că:

Nu trebuie să existe, pe cât posibil, nicio inversare a drepturilor naturale ale bărbaților.

Tehnocrații numesc conceptul lor de “drepturi de dominație” “baza priorității naturale spontane”. În felul lor mai degrabă neîndemânatic, se pare că încercau să descrie “ordinea spontană” sugerată de filosofii iluminismului scoțian, care a fost ulterior recunoscută oficial ca existentă de către economiști precum Friedrich Hayek și Milton Friedman.

În naivitatea lor, tehnocrații au presupus că această ordine socială organică va fi inevitabil dominantă în tehnocrația lor. Ei au ignorat pur și simplu modul în care pretenția coruptă la autoritate poate manipula orice sistem socio-politic pentru a se asigura că ordinea spontană nu devine fundamentul puterii politice.

În Cursul său de studiere a Technocracy inc. nu se face referire la cuvântul “tehnocrat”. În schimb, “sediul central” deservit de “personal cu pregătire tehnică” administrează “întreaga operațiune socială și toate registrele de producție și distribuție” pentru Tehnat. Toate “funcțiile” sociale, industriale și tehnologice ar fi interdependente-interoperabile și, prin urmare, întregul sistem funcțional ar putea fi planificat și gestionat la nivel central.

Se presupune că Tehnat-ul ar funcționa prin controlul atent al diferitelor “secvențe funcționale”:

Unitatea de bază a acestei organizații este secvența funcțională. O secvență funcțională este una dintre cele mai mari unități industriale sau sociale, ale cărei diferite părți sunt legate una de alta într-o secvență funcțională directă. Astfel, printre secvențele industriale majore se numără transportul (căile ferate, căile navigabile, căile aeriene, autostrăzile și conductele); comunicațiile (poșta, telefonul, telegraful, radioul și televiziunea); agricultura (agricultura, creșterea animalelor, industria lactatelor etc.); și marile unități industriale precum textilele, fierul și oțelul etc. Printre secvențele de servicii se numără educația (aceasta ar cuprinde formarea completă a tinerei generații) și sănătatea publică (medicina, stomatologia, igiena publică și toate spitalele și fabricile farmaceutice, precum și instituțiile pentru bolnavi).

Au fost propuse Secvențe Funcționale “speciale” suplimentare. Toată dezvoltarea tehnologică și științifică ar fi controlată prin intermediul Secvenței de Cercetare Continentală. “Secvența relațiilor sociale” va supraveghea legea și ordinea. Judecătoriile urmau să fie abolite, iar Secvența Relațiilor Sociale ar fi creat toate “regulile”, iar directorii săi ar fi investigat și judecat ulterior pe toți cei care nu funcționau eficient.

Deoarece proprietatea privată va fi, de asemenea, abolită, nu vor exista litigii sau dispute legate de proprietate. Acest lucru i-ar putea determina pe unii să sugereze că tehnocrația este mai apropiată de comunism decât de fascism. După cum tocmai am menționat, tehnocrații erau naivi.

Deși în esență antiumană, tehnocrația este viziunea lor utopică. Tehnocrații presupun că cei care dețin în prezent bogății și resurse enorme vor renunța pur și simplu la puterea pe care aceasta le-o oferă în tranziția către tehnocrație. Această omisiune explică de ce cei care dețin în prezent mai multă “proprietate privată” decât noi toți la un loc sunt cei mai nerăbdători să implementeze tehnocrația. Exploatarea tehnocrației de către clasa parazitară este cea care o transformă în distopia fascistă supremă.

În apărarea lor, tehnocrații nu au considerat chestiunea legalității ca fiind definitivă în determinarea moralității unei presupuse “infracțiuni”. Ei au evitat chiar cuvântul “crimă”. În mod ironic, ei au subliniat că sistemul juridic este corupt în mod iremediabil și că așa-zisa justiție poate fi cumpărată. Dar, în mod evident, nu au putut înțelege că cei care corup sistemul de justiție dețin, de asemenea, toate resursele și ar rămâne proprietari în Tehnat-ul propus.

Eventualele beneficii ale tehnocrației au eșuat, deoarece tehnocrații au fost incapabili să înțeleagă condiția umană. În consecință, ei nu au avut o apreciere interdisciplinară a ceea ce Wilhelm Dilthey numea “științele umane”. Tehnocrații au încercat să reproiecteze societatea într-o ignoranță aproape totală a ceea ce este aceasta sau a modului în care se formează.

Acest defect fundamental al abordării lor a fost exemplificat de conceptul lor de “infracțiune”. Indiferent dacă este ilegală sau nu, ei credeau că orice infracțiune este în întregime produsul “Sistemului de Prețuri” și nu ține de avariție sau rea-voință. Tehnocrații au ignorat motivul și fapta ilicită și au atribuit toate infracțiunile doar mijloacelor și oportunității.

