Unii prieteni îmi atrag atenția ca a mai apărut cineva pe FB care mă înjură cu spume la gură, învinuindu-mă de tot ce poate fi mai rău pe lume. Și mă îndeamnă să iau atitudine.
Nu e cazul. De 35 de ani sunt ținta unor atacuri de presă și linșaje publice. Au excelat din plin în arta denigrării mele servicii secrete și grupuri de interese dintre cele mai sordide.
Arta dezinformării și a manipulării funcționează impecabil. Nu o poți nici zădărnici nici combate. Din cauza inegalității armelor. Detractorii lansează atacuri de presă cu o regularitate exemplară, folosind diverse personaje și pretexte mediatice. Iar cel vizat nu are cum să răspundă simetric, neavând acces la instrumentele de presă folosite de către calomniatori.
Adică unul ca mine emite în permanență mesaje sub forma unor articole sau înregistrări video. Ele ajută publicul să înțeleagă mai bine diverse situații de natură politică, mizele unor grupuri de interese oculte, adică scot la iveală adevăruri incomode celor care conduc țara sau chiar coordonează jocurile mai mari de natură geopolitică.
Aici mai e de reținut un element cheie a succesului detractorilor din umbră. Folosind presa în lansarea pastilelor pline de venin, ei de fapt nu difuzează informații, ci atitudini, de ură în cazul meu, de admirație în cazul unor favoriți ai sistemului.
Iar bieții consumatori ai produselor de presă otrăvite nici nu bănuiesc adevărul dezonorant pentru ei de a deveni purtători inconștienți ai unor atitudini și reacții de împrumut, inoculate subtil prin injecții media. Mania lor proletară li se pare rodul propriilor analize și concluzii.
Puțini sunt cei care rămân imuni la operațiunile de intoxicare mediatică. Cei cu discernământ și cu spirit critic întodeauna sunt in minoritate în raport cu purtătorii sindromului gregar.
