Un articol din 1979 (https://www.jstor.org/stable/2706612) sugerează construirea unei ordini mondiale mai juste prin intermediul ONU și a unei „suveranități planetare descentralizate. ONU ar fi restructurată... ca centrul unei confederații funcționale de organizații internaționale.

Alții văd NIEO[1] nu ca pe un punct de cotitură, ci ca pe o ajustare a unei hegemonii stabilite în curs de desfășurare, cooptarea sau îmburghezirea Lumii a Treia.”

BRICS este, în esență, compromisul dintre Est și Vest pentru integrarea mondială, așa cum s-a menționat mai sus. Aceasta reprezintă o victorie a Estului în sensul că Occidentul înțelege că trebuie să capituleze în cazul unor elemente ale hegemoniei în care a fost până acum reticent și să pună în comun bogăția și puterea cu centrele de putere estice. Este „cooptarea” Lumii a Treia (Sudul Global).

Sovieticii sau rușii au avut întotdeauna o mentalitate globalistă. Sunt o facțiune concurentă pentru guvernarea mondială și/sau pur și simplu își doresc un loc bun la masa dominației mondiale. Ceva ce fostul agent de informații britanic Nicholas Hagger abordează în scrierile sale, și anume că există o agendă a Noii Ordini Mondiale rusească și chineză, deși aceasta pare a fi mai slabă decât cea a Sindicatului Occidental.

Primakov, împreună cu alți ruși[2], a participat la Conferințele de la Dartmouth (https://en.wikipedia.org/wiki/Dartmouth_Conference), care au fost pline de mulți globaliști occidentali precum Brzezinski, Rockefeller și Al Gore, prin intermediul cărora aceste idei occidentale despre federația globală ar putea pătrunde la Moscova. Într-adevăr, Moscova a început încetul cu încetul să se liberalizeze, iar Gorbaciov a fost în cele din urmă catalizatorul care a dărâmat întregul edificiu sovietic. Dacă vorbești cu mai mulți ruși, aceștia îți vor spune că sunt absolut convinși că Gorbaciov a fost un agent occidental trădător, însărcinat cu această acțiune.

L-am întâlnit pe Gorbi în 2017 (https://www.gorby.ru/presscenter/2017/05/post_2991), într-o misiune de „diplomație cetățenească”, alături de alți 30 de americani, prin intermediul Centrului pentru Inițiative Cetățenești al lui Sharon Tennison (https://ccisf.org/). Ca să fie clar, toate cheltuielile au fost plătite din buzunar, chiar de mine! Am văzut-o ca pe o oportunitate excelentă de a vizita Rusia, de a promova pacea, dragostea și înțelegerea și, bineînțeles, de a câștiga mai multă autoritate în domeniul meu de cadrul didactic, fiind profesor de istorie. Am întâlnit și alte personalități ruse, inclusiv pe Vladimir Pozner[3]. Din păcate, am avut doar un minut sau două petrecute personal cu Gorbaciov, la fel ca și ceilalți americani, și eram prea nervos la momentul respectiv ca să-l întreb politicos și direct cât de avansat eram cu guvernarea mondială. Discuția cu el a avut în centrul atenției Noul Război Rece.

Prin intermediul organizației sale Green Cross International, Gorbaciov a fost un susținător al ecologismului (acum schimbismului climatic, cum îl numesc eu), care avea să servească drept pretext chiar pentru guvernul mondial pe care îl propunea ulterior.

Integrarea Sudului Global în federația mondială ar trebui, evident, să fie vândută Sudului Global DE CĂTRE Sudul Global, pentru a dezamorsa orice suspiciune că ar fi un complot occidental [4] .

Cuvântul „multipolaritate” apare în publicația preeminentă și purtătorul de cuvânt al globalismului, „Foreign Affairs” al Consiliului pentru Relații Externe, cel puțin încă din anii 1970.

În 1972, CFR deplânge lipsa de multipolaritate a Moscovei (https://archive.md/Rpyy6):

Acesta nu este codul de comportament pe care am dori ca Moscova să-l respecte. Dar multipolaritatea nu reprezintă jocul sau interesul Moscovei.

”Orice sistem internațional ordonat are nevoie de o ierarhie . Dar relațiile dintre vârf și cei de jos și dimensiunea vârfului variază. În ordinea mondială viitoare, aceste relații vor trebui să fie mai democratice, iar oligarhia va trebui să fie mai mare .

