Ghid de călătorie prin labirintul Modernității
Se știe că omul se formează urmând anumite anumite modele.
De-a lungul mileniilor drept modele serveau întotdeauna înaintașii, părinții.
Băiatul învăța să să fie bărbat de la tata, iar fata învăța să fie femeie de la mama.
Așa a rânduit Dumnezeu, învățăm prin imitație: să vorbim, să gândim, să acționăm.
Însă omului de azi i s-au oferit alte modele. Iar tehnologia este cea care facilitează procesul.
Așa-numitul conflict dintre generații este o noutate absolută în istorie. Autoritatea părinților era totală și indiscutabilă. Ei erau stăpânii și formatorii propriilor urmași.
Însă de la o vreme, odată cu războiul împotriva civilizației rurale eminamente tradiționale și cu strămutarea în masă în marile aglomerații urbane s-au schimbat nu numai ocupațiile cotidiene ale foștilor țărani proletarizați, ci și ale urmașilor acestora.
Civilizația banilor a dinamitat normele culturale, iar industrializarea și mecanicizarea muncii în schimbul banilor a produs uniformizare, aculturație și alienare.
Un rol covârșitor în fasonarea “omului nouVreau să fiu ca și cutare, mi-a plăcea să semăn cu cutare{%/q}_. Personajele tip demne de urmat erau preluate inițial din manuale și, respectiv, din ceea ce le altoia elevilor săi învățătorul. Și atâta timp cât Școala s-a aflat sub oblăduirea Bisericii, copiii au avut parte de modele superioare, inspirate din tradiția bisericească și din trecutul neamului.”
Însă societățile secrete aflate în slujba celui rău, care au și uneltit împotriva Tradiției și au impus revoluția permanentă ca nouă normalitate, au avut drept obiectiv prioritar surparea obiceiurilor milenare. Iar pentru a reuși impunerea unei piramide valorice inversate și a deforma iremediabil mentalitatea noilor generații era necesară ruperea acestora de la Autoritatea Supremă, de la Sursa Indiscutabilă care stabilise Legea Divină, Poruncile lui Dumnezeu ca singură normă de urmat.
Aici intervine separarea Bisericii de Stat, adică marginalizarea până la anihilare sau cel puțin până la relativizare maximă a rolului acestei instituții fundamentale pentru om. Morala a devenit autonomă, laică, particulară, opțională, relativă, în continuă schimbare.
**“Omul autonom{%/q}** (o iluzie demonică a insului ajuns în captivitatea necuratului!) s-a apucat să-și croiască după capul și după poftele lui normele de conduită. Astfel, fracturarea relațiilor dintre generații a devenit o operațiune lesne de realizat.”
Porunca a cincea din Decalog, _**“Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta…{%/q}**_ a început să cedeze locul altor precepte.”
**“Dezvrăjirea lumiiomul autonom{%/q}, dezrădăcinat și înstrăinat de părinți spre noi modele. Cultura de masă și-a adus și ea o contribuție colosală în deformarea omului de azi.”
Astăzi drept modele nu mai servesc nici părinții, nici măcar semenii mai de vază din propriul neam. Tehnologia și mijloacele de circulație a informației și-au făcut treaba din plin. Generațiile de azi se inspiră din cele văzute la TV, în filme, pe scenă, în reviste, în reclama vizuală care a inundat întregul spațiu urban. Iar internetul și telefonul portabil au adus la apogeu disoluția relației dintre generații, impunându-și idolii și modelele comportamentale.
Iar părinții determinați să renunțe la educația propriilor copii în favoarea educatorilor din grădinițe și școli, dar mai ales din spațiul virtual, se văd nevoiți să-și dedice întreaga viață goanei după câștig. Așa e la oraș, oriunde te-ai afla.
Viteza mereu crescândă a tuturor proceselor sociale accelerează tot mai mult pulverizarea oricăror urme de tradiție sau modele din trecut, raportarea la aceste fenomene fiind pe cale de extincție.
Omul global este uniform, unisex, nomad și versatil. El nu se mai înscrie în formele de existență care permiteau dăinuirea unor structuri sociale ce îi modelau profilul identitar și îi asigurau perpetuarea. Totul ― de la vestimentație la limbajul corpului, de la ticuri verbale la cele comportamentale ― devine standardizat, dezumanizat, depersonalizat, steril.
Calea de la omul ca și creație divină, deturnată prin umanism care expresie a omului cu pretenții de autonomie față de Creator, îl conduce în mod iremediabil spre stadiul terminal al existenței sale ― transumanismul. Triumful omului augmentat ar fi fost imposibil fără lunga cale de la condiția de făptură conștientă de originea sa divină spre uitarea de sine prin căderea în autosuficiență.
