Skip to content

Despre Sabie și Dreptate (fragment)


Tot avansând cu traducerea cărții “Despre înfruntarea răului prin forță” de Ivan Ilyin am ajuns la momentul când autorul intră în miezul problemei dintr-o perspectivă profund creștină, dar totuși radical diferită de cea a unei largi majorități a oamenilor îmbisericiți, care de obicei tratează problema non-violenței cu totul greșit.

Iată cum își începe acest capitol marele gânditor ortodox:

“Poate o persoană care tinde spre perfecțiunea morală să reziste răului prin forță și prin sabie? Poate o persoană care Îl acceptă religios pe Dumnezeu, universul Său și locul Său în lume să nu reziste răului prin sabie și prin forță?” Aceasta a fost întrebarea fundamentală, bivalentă, care a dat naștere întregii noastre investigații. Care poate și ar trebui să fie răspunsul la această întrebare atunci când este pusă de un suflet nobil sub aspect moral, căutând în dragostea sa pentru Dumnezeu și lucrarea Sa pe pământ un răspuns religios just, răspicat la atacul răului venit din exterior?

Răspunsul pe care l-am obținut este incontestabil și univoc: forțarea fizică și constrângerea pot fi datoria religioasă și patriotică directă a unei persoane; și atunci aceasta nu are dreptul să se sustragă de la ele. Îndeplinirea acestei datorii o va implica ca participantă la marea bătălie istorică dintre slujitorii lui Dumnezeu și forțele iadului, iar în această bătălie omul nu va fi doar nevoit să-și scoată sabia, ci și să poarte povara omuciderii.

Dar tocmai în legătură cu această concluzie finală apare o complicație profundă și semnificativă în rezolvarea problemei fundamentale. A ucide un om… Dar oare cineva care își ucide aproapele își menține cu adevărat “perfecțiunea morală”? Oare poate fi un atare deznodământ corect din punct de vedere moral, fără de păcat sau just? Asta pentru că, potrivit întrebării fundamentale, răspunsul ar trebui să satisfacă o persoană care “aspiră la perfecțiunea morală”… Poate oare conștiința unei persoane, în orice circumstanțe, să recunoască uciderea unei alte persoane drept un act fără de păcat și drept? Și dacă nu poate, atunci cum poate cineva să fie mulțumit de un astfel de răspuns?

Doritorii să afle răspunsurile date de acest vârf al gândirii ortodoxe a secolului XX sunt invitați să comande cartea lui în curs de apariție aici: https://carte.arcaluinoe.info/

Jurnalist conservator, editor și traducător.