“BRICS” există de peste un deceniu. Termenul “multipolaritate”, pe de altă parte, este vehiculat de cel puțin peste o jumătate de secol. “Multipolaritatea BRICS” este vândută ca o contrapondere și un răspuns dialectic sau o soluție la globalismul imperial occidental. Dar este oare așa?

De ani de zile cred că multipolaritatea BRICS nu este nimic mai mult decât următoarea progresie logică și repetiție a globalismului dirijat de Occident către convergența Est-Vest, planificată și dorită de mult timp, într-o singură Federație Mondială, Guvern Mondial și/sau Stat Mondial de către clasa transnațională, care este staționată în principal în Occident, dar a pătruns de mult timp în Orient. Asistăm la integrarea Estului în guvernul mondial condus de globaliștii occidentali, nu invers.

Timp de secole, Lumea a Treia sau Sudul Global au fost private de drepturi de către imperiul occidental. Acum a venit momentul ca Sudul Global să fie încorporat în imperiul occidental pentru a finaliza în sfârșit proiectul unui imperiu mondial adevărat și total.

Iar aici nu există oameni buni, nu există actori buni. Fiecare stat național este condus de un cartel oligarhic și o mafie, penetrată de clasa internațională. Întrebați orice cetățean obișnuit al oricărei țări și mulți vă vor spune că da, guvernul lor este corupt și condus de o oligarhie care extrage cât mai mult posibil pentru ea însăși și nu-i pasă deloc de cetățenii săi. Aceasta a fost experiența mea trăind în America, Croația, Mexic, Kazahstan și vizitând Rusia.

Viclenia la care s-a recurs aici a constat în valorificarea sentimentelor autentice de indignare îndreptățită, nemulțumire și privare de drepturi din partea Sudului Global în ceea ce privește tratamentul căruia a fost supus de către imperiul occidental timp de secole și servirea unei narațiuni credibile, oferindu-le un discurs credibil care să-i convingă de bunăvoie să i se alăture, în mod conștient (sau inconștient), cursei finale către imperiul mondial și convergența Estului și Vestului. Cu alte cuvinte, să-i convingă să cumpere frânghia cu care se vor spânzura alături de toți ceilalți.

Dr. Martin Erdmann (https://drmartinerdmann.substack.com/p/the-new-romans-determine-world-politics) susține că am rămas sub stăpânire romană timp de două milenii.

“

După căderea Imperiului Roman de Vest la începutul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Răsărit, cu centrul la Constantinopol, a dăinuit până în 1453. Acesta a exercitat o putere enormă asupra lumii cunoscute la acea vreme. A fost înlocuit de un imperiu și mai puternic, condus de “noii romani”, așa cum se autointitulau. Descendenții lor continuă să aibă o influență semnificativă asupra politicii mondiale până în zilele noastre.

Babilonul a devenit Roma, urmat de Sfântul Imperiu Roman și venețieni (noii romani), transformându-se în era imperiilor (de exemplu, olandez, francez, spaniol) și, în cele din urmă, în Imperiul Britanic (noua Romă globală). Pax Britannica a dat loc Pax Americana (sau establishment-ul anglo-american), iar astăzi am putea să-l numim Imperiul Anglo-American-UE și/sau cea mai recentă repetiție a Pax Romana. CIA și Departamentul de Stat au finanțat peste cincizeci la sută din integrarea europeană. Am parcurs cercul complet.

Comitetul de Acțiune al lui Monnet a primit, de asemenea, sprijin financiar din partea CIA și a Departamentului de Stat al SUA. Instituția anglo-americană era acum dedicată creării unor State Unite federale ale Europei.

Mai mult, savantul austriac Wolfgang Streeck (https://wolfgangstreeck.com/2019/04/01/the-eu-is-an-empire/) subliniază pe bună dreptate că UE este un imperiu.