Din punct de vedere istoric, ceea ce necesită o nouă politică nu este încheierea erei bipolare, ci sfârșitul uneia unipolare.

În plus, scopul trebuie să fie un singur sistem mondial . Desigur, în noua ordine monetară, ar trebui să existe un minim de descentralizare .

Poate un sistem internațional atât de divers ca acesta să funcționeze eficient fără participarea activă a tuturor membrilor săi , chiar dacă se acordă atât înțelepciunea „decuplării” marilor puteri de necazurile interne ale țărilor în curs de dezvoltare, cât și riscurile de paralizie, corupție sau risipă prezente în instituțiile lumii mai „democratice”? Poate construirea comunității să se desfășoare în așa fel, încât să nu pară un dispozitiv neocolonial prin care cei bogați și cei puternici își perpetuează stăpânirea asupra celor săraci?

Dialectica de mâine va trebui să fie cea a unui echilibru complex, atât global, cât și regional, care să permită o fragmentare a concurenței strategico-diplomatice în impasul nuclear și o comunitate emergentă în care concurența va persista, desigur, dar în care omenirea ar trebui, poate, încet să învețe să înlocuiască jocurile împotriva (sau cu) naturii cu jocurile dintre ceea ce Erik Erikdospecies a numit „pseudospecii ”.

În 1973 (https://archive.md/2jlBD), CFR a impulsionat o reducere a dimensiunii Statelor Unite și multipolaritatea:

”Ordinea bipolară trece și sfidează restaurarea, deși unele dintre trăsăturile sale persistă, în special, alianțele formale și obiceiurile gândirii strategice cu sumă zero. Dar aliații recalcitranți, forțele terțe și instituțiile transversale sunt prea răspândite. Așa că rămân alternativele practice ale unui echilibru multipolar al puterii sau al unui pluralism de state nealiniate .

Ne întrebăm, așadar, dacă Statele Unite pot trăi într-o situație de dezaliniere generală pe care propria sa conduită ar ajuta material să o stabilească”.

În 1976 (https://archive.md/yif7T), CFR pleda pentru multipolaritate și aducerea în interior a Lumii a Treia (Sudul Global):

”… acceptarea multipolarității, nevoia de a-și păstra garda, recunoașterea pretențiilor Lumii a Treia .

Introducerea adevăratei multipolarități atât în ​​interiorul, cât și în afara alianței occidentale trebuie să fie acceptabilă, chiar binevenită.”

În 1979, CFR[5] declara că America a impulsionat multipolaritatea (https://archive.md/YuIfX):

” La începutul anilor 1970 a fost un efort american de a împinge lumea spre multipolaritate” .

În 1988 (https://archive.md/1y09c), Nixon a scris „ în ceea ce a devenit o lume multipolară”, iar în 1989 (https://archive.md/Xzzb3) CFR a declarat „ lumea multipolară [a fost] acum în curs de dezvoltare ”.

În 1990 (https://archive.md/j9bKU)[6]:

”Lumea de după Războiul Rece nu va semăna cu nicio lume din trecut. Din punct de vedere „structural” - distribuția capacităților - va fi multipolară. Dar polii vor avea monede diferite de putere-militare (sovietici), economice și financiare (Japonia și Germania), demografice (China și India), militare și economice (Statele Unite) - și productivități diferite ale puterii - puterea demografică este mai mult o datorie decât un atu, utilitatea puterii militare este redusă, doar puterea economică este pe deplin utilă deoarece este capacitatea de a-i influența pe ceilalți oferindu-le tocmai ceea ce râvnesc. Mai mult, fiecare dintre acești poli va fi, cel puțin într-o oarecare măsură, înfundat într-o economie mondială care îi limitează libertatea de acțiune”.

Mai sunt încă multe exemple de acest fel în arhivele CFR.

Cum este posibil ca multipolaritatea să fie o „doctrină rusă Primakov” în timp ce putem vedea că aceasta a germinat în cadrul instituției euro-anglo-americane cu câteva decenii înainte?

Apoi avem inventarea propriu-zisă a „BRIC(S)” care a apărut după Primakov.

Se presupune că BRIC a fost inventat de Jim O’Neill de la Goldman Sachs[7] în 2001, dar toată lumea nu menționează coautorul raportului său din 2003, Roopa Purushothaman[8], care a ajutat la cimentarea BRIC-urilor. Purushothaman este absolvent al FORUMULUI ECONOMIC MONDIAL și TANĂR LEADER GLOBAL.

