Trumpomania trădează România!
O nălucă bântuie prin România, năluca trumpismului. Această măgăoaie a vrăjit mințile unui număr îngrijorător de mare a cabotinilor din fauna politico-mediatică. Trumpismul este expresia majoră a unei maladii colective, transmise congenital de-a lungul istoriei, timp în care ne-am obișnuit să ne ploconim pe lângă exponenții unor puteri străine. Anume asta era calea de a ajunge căftănit cu dregătorii ce permiteau deținerea unui rol social mai simandicos. Au fost vremuri când parveniții alergau cu temenele la Poarta Otomană, apoi la Moscova, iar mai nou ariviștii români au prins năravul de a-i adula pe americani. Canalia simte mereu dincotro bate vântul și cui să-i lingă partea dorsală.
Așadar, boala trumpismului este atât de ordin intelectual, cât și moral, oscilând între prostie și slugărnicie. Aceasta e atât de gravă, încât termenul potrivit pentru definirea ei este cel de trumpenie. Iar boala din născare leac nu mai are.
Galeria trumpoizilor cuprinde atât personaje caragialești, cât și monștri din capriciile lui Goya, unii fiind numai ridicoli, în timp ce alții sunt de-a dreptul înfiorători. Un anume Călin Georgescu, de pildă, erijat în impostura de căpetenie peste tribul trumpolatrilor, deunăzi slobozea sforăitor o frază demnă de antologia imbecilității:
― Eu sunt ultra-pro-Trump, ― perora doctoral acest țafandache uns cu toate alifiile masonice. ― Eu gândesc exact ca Trump, ― a mai precizat acesta plin de propria importanță. ― Nimeni dintre liderii europeni nu gândește ca mine, ― a concis acest muțunache cu emfază de curcan.
Un alt parvenit din seria politicaștrilor expirați, pe nume Victor Ponta, se lăuda deunăzi precum că a reușit performanța incredibilă de a ajunge personal la Donald Trump, cu care, cică, a jucat golf, a ospătat regește și chiar s-a tras în poză pentru a-și imortaliza postura de nulitate absolută. Iar marii corifei ai presei bucureștene îl invită pe la emisiuni, unde își arată admirația pentru gestul eroic al respectivului. Ce bucurie emană aceste capete pătrate! În sfârșit și-au găsit stăpânul. Ei nu vor să-i slujească lui Soros, și atunci i se pun la dispoziție altui patron, Trump.
Orice patriot din țările Europei Occidentale detestă prezența americană pe continentul nostru încă din 1944. A fi cu adevărat patriot înseamnă a râvni decolonizarea Europei, descotorosirea ei de ocupația militară, economică, culturală și ― mai larg ― civilizațională a Statelor Unite. În timp ce retardații noștri se bat cu cărămida-n piept, etalându-și cu morgă mândria de a fi valeți ai unor paiațe ca Trump, care aparține cu tot cu măruntaie mafiei sioniste. În cazul aceste specii de lichele cretinismul face casă bună cu nemernicia.
Din 1944 și până în prezent, timp de exact optzeci de ani, s-a scris o multitudine de cărți solide despre împărțirea țărilor Europei între cele două imperii deopotrivă antieuropene, URSS și SUA. Ca și despre consecințele nefaste ale ocupației militare americane, impuse țărilor din partea apuseană a continentului. Nu mai puțin tragică este și colonizarea economică a Europei. Iar războiul cultural ce reprezintă o agresiune constantă dinspre SUA continuă să facă ravagii în întreaga lume.
Și iată că piticii politici de prin părțile noastre se burică în fața lumii, anunțând-o de la balcon precum că ei, suveraniştii de carton, se aliniază ca soldățeii la secta adoratorilor fanatici ai lui Trump. Pe vremuri lustruirea cizmei ocupantului nu era cea mai nobilă îndeletnicire, fiind disprețuită de toată lumea. Însă măscăricii acestor vremuri parșive au reușit performanța de a convinge prostimea că a fi lacheu și a te încovoia în fața străinilor ar fi un semn de aleasă noblețe și rarisim patriotism.
Acoperindu-și precum cu o frunză de brusture nuditatea și nulitatea politică, filfizoni precum oacheșul produs al serviciilor locale, tot el zelosul servant al intereselor israeliene, George Simion, clamează suveranismul în cadrul NATO și UE. Și dacă ar fi singur în stupiditatea și mârșăvia lui, n-ar fi atât de grav. Partea cea mai proastă e că spațiul public din România e plin de astfel de naționaliști de carton.
Orice om cu un minim nivel de alfabetizare politică știe că Uniunea Europeană a fost concepută și funcționează în interesele economice ale SUA, reprezentând o formă politico-juridică de vasalizare a Europei în interesul corporațiilor transnaționale.
Precum se știe și faptul că NATO este organizația politico-militară care impune țărilor satelit precum România asumarea unor riscuri de securitate cu totul străine intereselor naționale ale acestor țări.