“

În timpul războiului împotriva Ligii de la Cambrai, oligarhia venețiană și-a dat seama de inutilitatea urmăririi unei politici de dominație mondială dintr-un mic oraș-stat din mijlocul lagunelor nordice ale Adriaticii. Pe 10 decembrie 1510, reprezentanții regelui francez, Ludovic al XII-lea, și ai împăratului romano-german, Maximilian I, au format o ligă și au semnat un tratat de alianță. Papa Iulius al II-lea, regele aragonez Ferdinand cel Catolic, regele maghiar Vladislav al II-lea și regele englez Henric al VIII-lea s-au alăturat ligii. Liga intenționa să distrugă pretenția Veneției de supremație asupra lumii cunoscute prin anihilarea armatei sale mercenare. Ca răspuns la această situație extrem de amenințătoare, oligarhia venețiană și-a transferat averea familiei, viziunea filozofică asupra lumii și metodele politice către state precum Anglia, Franța și Olanda. Venețienii au ajuns curând la concluzia că Anglia și Scoția erau cele mai potrivite locații pentru noua Veneție, care avea să fie centrul unui nou Imperiu Roman global bazat pe controlul militar al mărilor. Această politică necesita o conducere oligarhică și slăbirea sistemului politic prin eliminarea oricărei opoziții.

Dacă Liga Națiunilor, inspirată de Marea Britanie, a fost Guvernul Mondial 1.0, iar Națiunile Unite, inspirate de America, au fost Guvernul Mondial 2.0, ei bine, atunci suntem pe drumul cel bun către Guvernul Mondial 3.0.

Guvernul Mondial 3.0 pare a fi un stat-rețea globală cu baza în regiuni, cu alte cuvinte, o lume multipolară.

Uniunea Sovietică ar fi putut fi un test beta al tehnocrației de către establishmentul anglo-american (vezi lucrările lui Anthony Sutton sau Richard Poe despre natura Revoluției Bolșevice susținute de Occident). De fapt, URSS derula deja experimente de tip “oraș inteligent” sau “științific” de 15 minute, de tipul celor de la Davos.

Mai mulți arhitecți sovietici au avut în vedere un viitor în care toată lumea ar locui într-un cartier care seamănă cu conceptul actual de oraș de 15 minute (https://www.rt.com/russia/572570-ussr-15-minute-cities/).

Uniunea Europeană, care se bazează pe modelul Uniunii Sovietice (disidentul sovietic Vladimir Bukovsky a numit-o “Noul Soviet European” (https://www.youtube.com/watch?v=bM2Ql3wOGcU), precum și pe cel al celui de-al Treilea Reich susținut de Occident (Dr. Rath i-a expus “rădăcinile naziste” - https://www.dr-rath-foundation.org/2020/10/the-nazi-roots-of-the-brussels-eu-book/), este modelul tehnic pentru regionalism și planul pentru uniunea mondială.

Mark Corner explică cum, odată ce UE va fi complet regionalizată, restul lumii va urma exemplul. De fapt, UE contribuie la finanțarea și consiliază politici în alte regiuni pentru a le ajuta să reproducă exact modelul UE. Am văzut cum UE finanțează și consiliază proiectul Uniunii Africane, precum și ASEAN. UE tocmai a semnat un acord comercial masiv cu MERCOSUR[1], care face parte chiar din acest proces de naștere, în care Bruxelles-ul servește drept moașă.

Am văzut nenumărați lideri făcând apel la copierea modelului UE în propria regiune.

Fostul președinte mexican AMLO[2] a cerut copierea UE și crearea unei Uniuni Nord-Americane (https://www.telesurenglish.net/).

“

Președintele mexican Andrés Manuel López Obrador propune crearea unei uniuni pe continentul latino-american, similară Uniunii Europene (UE).

AMLO a opinat că, așa cum a fost creată comunitatea europeană și ulterior Uniunea Europeană, “avem nevoie de un fel de uniune și integrare cu respectarea suveranității tuturor țărilor pentru a ne consolida ca regiune economică comercială în lume”.

El a continuat spunând că îi va cere personal omologului său american, Joe Biden, să promoveze crearea unei “uniuni americane” a tuturor țărilor continentului, similară blocului european format din 27 de state.

Președintele El Salvador, Nayib Bukele, a afirmat același lucru cu referire la America Centrală (https://www.vladtv.com).

“A venit momentul să unim America Centrală, cu granițe deschise sau cu un fel de comunitate de națiuni precum Uniunea Europeană”, a spus Bukele. “Noua generație va realiza acest lucru, deoarece diviziunile create acum 200 de ani nu mai înseamnă nimic pentru ei”.

La fel ca și liderii din America de Sud (de exemplu, Rafael Correa[3]).

“Odată cu victoria sa, cele mai mari patru economii din America Latină vor fi conduse, pentru prima dată în istorie, de guverne de stânga: Brazilia, Mexic, Argentina și Columbia. Acest lucru schimbă total echilibrul geopolitic din regiune. Sunt aproape sigur că, odată cu Lula, CELAC[4] va fi consolidată, iar Unasur[5] își va reveni. Lula[6] este un mare integraționist.”