Secvența Forțelor Armate ale Tehnat-ului ar aplica regulile impuse de Secvența Relațiilor Sociale și ar acționa în conformitate cu deciziile strategice ale Secvenței Afacerilor Externe. Secvența Forțelor Armate ar coordona nu numai apărarea militară a Tehnat-ului, ci și securitatea internă și formarea și echiparea Poliției Continentale.

Toată securitatea internă ar urma să fie controlată sub “o singură jurisdicție”, Forțele de Ordine Continentale urmând să aplice normele stabilite de direcția Secvenței Relații Sociale.

Continentul nord-american urma să fie împărțit în regiuni gestionate de “Secvența de Control Zonal”. Toate Secvențele Funcționale urmau să fie supravegheate de Secvența de Control Continental.

Astfel, în tehnocrație, întregul Tehnat este condus de un organism autodesemnat:

Personalul din toate Secvențele Funcționale se va piramida pe baza capacității la șeful fiecărui departament din cadrul secvenței, iar Statul Major rezultat din fiecare Secvență va face parte din controlul continental. Un guvern al funcției! Directorul Continental, după cum îi spune și numele, este șeful executiv al întregului mecanism social. În echipa sa imediată se află directorii Forțelor Armate, ai Relațiilor Externe, ai Cercetării Continentale, ai Relațiilor Sociale și ai Controlului Zonal. […] Directorul Continental este ales din rândul membrilor Controlului Continental de către Controlul Continental. Datorită faptului că acest Control este compus din doar aproximativ 100 de membri, care se cunosc bine între ei, nimeni nu este mai potrivit decât ei pentru a face această alegere.

Technocracy inc. poate că a sperat să creeze un sistem care să le ofere tuturor “o viață din abundență”, dar reducerea oamenilor la mașini biologice de către tehnocrați a dus technocrația la apogeul totalitarismului inuman. În ciuda aluziilor sale la ordinea spontană, tehnocrația eradichează mecanismele economice și sociale care ar putea permite prosperarea ordinii spontane. Ea le înlocuiește cu sistemul suprem de putere centralizată și de control al tuturor resurselor.

Știința™ ingineriei sociale

În 1938, în Technocrat Magazine vol. 3 nr. 4 , revista internă a Technocracy inc., tehnocrația era descrisă ca:

Știința ingineriei sociale, funcționarea științifică a întregului mecanism social pentru a produce și distribui bunuri și servicii întregii populații.

Așa cum am arătat mai sus, un Tehnat se manifestă ca un “guvern al funcției”. Aceasta înseamnă că “producția și distribuția” tuturor bunurilor, serviciilor și resurselor sunt coordonate la nivel central printr-un sistem unic de “control tehnologic”. Întrucât toți cetățenii din Tehnat depind de deciziile Controlului Continental, acest lucru permite o inginerie socială extinsă prin “funcționarea științifică” a societății însăși.

După presupusa eradicare a clasei sociopolitice ― înlocuind-o cu drepturi de dominație ― se spune că societatea din Tehnat este împărțită în trei clase “funcționale”. Copiii și tinerii sunt clasificați ca fiind cei care nu și-au început încă “serviciul social într-o funcție sau alta”, adulții care lucrează își îndeplinesc “funcția de serviciu” până când ajung la pensie, pe care tehnocrații o descriu ca fiind “sfârșitul perioadei de serviciu până la moartea individului”.

În consecință, funcționarea științifică a societății permite “serviciului” “animalului uman” să acționeze ca “motor uman” pentru funcționarea eficientă a diferitelor Secvențe Funcționale. Sunt stabilite limite pentru cheltuirea totală a resurselor în întregul Tehnat, inclusiv a resurselor umane. Pentru ca secvențele funcționale să rămână “eficiente” aceste cheltuieli cu resursele nu trebuie depășite:

Atingerea acestor scopuri va rezulta dintr-un control centralizat cu o organizare socială construită pe linii funcționale, asemănătoare cu cea a forței operaționale a oricărei mari unități funcționale din prezent, cum ar fi sistemul de telefonie sau sistemul energetic. […] Populația trebuie să fie instruită și organizată astfel, încât să mențină continuitatea operațiunii în limitele specificate.

Tehnocrații considerau că “mintea”, “conștiința” și “voința” umană sunt concepte redundante, bazate pe “trecutul ignorant și barbar” al umanității. O ființă umană era considerată o mașină organică “care face o anumită varietate de mișcări și zgomote”, asemănată cu un câine sau un vehicul. Scopul Tehnat-ului era de a ingineria social comportamentul “animalului uman” pentru binele său.

