Căi de descărcare

• PDF: descarcă direct, ipfs

Prefață

Un senior al gândirii disidente occidentale

Jean-Michel Vernochet este un nume afi rmat de decenii în mediul intelectualilor francezi din curentul de gândire nonconformist. Publicist și scriitor prezent în special în instituțiile media și editurile care și-au păstrat independența față de sistemul dominant, care a luat forme totalitare, J.-M. Vernochet reprezintă însăși marca de noblețe a spiritului critic, a lucidității și a probității morale. Noi, esticii din țările ex-comuniste, care am trăit preț de decenii cu fascinația obsesivă în fața unui Occident râvnit, asociat cu libertatea și chiar supranumit cu de la sine putere Lumea Liberă, nu aveam decât acest sistem de referință spre care să tindem. El ni se părea singura soluție politică și economică, dar și spirituală, și culturală, pentru regimul totalitar comunist. Tocmai de aceea autori ca cel pe care avem onoarea să îl prezentăm aici, erau necunoscuți prin părțile noastre. Ei nu pătrundeau la posturile de radio occidentale care inspirau disidența anticomunistă. Iar noi, esticii, am ajuns să-i înțelegem doar după căderea comunismului și extinderea Vestului peste zona noastră.

Experiența tristă a ultimelor trei decenii, cu toate efectele integrării în UE și NATO, ale colonialismului economic, dar și axiologic, trezește un interes din ce în ce mai sporit pentru autorii care au o viziune coerentă, profundă și chiar radicală asupra noului “imperiu al Răului”, asociat deja nu cu defunctul URSS, ci cu SUA, UE, FMI, cu capitalismul speculativ și alte fațete ale plutocrației globale. În pofi da faptului că în țări ca România și Republica Moldova mai persistă paradigma dominantă a neoliberalismului de factură americană, abordările politologice, geopolitice, economice și metafi zice care demonstrează esența malefi că, inumană, anticreștină a acestui regim își fac tot mai mult loc în spațiul public. Fenomenul care s-a consacrat deja în țările occidentale ca “noua disidență” nu putea să nu se extindă și asupra spațiului nostru, de vreme ce tot am încăput sub același regim politic și economic.

Noul “dezgheț” pătrunde cu viteză și amploare diferită prin părțile noastre. Inerția de gândire, confortul psihologic al mediocrității, maimuțăreala pro-occidentală încă fac ravagii în societățile noastre, contaminând cu virusul liberal sistemul educațional, mediul politic și gazetăresc. Iar o astfel de maladie intelectuală nu poate fi învinsă decât prin frecventarea unor autori ca Jean-Michel Vernochet. Desigur, astfel de lecturi sunt accesibile doar unor aleși, celor puțini care sunt măcinați de insatisfacție pentru starea de lucruri din jurul lor, care caută explicații complexe, fundamentale propriilor căutări.

Această carte, pe lângă titlul de bază, “Războiul civil rece”, mai are și ceea ce am putea numi subtitlul ei: “Stânga versus dreapta. Teogonia republicană de la Robespierre la Macron”. Aici e cheia depășirii rătăcirilor noastre conceptuale, împotmolite de două ori succesiv (dacă e să facem apel doar la perioada comunistă și cea postcomunistă) în mlaștina miturilor așa-zisei Revoluții Franceze. Întreaga noastră cultură laică din cadrul celor două teorii politice, comunistă și liberală, dar și, în treacăt fi e spus, fascistă și nazistă, își au originea în universul falșilor profeți ai Iluminismului și în faptele sângeroșilor conspiratori ai “căderii Franței”, glorifi cați prin intermediul celei mai vaste și mai durabile operațiuni de manipulare a maselor prin idei ca cea a suveranității populare, a drepturilor omului și a absurdului, dar și a sloganului atât de înrădăcinat “Liberte, Egalite, Fraternite!”.

“Teogonia zeităților incorporale a panteonului republican: originea lor, genealogia lor; constelația de idoli ce populează cerul democrației universale, ateiste și totalitare”. Așa își începe “Avertismentul” de la începutul cărții autorul. Adică, fi ind o lucrare de o actualitate politică stringentă, ce analizează realitățile Franței de azi, ea își propune totodată o investigație istorică temeinică asupra cauzelor primare ale dezastrului în care s-a pomenit societatea franceză și Europa în ansamblu. Asta pentru că deraierea de o gravitate fără precedent nu poate fi explicată prin exerciții de analiză politică de suprafață, care rămân ostaticele paradigmei liberale, percepute ca normă de la 1789 încoace. Critica unei guvernări, a unui partid sau a unui lider politic din perspectiva teoriei drepturilor omului, a statului de drept și a fundamentalismului de piață sau de pe poziții zise de stânga, care s-ar confrunta ideologic cu pretinsa dreaptă, reprezintă acea capcană conceptuală în care se cantonează fi e manipulatorii conștienți de jocul pe care îl fac, fi e “idioții utili” ai Sistemului.

Dacă am reușit să scăpăm destul de ușor de mrejele ideologiei marxist-leniniste (pe care am contestat-o, e adevărat, inițial doar de pe poziții occidentocentriste), ieșirea din labirintul a ceea ce am considerat a fi drept normă indiscutabilă, axiomatică, de la sine înțeleasă ― liberalismul ― reprezintă un efort mult mai difi cil. Și asta în primul rând din cauza lipsei unui alt sistem de referință bine închegat, care să permită contestarea actualului model dominant. Iar aici doar decriptarea semnifi cațiilor profunde ale fracturii ontologice catastrofale, provocate de ascensiunea Modernității pe scena istoriei, ne poate ajuta. În acest sens, francezii, cei care au fost supuși primii acestui experiment, ne pot fi de o utilitate majoră. Iar pentru omul de azi apelul la Tradiție este singura sursă de refacere a stării de normalitate organică.

De la un Joseph de Maistre și Charles Maurras, pârtia ideologică spre Jean-Michel Vernochet este una directă. Și dacă cei doi gânditori francezi tradiționaliști de vârf au marcat profund secolele lor, fructifi când până în prezent gândirea fi losofi că europeană axată pe valorile perene, avantajul autorului nostru este că el scrie azi și pentru cei de azi, într-un limbaj mult mai accesibil cititorului mai puțin avizat sau mai puțin pasionat de trecut. Prospețimea textului cuprins în acest volum, trimiterile la zi, ce vizează personaje și situații prezente în hărțile noastre mentale pline de evenimente politice curente, îi conferă o valoare cu totul aparte.

Depășind cu greu tentația unor citate largi din această carte, îl las pe cititor să o parcurgă cu creionul în mână, pentru a descoperi lucruri care în mod cert vor deveni parte a felului personal de a vedea realitatea.

S-ar cuveni să aducem mulțumiri speciale tânărului nostru prieten de la Paris, editorului Antony Bonamy, care are curajul de a scoate de sub tipar la editura “Le retour aux sources” cărți ca cea pe care o prezentăm acum publicului cititor din Republica Moldova și România. Îmi face o deosebită plăcere să mărturisesc nu doar faptul că sunt un cititor fi del al lui Jean-Michel Vernochet, ci și că am onoarea să împărtășesc cu el o relație de prietenie cu totul aparte, așa cum e și fi resc pentru doi oameni care împărtășesc aceeași gândire.

Iurie Roșca,

Chișinău, 12 aprilie 2017