Deci ce o fi asta, un complot rusesc sau o schemă globalistă occidentală? Sau ambele?

James Corbett (https://corbettreport.com/phoney-opposition-the-truth-about-the-brics/) a intervenit și el de-a lungul anilor pe marginea acestui subiect:

„ Cine susține că AIIB [9] sau Noua Banca de Dezvoltare a BRICS este în vreun fel competitivă cu instituțiile de la Bretton Woods (FMI/Banca Mondială)? Cu siguranță nu cineva implicat în vreuna dintre aceste instituții.

Nu, aceste instituții nu se consideră competitive. Doar diverși experți din media au speculat că aceste bănci noi reprezintă de fapt un fel de provocare pentru așa-numitul „consens de la Washington”. Ceea ce niciunul dintre acești experți nu s-a obosit să raporteze (din motive evidente) este faptul remarcabil că vicepreședintele BND este și membru al Comitetului executiv al FMI, care a continuat să angajeze cooperarea și acțiuni comune între BND și FMI. De asemenea, lipsește din această narațiune și faptul că șeful BND, Kundapur Vaman Kamath, este un fost angajat al presupusei „rivale” Băncii de Dezvoltare a Asiei. Sau există Jin Liqun, care este șeful AIIB, care se întâmplă să fie și fost vicepreședinte al Băncii de Dezvoltare a Asiei și director executiv al Băncii Mondiale.

Dar nici măcar aceasta nu reprezintă o provocare atât de mare pentru instituțiile de la Bretton Woods pe cât pare la prima vedere. Deși, în mod evident, Beijingul încearcă să susțină yuanul ca monedă internațională de reglementare, acest lucru nu se face în efortul de a face din yuanul însuși o monedă de rezervă mondială, în același mod în care este dolarul în prezent. În schimb, acest lucru se face în serviciul unui obiectiv de politică conturat de guvernatorul Băncii Populare a Chinei, Zhou Xiaochuan în 2009, care încearcă să stabilească coșul valutar „Drepturi speciale de tragere” ca noua monedă de rezervă mondială ( https://corbettreport.com/meet-the-sdr-the-global-reserve-currency/ ).

BRICS sunt o creație artificială a unei bănci de investiții din SUA.

Astfel, ce ar fi chiar să întrebi dacă interesele „Rusiei” și ale „Chinei” se aliniază cu interesele „SUA”? Cu siguranță aceste entități de stat național nu au interese în sine. Oamenii în poziții de putere în acele țări au interese, dar ne-ar fi mai bine să restrângem domeniul de aplicare al problemei, identificându-i în mod special. Interesele Gazprom și Rosneft se aliniază cu interesele BP sau ale Royal Dutch Shell? Uneori, în anumite contexte, da. În alte contexte ar fi rivali.

La fel cu JPMorgan și HSBC și Bank of China, sau diferiții bancheri centrali de la Banca Reglementărilor Internaționale sau membrii Comisiei Trilaterale. Deliberările lor au foarte puțin de-a face cu interesele naționale amorfe și totul de-a face cu jocul pentru poziție personală și controlul tablei de șah economice și politice globale...

Pe scurt, ascensiunea Chinei ca putere economică și militară a fost facilitată de un mic grup de familii oligarhice, care lucrează în strânsă colaborare cu oameni de afaceri, politicieni și finanțatori care reprezintă interese oligarhice din Occident, în special din SUA...”

Dacă ceea pentru ce luptăm reprezintă de fapt, după cum presupun, în esență două (sau mai multe) bande care concurează pentru teren, atunci este de la sine înțeles că nu câștigăm nimic din susținerea unei bande față de alta, în afară de speranța vagă că cealaltă bandă ne va trata mai bine”.

El continuă astfel:

”BRICS este o falsă opoziție (https://corbettreport.com/phoney-opposition-the-truth-about-the-brics/), creată literalmente de Goldman Sachs (https://www.goldmansachs.com/our-thinking/archive/archive-pdfs/build-better-brics.pdf), ale cărei instituții pseudo-alternative sunt conduse de aceiași bancheri și birocrați (https://investmentwatchblog.com/globalist-agenda-watch-2015-update-51-guess-whos-running-the-new-brics-bank/), cărora pretind că se opun . Războiul rece din secolul 21 este conceput exact în același mod, în care a fost războiul rece din secolul 20. Și, ca întotdeauna, oricare dintre „părți” ar câștiga această „luptă”, oligarhii și sistemele lor de control vor fi în câștig”.

