Cartea lui Meeuwis T. Baaijen “The Predators versus The People” reprezintă o lucrare fundamentală printre multitudinea de cărți foarte valoroase scrise de autori din zona de gândire și de acțiune a Rezistenței noastre metapolitice.
(Vezi: https://thepredatorsversusthepeople.substack.com/)
Subtitlul său caracterizează perfect epoca istorică a modernității: “Imaginea de ansamblu a războiului secret de 500 de ani împotriva umanității”. Această carte ar fi putut purta și titlul “Lungul drum de la Veneția la Beijing”, astfel reflectându-se periplul “stăpânilor banilor” de la Veneția și Genova spre peninsula Iberică, în Spania și Portugalia, apoi spre Olanda și Anglia, apoi spre SUA, ca să ajungă la ora actuală în China.
Este de-a dreptul uimitor să descoperi cum autorul a reușit să sintetizeze un volum enorm de surse și să prezinte un tabloul complex, coerent și chiar holistic al acestei perioade istorice care marchează vremurile noastre. Este o călătorie în timp de la Veneția la Beijing, o vastă istorie a capitalismului care a remodelat prin deformare până la monstruozitate fața lumii întregi. De fapt, este însăși Marea Resetare de la originile ei și până în prezent.
Autorul nu scapă nici un aspect al parcursului acestui ciclu istoric, scoțând în evidență cauzele profunde care au generat aceste transformări zguduitoare, care au năruit nu doar eșafodajul, ci și temeliile lumii Tradiției, care părea că își va continua cursul său evolutiv, ce îngăduia doar schimbări lente și perfect integrate în structurile milenare ale Lumii Vechi. Ascensiunea “civilizației banilor” (Prof. Valentin Katasonov), marcată de munca misterioasă, tenace, subversivă și corozivă a “negustorilor și cămătarilor”, fiind o temă frecventă în lucrările unui număr impresionant de autori de ieri și de azi, găsește o abordare originală în cartea prietenului nostru.
Iar numărul considerabil de surse citate, fiind vorba despre cei mai relevanți autori care au scris pe teme majore ale Timpurilor Noi, conferă cărţii o argumentație imbatabilă, oferită de un intelectual care a absorbit de zeci de ani tot ceea ce contează pentru o cunoaștere profundă a lumii. Aș vrea să menționez că printre multitudinea de surse din care își extrage informațiile, trei autori merită să fie remarcați din capul locului: Fernand Braudel, Immanuel Wallerstein și Giovanni Arrighi. Recunosc, dacă primi doi autori îmi sunt cunoscuți de mai mulți ani, pe ultimul l-am descoperit abia datorită autorului nostru. Două dintre cărțile acestui autor italian menită menționate aici pentru folosul celor care au aplecarea asupra unor astfel de lecturi: “The Long Twentieth Century: Money, Power and the Origins of Our Times” și “Adam Smith in Beijing: Lineages of the Twenty-First Century”. Le-am și comandat și le aștept cu nerăbdare.
Pas cu pas autorul demontează cu abilitate de cercetător de vocație toate miturile fondatoare ale Modernității, care, fiind inculcate prin intermediul școlilor publice, a presei vândute și a savanților prostituați, au devenit pentru larga majoritate niște adevăruri axiomatice. Maniera metodică a autorului de dezvăluire a unor adevăruri îngropate în mormântul comun al trecutului detestat și negat de către cei care au urzit “schimbarea la față” a lumii este vital necesară anume acum, când mulți dintre noi consumăm “adevăruri” de durata unui click de pe rețelele de socializare.
Una dintre preocupările eterne ale minților ce caută să pătrundă natura răului, de această dată fiind vorba despre protagoniștii răsturnărilor istorice radicale (și, se pare, ireversibile sau poate chiar terminale!) este să descopere și să descrie corect profilul identitar al acestor entități sau grupuri. Autorul nostru le găsește un nume original: Glafia, de la Global Mafia. Termenul ni se pare inspirat, el caracterizând natura criminală, metodele ticăloase și obsesia de acumulare a bogăției și a puterii în mâinile unei clici care acționează în taină în culisele istoriei. Termenul respectiv este mai curând unul din zona de gândire politică și economică, ceea ce reflectă reușit cercetarea autorului, el preocupându-se mai puțin de aspectele de ordin filosofic sau religios, deși nici acestea nu sunt trecute cu vederea.
