Privesc un interviu cu un autor de excepție din Marea Britanie care expune capcanele mortale ale identității digitale și esența tiraniei tehnocratice ce se extinde la scară mondială.
Însă vreau să mă refer acum nu la tema de bază a dialogului respectiv, ci la exteriorul tânărului respectiv. Tipul are plete până pe umeri și un fes pe cap, care e bun de purtat la temperaturi de minus 20 de grade. Iar peste fes insul și-a pus telefoanele.
Astfel de personaje dornice să pară fistichii nu mai sunt o raritate. Tot mai mulți sunt cei care de dragul extravaganței își mutilează aspectul de bărbat. Pe capetele seci ale acestor imitatori ai culturii de masă, inoculate prin reclamă, prin filme și prin întreg universul vizual care invadează percepția asupra realității, poți vedea fesuri de copil, șepci cu cozorocul pe spate, moțoc de gospodină cochetă, cercei în urechi, tatuaje tot mai oribile pe tot corpul, pantaloni rupți în fund și atârnând tăfâlcă pe dosurile lor în stilul homosexualilor din pușcării.
Această estetică a urâtului nu mai e percepută ca o aberație, ca ceva respingător, ci e luată drept normă și mai ales ca un drept la libera exprimare a propriei originalități. Refasonarea personalității prin astfel de inginerii sociale este devastatoare. Un element indispensabil al acestor strategii malefice vizează demasculinizarea, feminizarea, debilizarea, moleșirea, destructurarea bărbatului.
Moda vremii nu e un fenomen irelevant. Dimpotrivă, ea definește prăbușirea civilizațională catastrofală a lumii de azi.