Riley Waggaman a demonstrat cu minuțiozitate cum Rusia este globalistă în întregime, în timp ce trăia chiar în Rusia (https://edwardslavsquat.substack.com/). Și, ca urmare, a fost dat afară din Rusia de către FSB!

Dacă e să ne întoarcem și mai mult înapoi în timp, descoperim că există dovezi care sugerează că China modernă a avut legături strânse cu globalismul occidental încă de la început.

În umtima sa perioadă de activitate Anthony Sutton a produs mult material din acest unghi de vedere. Un articol recent pubicat pe Substack (https://goldennuggiez.substack.com/p/mao-zedong-skull-and-bones-and-the) a făcut o cercetare profundă, concluzionând astfel:

”Să amintim că Anthony Sutton, care a arătat deja prevalența Skull & Bones [10] în înființarea Chinei pentru deschiderea ei către corporatismul american în anii 1970, acest articol fiind menit să arate că aici nu a fost vorba doar despre un oportunism capitalist, ci despre o parte dintr-o agendă care merge mai departe (chiar și mai departe decât Revoluția Xinhai din 1911, care subliniază, de asemenea, corect legătura Yale).

În acest sens, autorul este de părere că domnia comunistă a lui Mao Zedong nu a fost decât o fază de acțiuni într-un plan pe termen lung, scopul lui Mao fiind să pună în aplicare nimic altceva decât un proiect de ștergere culturală în masă pentru a rupe legătura Chinei cu lumea veche. Acest proiect, odată realizat, a făcut ca China să fie pregătită pentru configurarea ca o putere pe scena globală și pentru a deveni liderul în dialectica de astăzi dintre BRICS și Ordinea Internațională Liberală (https://x.com/Golden_nuggiez/status/2018021467959489019). O dialectică - de reținut - care, dacă va fi realizată în totalitate, se va încheia în cele din urmă cu inițiativa Belt and Road [11] , finanțată de Londra, care construiește o rețea globală de închisori pentru orașe inteligente din dărâmături”.

Pentru toți războinicii din Războiul Rece și „Pentagon Active Measures & Influence Networks”, așa cum mă refer la ei (vom ajunge la ei într-o clipă), care susțin în mod ridicol contrariul, precum că China și Rusia ar fi în spatele complotului pentru dominarea lumii, dovezile sunt complet diferite. China modernă și Rusia au fost izolate din punct de vedere economic și tehnologic în comparație cu Occidentul. Nu există nicio șansă a efectului bulgărelui de zăpadă în iad, Beijingul sau Moscova n-au fost în stare să comploteze pentru dominația lumii, cu excepția, poate, a Uniunii Sovietice pe când se afla la apogeu, dar chiar și asta ar fi o exagerare. China modernă a fost în mod clar într-o stare de stagnare ca urmare a războiului său civil și a politicii comuniste a lui Mao până când s-a deschis către Occident în anii 1970 și a primit un transfer masiv de tehnologie. Chinezii recunosc asta ei înșiși! N-aș vrea să fiu înțeles greșit, nu vorbesc de rău niciun popor sau civilizație, separ civilizația istorică rusă și chineză de iterațiile lor comuniste din secolul XX.

În 2022, redacția The Rio Times (https://archive.md/rn1Pu) a subliniat că globalismul occidental a pătruns în Est și l-a modelat.

Anthony C. Sutton [12] a demonstrat, de asemenea, pe baza faptelor, că au fost bancherii occidentali, elitele corporative și politicienii prin ajutorul cărora bolșevicii au reușit să preia puterea în Rusia. De asemenea, este dovedit că, în timpul Războiului Rece, aceleași elite au întreținut relații strânse cu statele Pactului de la Varșovia, acordând atât împrumuturi, cât și sprijin material.

Aceste legături și cooperare dintre elitele occidentale și estice sunt din ce în ce mai uitate astăzi, iar pentru unii este greu de imaginat că Occidentul și-a creat propriile dușmani.