În contextul războiului cognitiv și psihologic total la care este supusă omenirea, această carte este un remediu extrem de valoros pentru dobândirea sau menținerea unei viziuni integrale asupra realității. În timp ce strategii Glafia ne atacă cu inginerii sociale îndreptate spre fragmentarea și chiar pulverizarea percepției noastre asupra lumii (cultura de masă, “muzică”, industria filmului, rețelele sociale), cartea “The Predators versus The People” ne ajută să adunăm evenimentele și fenomenele din jurul nostru într-o imagine unică și perfect coerentă. Într-un anume fel, cartea de față este replica autorului la efortul Glafia de a exercita “managementul percepțiilor” și, implicit, de a modela comportamentul oamenilor în beneficiul acestui grup ocult și în detrimentul tuturor celorlalți.
Valorificând tradiția celor trei autori menționați mai sus, Fernand Braudel, Immanuel Wallerstein și Giovanni Arrighi, Meeuwis T. Baijen arată de-al lungul cărții sale “migrația” nucleului sistemului capitalist (Glafia) din cele două orașe medievale italiene, Veneția și Genova, spre Spania, apoi spre Olanda, apoi spre Anglia, ca să ajungă după cel de-al Doilea Război Mondial în SUA. Iar stația terminus pentru acest moment istoric este China, aspect demonstrat în mod strălucit de către Giovanni Arrighi în cartea sa deja menționată. Adică, autorul nostru subliniază faptul că timp de 500 de ani grupurile din culisele istoriei și-au păstrat continuitatea în timp, promovându-și strategia imuabilă de acumulare a avuțiilor lumii și a puterii politice. Anume de această migrație periodică sunt legate și ciclurile imperiilor moderne, Spaniol, Portughez, Olandez, Britanic și American, ca să se ajungă la momentul actual, care este unul de tranziție dinspre imperiul american spre cel chinez.
În acest sens autorul demontează cu ușurință mitul BRICS ca și conglomerat de țări care ar tinde spre anihilarea supremație americane în beneficiul tuturor popoarelor lumii. Nimic din toate acestea. Pur și simplu strategii Glafia părăsesc corabia americană și se îmbarchează pe vasul dominației mondiale chineze. Adică, altfel zis, de la unipolaritatea americano-centristă și până la multipolaritatea ruso-chineză nu e decât un pas, dar și acesta făcut cu precizie diabolică de cei care uzurpă puterea reală la scară mondială pe de-asupra marionetelor plasate fruntea statelor pe post de administrație de ocupație. Atâta timp cât toate cele 193 de state membre ale ONU ca expresie a Guvernului Mondial nedeclarat recunosc supremația acestei organizații create de Glafia în urma celor două războaie mondiale și execută cu obediență de soldat toate ordinele și directivele emise de către aceasta, ca de altfel și de organizații precum OMS, FMI, Banca Mondială, BRI, OMC, este absurd să afirmi că s-ar produce o “revoltă a națiunilor” sub umbrela BRICS. Citez aici seria de articole ale prietenului nostru britanic, menționat și de către autor, Iain Davis, care au publicat patru articole fundamentale asupra fenomenului BRICS: https://iaindavis.com/multipolar-world-order-part-1/.
În acest context este de remarcat și faptul că Meeuwis T. Baaijen mai spulberă încă un mit dominant în materie de relații internaționale, și anume că acestea ar avea drept subiecți de bază statele-națiuni. Asta în timp ce de-a lungul istoriei anume imperiile au fost subiecții reali ai vieții popoarelor, anume ele au determinat cursul evenimentelor și raportul de forțe în lume. Iar Pacea de la Westfalia din 1648, care ar fi pus bazele relațiilor dintre statele-națiuni, nu trebuie privită ca o dogmă, așa cum ne-au învățat manualele, deoarece raporturile de forță, pacea și războiul, colonizarea și expansiunile teritoriale nu erau decise decât într-o măsură minoră, iar uneori de-a dreptul fictivă de către conducătorii vizibili/oficiali ai statelor. De-a lungul istoriei Modernității nu statele, ci entitățile private din spatele lor au reprezentat forța motrice care a determinat cursul evenimentelor.