Este ceea ce am propus acum 15 ani, face parte din noua arhitectură financiară regională, care a fost unul dintre obiectivele fundamentale ale Unasur.

**Există o cale trasată acolo, care este cea europeană. Uniunea Europeană ar trebui să ne servească drept exemplu: există 27 de țări cu sisteme politice, religii, culturi, istorie și limbi diferite care s-au ucis reciproc cu zecile de milioane acum câțiva ani și au decis să se unească. Întotdeauna spun că Europa va trebui să le explice copiilor săi de ce s-au unit, iar noi, latino-americanii, va trebui să le explicăm copiilor noștri de ce am întârziat atât de mult**.“”

Uniunea Eurasiatică a lui Putin este modelată după Uniunea Europeană (https://www.clingendael.org/).

Dacă aprofundăm istoria, putem chiar argumenta că Statele Unite ale Americii au fost proiectul ocult și masonic inițial al “Noii Atlantide” (vezi Francis Bacon) și modelul de federație care urma să fie replicat în restul lumii.

Regii, regatele și monarhiile au trebuit eliminate ca forme de guvernare, deoarece nu erau propice creării unui stat tehnocratic și cu adevărat mondial. În schimb, modelul republican “democratic” a fost născocit de oligarhie ca nou sistem de operare pentru popoare și națiuni. Republicile federale constituționale puteau fi reproduse ulterior în întreaga lume, cu scopul final ca lumea însăși să se unească într-o singură federație mondială. Procesul electoral s-ar fi putut afla întotdeauna sub controlul și gestionarea deplină a oligarhiei.

În secolul al XVIII-lea, francmasonul George Washington a declarat:

“Într-o zi, urmând exemplul Statelor Unite ale Americii, vor exista Statele Unite ale Europei”.

Putem continua cu alte exemple despre cum integrarea regională, pe care o pot concepe ca sinonimă cu multipolaritatea, a fost mult timp un proiect al Occidentului.

Mișcarea tehnocratică din anii 1930 a produs această hartă din 1940 a unui Tehnat Nord-American.

Este posibil ca Tehnatul Americii să fi fost primul care a fost conceput, dar să fi fost amânat din cauza unor eșecuri, în timp ce al Doilea Război Mondial a oferit oligarhiei oportunitatea de a lansa primul Tehnat din Europa, cu numele de UE.

În 1939, Clarence Streit[7] a propus unificarea Americii de Nord și a Europei într-o Uniune Atlantică, care ar servi drept primă fază către integrarea restului lumii într-o uniune mondială.

Această mișcare este încă vie și activă, funcționând prin intermediul Consiliului Streit (https://www.streitcouncil.org/). De fapt, ministrul francez de externe a cerut recent implementarea Uniunii Atlantice a lui Streit, sugerând aderarea Canadei la UE.

Un articol recent al Consiliului Streit abordează provocarea integrării Chinei în “republica federală supranațională (SFR)”. Aceasta este încă o dovadă că impulsul pentru un guvern mondial globalist vine din Occident, nu din Est, și că problema este integrarea Estului. Esența problemei este că orice națiune absorbită și integrată de Borg trebuie să renunțe nu doar la suveranitatea economică, ci și la cea politică, care, odată cedată, nu poate fi recuperată.

“SFR (republica federală supranațională) ar putea urma o politică de decuplare graduală, prin ridicarea lentă a barierelor comerciale și destabilizarea repetată a relației economice în moduri ușoare până la moderate. Dar este puțin probabil ca acest lucru să forțeze China, dintr-o dată, să adopte vreun set de reguli.”

În 1942, Maurice Gomberg (https://en.wikipedia.org/wiki/Outline_of_the_Post-War_New_World_Map?utm_source=substack&utm_medium=email) a publicat o hartă regionalizată a unui Commonwealth mondial, în stilul urmărit de Masa Rotundă anglo-americană concepută de Rhodes[9].

În 1974, Clubul de la Roma a publicat harta sa a unui “model multinivel” al unui “sistem mondial” regionalizat, împărțit în zece părți.

Aceștia susțin că:

“Regionalizarea a fost făcută ținându-se cont de tradiția, istoria și stilul de viață comune... Există o nevoie de înființare a unor comunități mai mari de națiuni în lumea în curs de dezvoltare pentru a crea un echilibru mai bun al puterii politice și economice, precum și al influenței culturale între regiunile lumii.”

