În cadrul dezbaterii pe marginea “globalismului” există o confuzie foarte răspândită, potrivit căreia lideri precum Putin și Trump ar reprezenta tabăra “băieților buni”, care s-ar opune Noii Ordini Mondiale. În cazul lui Putin legenda este alimentată în special prin “mitul multipolarității”, conjugat cu exaltarea conglomeratului inform BRICS+, care, chipurile, ar reprezenta o alternativă la “unipolaritatea” americano-centristă. Președintele Rusiei mai este admirat de către mediile antiglobaliste și pentru faptul că se opune agendei LGBT și pledează pentru familia tradițională. Același val de admirație se revarsă și asupra lui Trump, care, odată reinstalat la Casa Albă, a și demonstrat prin deciziile luate că se ține anume de această linie.
Nu vom desfășura aici ideea bine cunoscută celor care urmăresc în profunzime politica liderilor respectivi, care se subordonează total agendei globaliste a tehnocrației și transumanismului, codificată în Agenda 2030 a ONU, în cea de-a Patra Revoluție Industrială și Marea Resetare marca Klaus Schwab/WEF. Nici nu vom repeta teza perfect adevărată că atât Putin prin BRICS, cât și Trump prin pretențiile de a anexa Canada, Mexicul și Groenlanda se pliază perfect pe strategia elaborată de către Clubul de la Roma încă în 1974 cu cele 10 macro-regiuni la scară mondială. Acestea par a consuna perfect cu profețiile biblice. Așa cum menționează fratele Nathanael Kapner din SUA pe canalul său Telegram (@Brother_Nathanael) cu trimitere la Apocalipsa lui Ioan, este vorba despre “ascensiunea sistemul multipolar al regatului fiarei cu 10 coarne”.
Cităm din Apocalipsa, capitolul 17:
Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara.
Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei.
Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El ― chemaţi şi aleşi şi credincioşi.
Dar până la biruința Mielului mai avem de îndurat înșelăciunile “prințului acestei lumi”, care, iată, ne sunt arătate în direct la televizor. Doar că noi am pierdut vederea duhovnicească și nu mai suntem în stare să desprindem semnificația mistică a panglicăriilor politice.
Ne vom referi doar la originea atașamentului față de “valorile tradiționale”, afișat de către cei doi președinți, Trump și Putin, spre bucuria nețărmurită a celor care mai vibrează la ideea de normalitate. În acest scop vom recurge la cartea remarcabilului autor francez Pierre Hillard “Comprendre l'empire Loubavitch: Une dynastie royale et messianique” (“ A înțelege imperiul Lubavici: O dinastie regală și mesianică”), publicată în septembrie 2024. Această lucrare fundamentală arată cu trimitere masivă la documente traiectoria istorică a sectei iudaice hasidice “Habad Lubavici”, care de-a lungul istoriei a reușit să capete o influență politică și economică uriașă nu doar în Rusia și SUA, ci și în întreaga lume.
Autorul arată că Talmudul și cabala sunt principalele sursele spirituale ale acestei secte iudaice, menționând și cea de-a treia componentă doctrinară a acestei ramificații a iudaismului hasidic, și anume noahidismul. Pierre Hillard scrie:
“Această religie trebuie să guverneze viața non-evreilor sau a goimilor. Potrivit actorilor lumii rabinice, legile lui Noe, atribuite întregii rase umane, sunt cele care trebuie să se deosebească de cele atribuite poporului evreu pe muntele Sinai prin Moise”. Principiile respective, continuă autorul, sunt codificate în cele șapte legi universale, pe care trebuie să le respecte non-evreii pentru a merita să fie considerați printre “drepții neamurilor”. Iar cea de-a patra lege vizează și ”respectarea sfințeniei căsătoriei”. Aceste legi reprezintă în general temelia tuturor codurilor morale ale religiilor lumii, spune Pierre Hillard. Doar că nu se potrivesc cu creștinismul, deoarece nu-L recunosc pe Iisus Hristos ca Fiul al Lui Dumnezeu și Mântuitor al lumii, nici Întruparea, nici Învierea și nici Sfânta Treime.
Anume din această perspectivă trebuie privită alinierea lui Putin și Trump la “valorile tradiționale”, cei doi fiind total înrobiți de către caracatița sectei Habad. A se vedea, de pildă, cum ambii “lideri anti-Sistem” se lasă duși de căpăstru la Zidul Plângerii din Ierusalim, decorați cu kippa pe cap și obligați să aprindă menorah cu prilejul sărbătorii iudaice Hanuka. Și aici nu este vorba despre niște gesturi secundare sau lipsite de importanță, ci de renunțarea fățișă la credința creștină.
De altfel, Putin, care reprezintă un melanj ciudat de homo sovieticus și liberal, pe parcursul întregii sale cariere a manifestat mereu un soi de ecumenism siropos, drapat cu prezențe teatrale la slujbele din bisericile ortodoxe. Iar gestul de a săruta Coranul, comis de Putin la 21 august 2024 în compania liderului cecen Ramzan Kadârov și a unui conducător al cultului islamic[1], spulberă orice urmă de iluzie că eternul lider de la Kremlin ar fi un creștin ortodox practicant.
Cât privește identitatea religioasă a lui Trump, este suficient să ne amintim de recenta ceremonie a inaugurării acestuia, în cadrul căreia, pentru prima dată în istoria SUA, el a evitat să depună jurământul cu mâna pe Biblie:[2]. Iar ținuta vestimentară lugubră a primei doamne Melania, cu fața acoperită de o pălărie neagră, trebuie să fi avut și ea o semnificația aparte în cadrul acestui ritual sumbru.
Prin urmare, caracterul aparent omnivor sub aspect religios, afișat de către cei doi frați siamezi în ale obedienței față de rețelele Habad Lubavici, care invocă un soi de dumnezeu abstract, ca în cazul Marelui Arhitect al Universului din doctrina masonică sau al inscripției de pe dolarul american “In God We Trust”, ar trebui să pună în gardă oamenii credincioși. Însă așa cum “suveraniștii” și naționaliștii de azi sunt de cele mai multe ori creștini doar cu numele, acestora le lipsește discernământul duhovnicesc. Iar asta conduce spre înșelare și idolatrie, precum și spre aclamarea unor falși salvatori precum Trump și Putin, care sunt înhămați la aceeași căruță a forțelor anticreștine și deci antiumane.
Dixi.