De fapt, una dintre contribuțiile majore ale cărții de față este dinamitarea mitului statelor națiune ca entități politico-juridice relevante în istorie. Autorul arată cu argumente imbatabile că în spatele fiecărui stat-națiune s-a aflat “primatul banilor”, Banca “Națională” care e scoasă de sub orice autoritate politică a statului, fiind afiliată cercurilor pe care dânsul le numește Glafia. Iar cine mai are iluzii în acest sens, ar fi bine să studieze măcar rolul pe care îl joacă în relațiile internaționale Banca Reglementelor Internaționale, căreia i se subordonează în egală măsură China, Rusia, Coreea de Nord, Venezuela, și Cuba. Aș sugera aici o carte utilă în acest sens: “Tower of Basel: The Shadowy History of the Secret Bank that Runs the World” (https://www.abebooks.com/9781610392549/Tower-Basel-Shadowy-History-Secret-161039254X/plp).
David C. Korten ne-a avertizat încă din 1995 asupra faptului că nu statele, ci corporațiile conduc lumea. (https://www.printrecarti.ro/6808-david-c-korten-corporatiile-conduc-lumea.html?srsltid=AfmBOoq-f5y4rfG_edWqA1fxNlsiy5bp2P36rfqxvI8S7j0tHZ3i1Xo0). Însă mulți dintre noi am crezut că este vorba doar despre perioada istorică mai recentă, legată de globalizare, care a fost accelerată de progresele tehnologice, în special în domeniul circulației bunurilor, persoanelor și a informației. Am însușit temeinic esența capitalismului financiar, a procesului dereglementării, a monetarismlui și a terapiei șocului, promovate de școala de la Chicago, dar nu neapărat am reținut că era vorba doar despre un stadiu mai avansat de control asupra avuțiilor lumii și nicidecum despre un fenomen nou.
Autorul afirmă pe bună dreptate că “toate guvernele și instituțiile lor au fost capturate de către Glafia, unele de veacuri, ca în Olanda, Anglia, Suedia, Franța și SUA. Toate noile state națiuni susțin că ar fi suverane, dar acesta a fost mereu un doar truc. Pretenția de a fi democrații a fost doar un joc al încrederii pentru a obține sprijinul oamenilor de rând, dar cea mai ieftină și mai eficientă soluție de control pentru bancheri”. Aici ar fi de remarcat abilitatea elitelor mondialiste de a instrumentaliza după al Doilea Război Mondial procesul decolonizării, promovat cu suportul ONU, acesta de fapt urmărind distrugerea imperiilor europene în avantajul noului hegemon SUA. Exact la fel s-a întâmplat și cu dezagregarea URSS, pe care noi am perceput-o ca pe o victorie a “popoarelor captive”, în timp ce dispariția colosului comunist s-a dovedit a fi din nou doar în avantajul SUA sau, mai exact, a entităților private extrateritoriale care controlează această mega-putere geopolitică.
Pe parcursul întregii lucrări autorul demască fără drept de apel marea înșelătorie a lumii moderne, care încă funcționează perfect pentru mulțimile vrăjite de către Sistem, și anume democrația. Întreaga mitologie cu dreptul popoarelor la autoguvernare, cu suveranitatea popoarelor, cu votul universal, cu pluripartitismul, cu alegerile ca expresie a “voințe populare” etc. este supusă unei demontări metodice pentru a i se arăta esența perversă și manipulatorie. De altfel, dezavuarea democrației ca instrument al plutocrației este tratată de mult timp și pe larg în literatura antirevoluționară și conservatoare. Iar autorul are perfectă dreptate readucând-o în atenția cititorului.
De altfel, după evenimentul major al falsei pandemii Covid-19 un număr important de oameni a înțeles că la ora actuală nu mai există nici un stat suveran, toate acestea fiind doar niște instrumente docile în mâinile Glafia. Deși masele de telespectatori mai continuă să consume drogul spectacolelor electorale, rămânând în zona “idioților utili”.