Cursul de studiu, vorbind despre umanitate, notează:

Ele [ființele umane] pot fi condiționate să nu folosească un anumit limbaj, să nu mănânce anumite alimente în anumite zile, să nu muncească în anumite zile, să nu se împerecheze în absența anumitor cuvinte ceremoniale rostite asupra lor, să nu intre într-un magazin alimentar pentru mâncare chiar dacă nu au mâncat de zile întregi.

“Sistemul de Prețuri” capitalist a fost considerat ”ineficient”, deoarece “banii” erau produsul datoriei și, prin urmare, nu generau decât risipă. Prin desființarea “sistemului de prețuri” capitalist, tehnocrația a propus ca costul bunurilor și serviciilor să poată fi determinat pe baza costului energetic al producției. Un număr corespunzător de “certificate energetice” va fi creat bianual ― supravegheat de controlul continental ― proporțional cu cheltuielile energetice totale planificate ale Tehnat-ului:

[E]nergia este măsurabilă în unități de lucru ― ergi, joul sau lire-picior. […] Există un număr mare de dispozitive contabile diferite prin care se poate ține evidența distribuției și a ratei de consum a întregii populații. […] Prin acest sistem, toate registrele și evidențele referitoare la consum sunt ținute de secvența de distribuție a mecanismului social. Veniturile sunt acordate publicului sub formă de certificate energetice.

Acest lucru ar permite un stat de supraveghere cuprinzător care ar monitoriza și controla tranzacțiile fiecărui cetățean din Tehnat:

Secvența de Distribuție ține evidența veniturilor și a cheltuielilor fiecăruia, astfel încât Secvența de Distribuție poate verifica în orice moment cu ușurință situația soldului unui client necunoscut.

Ideea tehnocraților era ca tuturor cetățenilor să li se aloce o parte egală de certificate energetice netranzacționabile, în baza funcției lor. Cetățeanul ar putea apoi să utilizeze certificatele energetice pentru a achiziționa bunuri și servicii care i-ar maximiza eficiența. Se presupune că acest lucru ar fi suficient pentru nevoile lor și astfel s-ar eradica sărăcia și s-ar asigura că toți trăiesc o viață de abundență.

Certificatele energetice alocate ar înregistra, de asemenea, toate datele personale ale fiecărui cetățean beneficiar. În combinație cu colectarea datelor din Secvența de Distribuție, acest lucru ar permite o inginerie precisă a societății, asigurându-se că cetățeanul își utilizează certificatele de energie, conform specificațiilor, pentru a menține eficiența Secvenței Funcționale relevante:

Semnificația acestui fapt, din punctul de vedere al cunoașterii a ceea ce se întâmplă în sistemul social și al controlului social, poate fi apreciată cel mai bine atunci când se analizează întregul sistem în perspectivă. În primul rând, o singură organizație gestionează și operează întregul mecanism social. Aceeași organizație nu numai că produce, ci și distribuie toate bunurile și serviciile. Prin urmare, există un sistem uniform de ținere a evidențelor pentru întreaga operațiune socială, iar toate evidențele privind producția și distribuția ajung la un sediu central. Tabularea informațiilor [conținute în certificatele energetice] oferă o evidență completă a distribuției sau a ratei de consum public pe produs, pe sex, pe diviziune regională, pe ocupație și pe grupă de vârstă.

Din păcate, înțelegerea tehnocraților cu privire la puterea oligarhică a fost peiorativă. În încercarea de a crea un sistem echitabil de distribuire a bogăției, ei au inventat de fapt un model care se pretează perfect unei noi forme de capitalism de cumetrie galopant.

Critica Technocracy inc. asupra “bogăției”, prezentată în 1933 în publicația Introduction To Technocracy, nu se opunea bogăției în sine, ci redefinea modul în care aceasta putea fi măsurată și distribuită:

În cadrul unui sistem al prețurilor, bogăția apare numai prin crearea de datorii. […] Bogăția fizică, pe de altă parte, este produsă prin convertirea energiei disponibile în forme de utilizare și servicii. […] Tehnologia a introdus o nouă metodologie în crearea bogăției fizice.

Tehnocrații au decis, de asemenea, că celor care au drepturi de dominație “trebuie” să li se acorde “o marjă largă de manevră pentru exprimarea inițiativei individuale”. Atunci când acești factori sunt combinați cu distribuirea propusă a certificatelor energetice, domeniul de aplicare pentru un nou model de capitalism de cumetrie este aproape nelimitat:

[E]nergia poate fi alocată în funcție de utilizarea sa. Cantitatea necesară pentru instalații noi, inclusiv drumuri, case, spitale, școli etc., precum și pentru transportul și comunicațiile locale va fi dedusă din total ca un fel de cheltuieli generale și nu va putea fi imputată persoanelor fizice. După efectuarea tuturor acestor deduceri, […] restul va fi consacrat producției de bunuri și servicii care vor fi consumate de publicul adult în general. […] Astfel, dacă ar exista mijloace de producție a bunurilor și serviciilor […] fiecare persoană ar beneficia de un venit[.]