După ce a scăpat cu atâta greu la vremea respectivă de prezența militară sovietică, iată că România ― prin capetele pătrate care fac politică la ora actuală ― elogiază prezența militară americană pe teritoriul național. Aici am putea face un simplu exercițiu de imaginație pentru a arăta cât de periculoasă este înlănțuirea României în acorduri precum cel care a impus intrarea NATO în România și desfășurarea dispozitivelor militare americane pe teritoriul național. Cel care pretinde că ar fi mare pacifist, Donald Trump, după ce se va instala la Casa Albă, ar putea împinge țările NATO în război cu Rusia. Într-o astfel de situație ar fi curios să vedem pe unde își vor scoate cămașa martorii cultului Trump.
A ține discursuri focoase despre pace și a milita concomitent pentru rămânerea României în NATO este o gravă contradicție în termeni. De fapt, e vorba despre o simplă operațiune de înșelare a electoralului credul. În plus, având în vedere probabilitatea maximă de înscenare a unei operațiuni sub drapel fals pentru a provoca riposta militară a Rusiei împotriva României, a nu milita pentru ieșirea cât mai grabnică a României din NATO și, concomitent, pentru adoptarea unui statut de țară neutră constituie dovada unei miopii politice criminale.
România de azi a curmat orice șansă de apariție a unui conducător politic autentic, dedicat intereselor naționale și în stare să îmbrățișeze un discurs și un comportament cu adevărat independent. În condițiile unui sistem prin excelență plutocratic altfel nici nu putea fi. Democrația de masă generează doar carieriști, mediocrități și impostori. Iar paradigma liberală ― percepută ca fiind una axiomatică, perenă și funcțională ― este însăși capcana mentală ce blochează orice perspectivă de reașezare a țării.
Soluția de ieșire din impas este una de natură politică. Însă ea este inaplicabilă în condițiile sistemului electoralist, care a fost conceput din capul locului ca formă de înrobire a popoarelor de către oligarhia financiară. Deznodământul multașteptat nu va veni ca urmare a unei campanii electorale, ci doar printr-o ruptură totală dintre trecutul liberal și viitorul post-liberal. Dar despre asta vom vorbi mai detaliat cu altă ocazie.
Acum să revenim la oile noastre. Toate sau aproape toate personajele politice suferă de sindromul corectitudinii politice, încarcerându-și propriul discurs în pușcăria conceptuală, trasată după calapoadele procustiene ale castei sataniste care domină lumea. Există și excepții care confirmă regula, dar și acestea manifestă incoerență, stridențe și autoadmirație, adică oricum nu pot oferi soluții viabile.
A-l prezenta pe Trump drept figură politică independentă, care poate contribui cu ceva la ameliorarea stării de lucruri din SUA și mai ales din lume, înseamnă a manifesta fie o ignoranță înfiorătoare, fie o ipocrizie crasă. Cine cunoaște cum funcționează sistemul politic american, știe că nimeni nu poate ajunge la Casa Albă fără binecuvântarea “stăpânilor banilor”, care cu totul întâmplător sunt exponenții sionismului. Iar Trump nu e decât o păpușă jalnică a cercurilor de influență sionistă, care controlează demult și integral politica din SUA.
A te lăuda cu faptul că practici exerciții de venerație față de acest personaj pervers și extrem de periculos înseamnă a fi și orb, și greu de cap. A te alinia tu, politican român, tu, academician și analist politic, tu, gazetar român la acest scamator ordinar este dovada unui sindrom al sclavului fericit.
A nu ține cont de faptul că SUA au fost și sunt brațul armat al Israelului, care exercită un control total asupra aparatului statal, asupra sistemului economic și asupra mașinăriei propagandistice, este dovada unei grave rătăciri. Iar dacă mai punem la socoteală că tocmai în acest moment, după ce a fost distrusă Siria printr-o triplă conspirație Israel-SUA-Turcia, se uneltește distrugerea Iranului, nu e greu de imaginat cum se va răsfrânge asupra Românei devastarea întregului Orient Apropiat.
Nu mă întrebați de ce nu critic nulitățile din tabăra Soros, derbedeii din partidele aliniate la politica UE-NATO, pe un Klaus sau pe o Lasconi. Cu ăștia totul e clar. Ei sunt dușmanii pe față ai României. Eu însă mă ocup de falșii patrioți, de fățarnicii care înșală oamenii de bună credință și în împing de-a valma în groapă.
România de azi șade pe un butoi de pulbere. Cei de la guvernare, care uzurpă puterea în stat, sunt intolerabili. Dar toată beleaua e că nici cei din opoziție nu sunt mai breji. Blocajul instituțional și vacuumul de putere sunt condiții optime pentru devastarea definitivă și chiar dezintegrarea teritorială a țării.
Iar dacă bunul Dumnezeu va îngădui să apară un lider adevărat, acesta nu va fi nici trumpolatru, nici răsfățatul presei și a patrioților de serviciu. Doar o criză majoră, mult mai gravă decât cea de azi, îl poate scoate în față. Dacă, desigur, îl vom merita.