Un alt aspect forte al acestei cărți este demonstrația strălucită a faptului că pe parcursul istoriei TOATE revoluțiile au fost uneltite și inspirate din exterior, realizate cu mâinile trădătorilor din interiorul poporului respectiv și în detrimentul acestuia. “Revoluția Franceză”, Revoluția bolșevică sau cele “color”, “primăvara arabă”, “Maidan 2014” etc. au fost puse în scenă după același scenariu. E adevărat că nouă ni s-a spus precum că era vorba despre o revoltă populară “spontană și legitimă”.
Știm bine că “revoluțiile burgheze” au urmărit distrugerea Altarului și a Coroanei în numele unei himere numite “republică”, aceasta promițând drepturi egale și putere politică electivă. Însă orice societate este una ierarhic organizată, iar ființa umană nu poate exista fără un sentiment religios. Și aici ies puțin din cadrul cărții pe care o prezint. Dacă suntem conștienți că lucrurile stau anume așa și că forțele subversive ascunse în societăți secrete de tipul Illuminati bavarezi sau masonerie au râvnit să năruie autoritatea instituțiilor care asigurau ordinea și rostul societăților tradiționale, ar trebuie să ne preocupe felul în care am putea reînnoda firul rupt de către conspiratori. Ordinea unei societăți de până la provocarea haosului universal se ținea pe autoritatea imuabilă a lui Dumnezeu, a Regelui și a Tatălui (pater familias). Sau în formula prietenului nostru francez, scriitorul Sylvain Durain, “le Christ, Dieu, le père”.
În acest sens, prin intermediul mișcărilor subversive, inițial de natură intelectuală, iar apoi și politică, Glafia a bulversat și a aruncat în haos ordinea lumii. Decapitarea triplă a popoarelor a avut niște efecte devastatoare de dimensiuni diluviene. Dintr-o dată ne-am pomeni de trei ori acefali. Fără capul spiritual, fără capul politic și fără capul familial. Lupta perfidă a elitelor, purtată sub masca emancipării și sloganul libertății, ne-a lipsit de percepția verticală a lumii. Ne-am pomenit cu șira spinării fracturată în trei locuri. Factorii ordonatori fiind surpați, totul a devenit o continuă mișcare browniană, haotică și lipsită de rost. Detronându-l pe Dumnezeu, omul a început să se închine sieși. Decapitând suveranul, mulțimea s-a dedat ispitei divinizării “suveranității populare”. Sfidându-l pe capul familiei, soț și tată, femeia și copiii s-au pomenit fără stăpân.
Autorul nostru analizează cu rigurozitate toate elementele cheie ale strategiei Glafia de instaurare a Noii Ordini Mondiale prin impunerea Marii Resetări ca formă de înrobire a întregii omeniri prin intermediul IA și a vastului program cuprins în Agenda 2030. Ader în întregime la argumentele și poziția lui. Glafia trebuie criticată, strategiile ei trebuie scoase în vileag și lumea trebuie educată în spiritul rezistenței față de aceste planuri. Dar avem noi oare suficiente arme pentru a lupta, comparabile cu cele ale inamicului? După opinia mea, nu.
Pentru a înțelege mai bine identitatea Glafia cred că după ce supunem unei analize meticuloase felul în care s-a manifestat de-a lungul istoriei și se manifestă la ora actuală pe plan material (filosofic, cultural, ideologic, economico-financiar, politic, militar, științific, tehnologic), e nevoie să ne ridicăm la nivelul unor interpretări metafizice, spirituale și până la urmă religioase. În viziunea mea este insuficient să combatem cosmogonia scientistă, cu Big Bang și “supă cosmică”, cu “lumea ca accident”, cu evoluționismul darwinist și omul provenit de la maimuță. E necesar, dar nu și suficient să criticăm alchimiștii, gnosticii și ocultiștii care au produs de fapt Renașterea și Secolul Luminilor, ca și toate ideologiile moderne ca substitut al credinței religioase. Apreciez mult încărcătura semantică pe care o dă autorul noțiunii de Iluminism, nu Enlightenment (iluminare), ci Endarkenment (întunecare).