Tehnocrația propune ca distribuirea “echitabilă” a certificatelor de energie către populație să provină din “restul”. Continental Control, precum și toți directorii și indivizii talentați care au libertatea de a-și exercita drepturile individuale, decid mai întâi cât de mult trebuie să-și aloce pentru a menține “funcționarea științifică a întregului mecanism social”. Poporului “ar trebui” să i se aloce o parte din ceea ce rămâne “dacă” există ceva “disponibil”.

Tehnocrația globală se apropie

În America anilor 1930, ideile prezentate de tehnocrați erau absurde. Sistemul necesar de supraveghere “omniprezentă” era o imposibilitate tehnologică. Astzăi nu mai e cazul.

Există deja capacitatea tehnologică de a permite noii rase de tehnocrați să gestioneze populația prin controlul accesului nostru la resurse. Progresele în tehnologia digitală, descrise de Forumul Economic Mondial drept cea de-a Patra Revoluție Industrială, au condus la rețele inteligente, internetul obiectelor (IoT), internetul corpurilor (IoB) și sistemul de supraveghere omniprezent necesar.

IoT și IoB, legate de rețeaua inteligentă, vor permite monitorizarea constantă, în timp real, a consumului nostru de energie și identificarea momentului și locului în care aceasta este utilizată și de către cine. În prezent, se argumentează că trebuie să acceptăm acest nivel de control asupra vieții noastre pentru a ne îndeplini angajamentele față de Dezvoltarea Durabilă.

UE și-a avertizat deja populația să se pregătească pentru raționalizarea energiei. Există toate motivele să bănuim că acest lucru se va aplica în curând tuturor, pentru a îndeplini cerințele impuse de politica Net Zero. De exemplu, prin intermediul dispozitivului personal de urmărire a amprentei de carbon, care ar putea fi foarte ușor legat de plățile efectuate cu moneda digitală emisă de banca centrală (CBDC) sau cu o variantă a acesteia.

Certificatele energetice sunt în prezent perfect fezabile și se află efectiv în curs de dezvoltare. CBDC sunt “bani programabili” care pot fi controlați de emitent pentru a restricționa anumite tranzacții. Banii programabili, indiferent dacă sunt emiși de băncile centrale sau comerciale, vor limita suma pe care o puteți cheltui în funcție de costul energetic al producției. Totul va avea un preț asociat al carbonului.

Fostul viceguvernator al Băncii Chinei și actualul director general adjunct al Fondului Monetar Internațional (FMI), Bo li, a declarat la Simpozionul FMI privind monedele digitale ale băncilor centrale pentru incluziunea financiară: Riscuri și recompense:

CBDC poate permite agențiilor guvernamentale și actorilor din sectorul privat să programeze [CBDC] pentru a crea contracte inteligente, pentru a permite funcții de politică direcționate. De exemplu [,] plăți de asistență socială […], cupoane de consum, […] bonuri de masă. Prin programare, banii CBDC pot fi direcționați cu precizie [către] ce fel de [lucruri] pot deține oamenii și ce fel de utilizare [pentru care] pot fi folosiți acești bani.

Acesta este exact “mecanismul de control social” pe care îl preconizează tehnocrația. Așa cum este prezentat în cursul de studiu:

Ființele umane, atunci când sunt hrănite, adăpostite și îmbrăcate într-un mod care nu este prea inconfortabil și atunci când li se permit relații sociale normale între ele, tind să își cristalizeze activitățile de rutină în obiceiuri sociale care nu variază. […] “Schimbarea socială”, a remarcat succint Howard Scott, “tinde să se producă la o rată direct egală cu apropierea părții din față a stomacului de coloana vertebrală”. […] Atât timp cât ființele umane sunt asigurate din belșug cu necesitățile biologice de bază ― hrană, cantitatea necesară de îmbrăcăminte și locuință, precum și posibilități de socializare și sex ― ele vor acționa într-o manieră rutinară, fără a-și tulbura nici reacțiile condiționate, nici inhibițiile condiționate. Aceștia mai curând ar înfrunta gloanțele decât să ajungă țintele dezaprobării sociale.

Tehnocrația este un sistem de control comportamental absolut al umanității. Ființele umane sunt reduse la nimic mai mult decât mașini funcționale. Într-o Tehnocrație, viețile noastre vor fi restricționate fără milă pentru a ne asigura precum că costurile noastre energetice nu depășesc limitele tolerabile. Celor dintre noi considerați inacceptabil de ineficienți li se vor reține certificatele de energie alocate, conform cerințelor celor câțiva privilegiați care dispun de “drepturile de dominație” necesare.

Faptul că guvernele de pe întreaga planetă încearcă să implementeze tehnocrația este o amenințare la adresa supraviețuirii noastre.

Eu mă opun tehnocrației.