Asta sună foarte asemănător cu mișcarea multipolară BRICS de astăzi și discuția sa despre “statele civilizaționale/commonwealth-uri”.

În cele din urmă, fostul agent de informații britanic Nicholas Hagger și susținător al unui guvern mondial, este de acord cu teza mea și susține în publicația sa din 2023, “ The Golden Phoenix: Russia, Ukraine and a Coming New World Order” (https://www.nicholashagger.co.uk/the-golden-phoenix?utm_source=substack&utm_medium=email) că Noua Ordine Mondială Occidentală, pe care o numește “Sindicatul”,

“

a căutat să creeze o Nouă Ordine Mondială încă de când Nelson Rockefeller a pledat pentru federalism mondial în cartea sa “Viitorul Federalismului” (1962).

Sindicatul a nivelat Occidentul și a nivelat Estul pentru a crea o Nouă Ordine Mondială autoritară.

Sindicatul, care controlează băncile centrale ale ambelor părți și tot petrolul și gazele, dorește o Nouă Ordine Mondială autoritară - cea chineză, cu Rusia și Occidentul în ea.

Sindicatul ar fi putut încuraja SUA/UE, Rusia și China să aibă propriile lor Noi Ordine Mondiale separate, fără a împărtăși faptul că acestea urmează să fie combinate într-o singură Nouă Ordine Mondială autoritară.

O scurtă privire asupra BRICS și a multipolarității

Mișcarea pentru un guvern mondial a fost în mare parte condusă de establishmentul european și anglo-american, după cum este evident. Cred că actualul motor al globalismului este euro-anglo-american (Washington, Londra, Bruxelles), cu intenția de a aduce Sudul Global în grup. Însăși natura multipolarității BRICS este globalistă, supranațională și face parte din procesul de integrare al federației mondiale, prin urmare, face parte de facto din același program.

În 1877, Cecil Rhodes a dat pe față conspirația pentru un guvern mondial ȘI încorporarea Lumii a Treia în aceasta (https://pages.uoregon.edu/kimball/Rhodes-Confession.htm?utm_source=substack&utm_medium=email). Sună deja ca proiectul BRICS?

“

De ce nu am forma o societate secretă cu un singur obiectiv: promovarea Imperiului Britanic și aducerea întregii lumi necivilizate sub stăpânire britanică pentru recuperarea Statelor Unite și transformarea rasei anglo-saxone într-un singur Imperiu?

Pentru înființarea, promovarea și dezvoltarea unei Societăți Secrete, al cărei adevărat scop și obiect va fi extinderea stăpânirii britanice în întreaga lume, perfecționarea unui sistem de emigrare din Regatul Unit și colonizarea de către supușii britanici a tuturor teritoriilor unde mijloacele de trai sunt accesibile prin energie, muncă și inițiativă și, în special, ocuparea de către coloniștii britanici a întregului continent Africa, a Țării Sfinte, a Văii Eufratului, a Insulelor Cipru și Candia, a întregii Americi de Sud, a Insulelor Pacificului care nu au fost deținute până acum de Marea Britanie, a întregului Arhipelag Malay, a coastei Chinei și Japoniei, recuperarea în cele din urmă a Statelor Unite ale Americii ca parte integrantă a Imperiului Britanic, inaugurarea unui sistem de reprezentare colonială în Parlamentul Imperial care ar putea tinde să unească membrii divizați ai Imperiului și, în final, temelia unei Puteri atât de mari, încât să facă războaiele imposibile și să promoveze interesele umanității.

Imperialistul britanic H.G. Wells, care a activat în aceleași cercuri, a fost un alt susținător important al unui “stat mondial socialist democratic” (https://federalunion.org.uk/h-g-wells-and-world-government/).

Acum, să examinăm BRICS în sine. Pentagonpedia [10] (https://en.wikipedia.org/wiki/BRICS?utm_source=substack&utm_medium=email) afirmă că “BRICS” este o doctrină rusească de la sfârșitul anilor 1990, în special “doctrina Primakov” din 1998 (https://en.wikipedia.org/wiki/Primakov_doctrine?utm_source=substack&utm_medium=email).

Primakov a pledat pentru o “lume multipolară” și o “nouă ordine internațională (NIO)”.