Iar aici se impune o precizare de o importanță primordială. Dincolo de factologia istorică mai mult sau mai puțin măsluită, termenul de Iluminism vine în mod cert de la “purtătorul de lumină Lucifer”. Ca, de altfel, și numele organizației secrete fondate de Adam Weishaupt Illuminati (Ordinul Iluminaților). Să nu uităm nici faptul că anume Lucifer este primul revoluționar în istoria lumii. Și toate variațiile ideologiilor moderne și a simbolurilor ce le însoțesc ― de la comunism la nazism, de la feminism la transgenderism, de la postmodernism la woke ― nu sunt decât expresia unei revolte de sorginte luciferiană, obsedată să răstoarne orice ierarhie, orice normă socială prin sfidare și inversiune. Ce poate fi mai în vogă decât simboluri ca, de pildă, Prometeu sau Venus (cu torța în mână), “copilul teribil”, hippie sau LGBT?
Altfel zis, consider că o cercetare cu adevărat substanțială ar necesita să i se ofere mai mult spațiu războiului religios pe care îl poartă Glafia împotriva omenirii. Sper să nu deranjez sensibilitatea nimănui dintre prietenii mei occidentali dacă voi spune că viciul de bază al acestor cercetări ține de contaminarea cu ”virusul liberal”, care manifestă efecte deseori paralizante în cazul viziunii noastre asupra lumii. Contestând lumea croită după modelul Glafia, noi deseori nu ne putem debarasa de ticurile intelectuale induse de aceasta timp de sute de ani. Fiind anti-Sistem, suntem în cel mai bun caz creaționiști și simpatizanți ai unui soi de sincretism religios din arsenalul propagandistic au ecumenismului masonic ce râvnește instituirea unei singure religii mondiale.
Suntem captivii propriei libertăți fără limite, având iluzia că putem reinventa lumea după propria noastră măsură. Tentația antropocentrismului, a nihilismului, a individualismului liberal e atât de puternic impregnată în mentalitatea noastră, încât chiar atunci când combatem Sistemul, riscăm să purtăm viciile de metodă induse de către acesta.
Deseori suntem purtătorii inconștienți ai maladiei congenitale, care ne face să credem în spirit pur marxist că pe parcursul timpului Biserica ar fi reprezentat o instituție opresivă, aflată la cheremul clasei dominante. Ne ferim să acceptăm adevărul revelat, realitatea mistică, tradiția milenară creștină. Astfel devenim ostaticii ideologiei progresiste, care ne face să ne credem mai înțelepți decât înaintașii noștri. Iar de vreme ce am pierdut busola celestă, Zeița Rațiunii nu ne-o poate înlocui.
Până la urmă există doar un singur Adevăr. El nu este rodul unor exerciții intelectuale autonome, ci ni se descoperă de sus, din dragostea Creatorului lumii. Iar o cercetare științifică, o lucrare de sondare a marilor probleme ale vieții, o încercare de a înțelege lumea în care trăim nu se poate întemeia decât pe singurul fundament trainic al învățăturii evanghelice. De aici coboară adevărata lumină în stare să fructifice cugetarea umană, dar și să ofere arme de luptă duhovnicească cu cei pe care autorul nostru îi înzestrează cu numele colectiv de Glafia. E adevărat că aceste societăți secrete și grupuri oculte sunt ghidate de iubirea de arginți și de setea de putere. Însă ei nu aspiră spre avuțiile lumii, spre putere nelimitată și control total doar pentru că ar fi vicioși. În spatele planului văzut, care se manifestă economic, politic și tehnologic, stă prințul acestei lumi care ne împinge spre pierzanie.
Iar pentru a deveni invincibili în lupta noastră contra Sistemului tiranic al tehnocrației mondiale sau cel puțin pentru a avea șanse de victorie asupra lui e nevoie să facem un salt paradigmatic major spre trecutul nostru milenar, spre origini, spre Creatorul nostru și spre Fiul Său luminat de Duhul Sfânt. Nu ne vom salva nici prin erudiția noastră, nici prin curajul civic, ci doar prin înțeleapta revenire la cărarea pe care am rătăcit-o acum 500 de ani. Glasul Adevărului strigă spre noi de două milenii:
Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea! (Ioan 16, 33).
P.S.: Aștept opiniile dumneavoastră aici: ChisinauForum2024@protonmail.com
