Este oare Putin agentul lui Zelenski?

Reproduc mai jos o traducere în engleză a unui exemplu de postări care apar pe rețelele de socializare rusești. Gilbert Doctorow a pus-o la dispoziție (în rusă) pe site-ul său web. Critica modului absurd și distrugător pentru Rusia în care Putin duce un război devine răspândită în Rusia și nu se mai limitează la elemente din armată și experți în politică externă.

După cinci ani în care s-a prefăcut că luptă împotriva Ucrainei cu prețul multor victime, singurul rezultat al lui Putin este să convingă lumea că Rusia este un tigru de hârtie. Unii încep chiar să se întrebe dacă nu cumva Putin este un agent al lui Zelenski.

Dacă Putin continuă să evite o victorie militară, războiul va fi mutat în Rusia, departe de câmpul de luptă din Ucraina. Cu alte cuvinte, incompetența lui Putin va extinde războiul până la necesitatea unui răspuns distrugător din partea Rusiei pentru a evita înfrângerea. Se pare că războiul în continuă extindere și fără sfârșit pe care l-am relatat se apropie de Armaghedon.

Titlul postării de pe rețelele de socializare subliniază faptul că rușii obișnuiți sunt cei care plătesc cu viața lor timp de cinci ani, în timp ce elitele rusești se prefac precum că poartă un război.

“

Băieți, ce faceți? Aveți de gând să luptați? Lăsați-mă să adun un pluton format din fii de oligarhi, birocrați și deputați ai Dumei, și atunci războiul se va termina mâine.

Inamicului nu-i pasă deloc de faptul cu ce anume te omoară, atâta timp cât te omoară.

Inamicului nu-i pasă de bătrâni, copii, femei — cu cât mor mai mulți ruși, cu atât mai bine.

Inamicului imploră Occidentul să-i dea arme, iar Occidentul se conformează.

Inamicul este gata să se târască în genunchi dacă asta e nevoie pentru a obține arme cu care să-i omoare pe ruși.

Inamicul fură cu miliardele. Și noi furăm, chiar și cu trilioanele, dar inamicul nu ezită să cheltuiască chiar și 15 drone pentru unul dintre militarii noștri, în timp ce pentru noi această cantitate este de neatins, și Doamne ferește să se strice sau să se piardă una — va trebui să plătiți pentru ea.

Inamicul atacă Kronstadtul, rafinăriile de petrol. Forumul Economic Internațional din Sankt Petersburg este acoperit de fum negru, ei încearcă să atace Moscova aproape în fiecare zi. Iar noi raportăm că am capturat așezarea Șevcenko din regiunea Harkov, unde populația era 0 în 2022.

Ei poartă un război împotriva noastră, în timp ce noi ne masturbăm cu un penis moale (iertați expresia, dar ca și majoritatea rușilor, sunt, ca să mă exprim mai blând, uluit de ceea ce se întâmplă). Băieți, ce faceți? Aveți de gând să luptați? Unde sunt atacurile „sistematice și consecvente” asupra inamicului?

Să irosești cinci ani tot vorbind despre ticăloșii aflați la putere la Kiev, în timp ce îi protejezi pe acești ticăloși mai mult decât pe propriii tăi soldați, nu este normal. Să închizi ochii la probleme și să crezi că totul se va rezolva de la sine nu este normal. Discuțiile despre negocieri semnalează reticența de a învinge. Și cum oare îi motivează o astfel reticența de a învinge pe soldații să lupte?

Desigur, ne puteți reduce la tăcere pe toți, ne puteți închide, puteți distribui instrucțiuni care să spună oamenilor că nu ar trebui să scrie despre probleme care îngrijorează publicul, dar problema nu suntem noi. Problema nu va dispărea doar pentru că peisajul media a fost pârjolit. Blocarea internetului nu va rezolva problema roiului tot mai mare de drone care zboară adânc în spatele frontului. Inamicul va continua să ne omoare. Nu mai trebuie să deschideți internetul ca să știți că iarăși ceva a fost lovit undeva în Rusia.

A fi o persoană anxioasă nu este un lucru rău. O astfel de persoană se gândește la fiecare posibilitate, inclusiv la cea mai rea, și se pregătește pentru ea. Vreau ca guvernul nostru să devină mai anxios. Să nu mai ignore amploarea problemelor în creștere, să nu mai sărbătorească fără motiv și să nu mai irosească energie inutil, precum Oreșnik. Trebuie să fiți mai serioși. Răspunsul vostru dat inamicului ar trebui să fie unul ferm și chiar nemilos, iar nu încă o afirmație deja ridicolă precum că toată lumea va fi pedepsită. Toți, adică cine? Ei râd în hohote la declarațiile politicienilor ruși. Niciunul nu a fost pedepsit. Toți sunt în viață și continuă să ne lovească.

Zapașni a povestit odată despre dresarea unei leoaice. Ea l-a ascultat și se pare că se temea de el. Dar într-o zi, în fața ei, el s-a împiedicat. Și ea a început să-l vâneze. Și-a dat seama că acest bărbat, care i se păruse o forță supraomenească, se putea împiedica. Putea fi slab, să-și piardă controlul, să-și piardă echilibrul. Ne-am împiedicat — și nu doar o dată — și continuăm să arătăm slăbiciune, încercând să fim drăguți cu toți dușmanii noștri.

Nu-mi pasă ce au spus Sun Tzu, Lao Tzu sau chiar Stalin. Trăiesc aici și acum. Și aici și acum, absorb și analizez informații. Nu doar ca cetățean al iubitei mele Rusii, ci ca mamă a patru copii. Văd că acest joc al cedării, acest capitalism corupt care s-a răspândit și a pătruns atât în armată, cât și pe frontul intern, chiar și la nivel local, ridică întrebări despre însăși existența Patriei mele — și, prin urmare, despre viața copiilor mei.

M-am născut și am crescut în Rusia. Nu am altă casă și nu o voi avea niciodată, iar aceasta este distrusă nu atât de inamic, cât de cei care îi permit inamicului să o facă. Încetați să mai vindeți Rusia. Ridicați-vă împotriva inamicului. Mobilizați-vă. Când elita se va mobiliza, acest impuls se va răspândi instantaneu în toate industriile și sferele, iar oamenii vor fi energizați de el.

Este dureros să privim la slăbiciunea noastră de acum, pentru că nu suntem slabi. Deosebit de dureros și de dezgustător a fost să urmăresc acest Forum Economic Internațional de la Sankt Petersburg, unde nu există nimic profund, serios sau cu adevărat util pentru economie. Nu este o platformă economică, ci una mediatică — o altă conferință de presă globală despre toți și despre toate, care, în cele din urmă, nu este despre nimic.