**Și totuși, cât de diferită este NIO-ul său de “Noua Ordine Economică Internațională** (NIEO)”, care a fost formulată (https://www.jstor.org/stable/2706612?utm_source=substack&utm_medium=email) prin intermediul ONU de către Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relații Externe, Fundația Ford și Clubul de la Roma ?

Sursa: https://geopoliticsandempire.com/2026/03/23/multipolarity-globalism-pied-pipers/

Traducere de Iurie Roșca

[1] Mercosur(Mercado Común del Sur/Mercosul) este o piață comună sud-americană înființată în 1991, care funcționează ca un bloc comercial și economic. Membrii săi cu drepturi depline sunt Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay și Bolivia (în curs de ratificare), având scopul de a promova libera circulație a bunurilor, serviciilor și factorilor de producție.

Detalii cheie despre Mercosur:

Obiectiv: Crearea unei uniuni vamale și a unei piețe comune pentru a stimula integrarea economică și comercială în America de Sud.

Membri: Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay, Bolivia (în proces de integrare definitivă). Venezuela este membru, dar suspendat din 2017.

Importanță: Reprezintă a 6-a economie ca mărime din lume, cu o populație de peste 270 de milioane de locuitori.

Acordul UE-Mercosur : Un acord comercial major în curs de finalizare, menit să elimine taxele vamale pentru exporturile europene (piese auto, produse lactate, vinuri) și să faciliteze investițiile între cele două blocuri.

Libera Circulație: Acordul de Rezidență Mercosur (2002) facilitează libera circulație a persoanelor și dreptul de muncă pentru cetățenii statelor membre.

Acest bloc funcționează ca un pilon strategic pentru comerțul din America Latină, având o structură similară cu Uniunea Europeană. (Această și celelate note de subsol aparțin traducătorului.)

[2] Andrés Manuel López Obrador (AMLO) a fost președintele Mexicului între 2018 și 2024, fiind al 65-lea șef al statului. El a părăsit funcția în septembrie 2024 și a fost succedat de Claudia Sheinbaum, prima femeie președintă a Mexicului.

[3] Rafael Vicente Correa Delgado este un politician și economist ecuadorian care a fost al 45-lea președinte al Ecuadorului între 2007 și 2017.

[4] Comunitatea Statelor Latinoamericane și Caraibiene (CELAC) este un bloc regional înființat în 2011 pentru a promova dialogul politic, integrarea și cooperarea între toate cele 33 de națiuni din America Latină și Caraibiene. Aceasta servește drept o voce unificată pentru regiune, adesea urmărind să își promoveze agenda în forurile globale, independent de Statele Unite și Canada.

[5] Uniunea Națiunilor Sud-Americane, până în aprilie 2007 denumită Comunitatea Sud-Americană a Națiunilor (CSN), este o organizație politică și economică regională, fondată de 12 state din America de Sud. A fost constituită la data de 8 decembrie 2004 în orașul peruan Cuzco, în timpul Adunării a III-a a Șefilor Statelor Sud-Americane.

[6] Luiz Inácio Lula da Silva este un politician brazilian; fost președinte al Braziliei între 1 ianuarie2003 și 1 ianuarie2011.

[7] Clarence Streit (1896–1986) a fost un jurnalist american, corespondent pentru relații internaționale la “New York Times” și un susținător proeminent al federalismului internațional. Este cel mai bine cunoscut pentru cartea sa din 1939, “Union Now”, care propunea o uniune federală a democrațiilor atlantice pentru a preveni războiul, a combate totalitarismul și a stabili o ordine internațională stabilă postbelică.

[8] Borg sunt un grup extraterestru care apare ca antagoniști recurenți în universul fictiv Star Trek. Sunt organisme cibernetice (cyborgi) legate într-o minte colectivă numită “Colectivul”. Borg au cooptat tehnologia și cunoștințele altor specii extraterestre către Colectiv prin procesul de “asimilare”: transformarea forțată a ființelor individuale în “drone” prin injectarea de nano-sonde în corpurile lor și augmentarea chirurgicală a acestora cu componente cibernetice. Scopul final al Borg este “atingerea perfecțiunii”.

[9] Cecil John Rhodes (5 iulie 1853 – 26 martie 1902)[2] a fost un magnat minier și politician britanic din sudul Africii, care a ocupat funcția de prim-ministru al Coloniei Capului între 1890 și 1896. (Vezi mai mult aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Cecil_Rhodes)

(10) Aluzie la faptul că Wikipedia e controlată de Pentagon.