Un tânăr american plasează pe contul său substack.com un articol, din care citez un fragment:
„Opoziția controlată” nu înseamnă neapărat că cineva îți șoptește la ureche ce să spui. Orice lucru care te face să crezi că tu și metodele pe care le susții aveți un impact — când, în realitate, nu aveți — te transformă într-o formă de opoziție controlată, chiar dacă ai intenții sincere și nimeni nu îți „dictează” ce să faci.
Vezi originalul: https://tomshawwritings.substack.com/p/how-your-dissent-is-monetised-against.
Autorul se autodefinește astfel: Poet și scriitor dintr-un imperiu pe moarte, din apropierea ta.
Ceea ce, însă m-a făcut să îl citez este intuiția acestuia de a defini foarte reușit noțiunea de ”opoziție controlată”. După mine, omul are perfectă dreptate. Nu este vorba doar despre persoanele care au fost pregătite în mod deliberat de către cercurile de putere reală să simuleze postura de opoziție în scopul de a torpila opoziția adevărată. Adică, nu e vorba doar de agenții infiltrați, de mercenarii și de falșii căutători ai adevărului, folosiți de către serviciile speciale și alte grupuri și rețele de influență ocultă.
Este vorba și despre multitudinea de oameni onești și bine intenționați, care sunt în stare de analize pertinente, de critici virulente și de demascări curajoase. Aceștia pot fi jurnaliști, analiști politici, activiști civici, politicieni activi etc. Însă dacă discursul lor – altminteri perfect valabil! – ajunge la niște concluzii eronate sau oferă niște soluții iluzorii, atunci îi putem încadra în aceeași categorie de ”opoziție controlată”.
Diferența dintre cele două categorii descrise mai sus este doar de ordin moral. Dacă în primul caz avem de a face cu niște impostori, niște mercenari cu o ținută morală reprobabilă, în cel de-al doilea caz este vorba despre niște indivizi demni de toată aprecierea, însă de o naivitate catastrofală. Ultimii, fără să vrea, fac jocul Sistemului din inconștiență, fiind ghidați de cele mai nobile intenţii. Lenin numea cu dispreț această categorie de persoane ”idioți utili”.
Câteva exemple în acest sens. Îndemnul de a depăși actuala criză multidimensională prin implicarea în alegeri, susținerea unui candidat-minune erijat în straie de ”salvator”, organizarea de demonstrații stradale, semnarea de petiții online, toate inițiativele ce se încadrează în sistemul politico-juridic actual sunt niște capcane, o cămașă de forță, niște labirinturi fără ieșire, niște supape sociale sterile.
Sistemul în care funcționează societățile croite după calapodul occidental creează doar iluzia participării, a unor schimbări care ar putea fi realizate prin jocul democratic. Și atâta timp cât nu se va înțelege această realitate crudă, ”opoziția controlată”, oricât de imaculată ar fi, tot jocul puterii globaliste îl va face.