Mihail Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice, căruia i se atribuie la scară largă dezintegrarea acesteia și, prin urmare, crearea „noii Rusii”, este un exemplu al modului în care, în spatele cortinei, elitele din Est urmăreau aceleași interese, sub forma unei Noi Ordini Mondiale și a unui guvern global centralizat , precum politicienii occidentali , cum ar fi fostul adjunctul ministrului de stat al SUA Strobe Talbott (https://archive.md/Pr0eC), fostul prim-ministru britanic Gordon Brown ( https://archive.md/UioxK ), consilierul președintelui francez Mitterand și „descoperitorul” lui Macron, Jacques Attali (https://archive.md/QbniN) și oligarhul Bill Gates au făcut-o și continuă să o facă.

Dacă e să aruncăm o privire aspra mass-media de alternativă de astăzi, este curios să observăm că dușmănia înșelătoare Est-Vest a fost atât de accentuată, iar cooperarea dintre Est și Vest din trecut a fost dată uitării.

Nu există niciun motiv să vorbim de ostilitate între Est și Vest.

Guvernele estice sunt legate și supuse influențelor acelorași instituții globaliste ca și guvernele occidentale.

În comportamentul lor Putin, Xi, Nazarbayev și alți șefi de stat și politicieni estici, nu se observă în niciun fel vreun impuls anti-globalist. Toți au susținut agenda IGE [13] și sunt ei înșiși destul de vizibil parte din această grupare.

Este timpul ca oamenii să realizeze că simpla retorică este lipsită de sens și că adevărul este mult mai probabil ca lucrurile să se deruleze astfel: Noua Ordine Mondială va veni din Est, iar prăbușirea SUA va fi ultimul precursorul al acesteia”.

Mai mult decât atât, blocul multipolar globalist și supranațional estic este folosit ca pârghie și ca scuză și pretext în dialectica de argumentare că și Occidentul trebuie să se integreze acum într-un bloc supranațional! Am văzut chiar rapoarte care sugerează că trebuie să avansăm crearea Tehnatului America „din cauza Chinei” (https://www.youtube.com/watch?v=clBaLkgg0Ug)!

"Trebuie să începem să concepem o regiune nord-americană. Avem nevoie de asta pentru a ne confrunta cu China." - Solange Márquez Espinoza [14] .

CFR scrie (https://archive.md/TtEP5):

”Statele Unite se confruntă acum cu perspectiva unui bloc militar-industrial eurasiatic emergent.

China și Rusia folosesc instituții precum Organizația de Cooperare de la Shanghai și BRICS, un grup numit după primii săi cinci membri - Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud - pentru a oferi un strat de legitimitate planurilor lor.

Statele Unite nu pot ignora acest lucru. Washingtonul trebuie să-și unifice alianțele prin investiții în legături interregionale”.

Estul aprobă Guvernul Mondial

De ani de zile susțin că multipolaritatea BRICS este din punct de vedere tehnic recalibrarea, reconfigurarea și modernizarea guvernării globale sau a guvernării mondiale. Apoi am dat peste acest articol recent în care chinezii o spun la modul direct (https://www.chinadaily.com.cn/a/202511/27/WS6927f01da310d6866eb2bb67.html)!

Xi Jinping și-a dezvăluit chiar și propriul plan pentru guvernarea mondială (https://english.www.gov.cn/news/202509/01/content_WS68b58afbc6d0868f4e8f53cd.html), cunoscut sub numele de Inițiativa de guvernare globală (GGI)! Sună foarte anti-globalist, nu-i așa?

În cele din urmă, este vorba să i se ofere Sudului Global un loc la masa guvernului mondial. Singura scuză, așa cum se întâmplă adesea între carteluri sau mafie, este să se determine cine primește ce dimensiune a plăcintei. Vladimir Putin, Xi Jinping, Lula, Modi și ceilalți sunt pe deplin globaliști în mentalitate și ideologie. Am văzut cum toate națiunile BRICS au implementat tirania totalitară tehnocratică, la fel ca în Occident. Nu există un sistem de credit social în China, spun adulții chinezi? Aceasta este semantică pură. Bine, bine, dar în China există un ghetou cu algoritm și un lagăr de concentrare electronic la fel ca cel care este instalat în fiecare națiune de pe planeta pământ chiar în timp ce vorbim!

Imperiul globalist euro-anglo-american a considerat că este ar consuma prea mult timp și ar impune și o taxă fizică pentru a lua în cârcă literalmente întreaga planetă. Așa că au schimbat strategia de pătrundere în Sudul Global (a se vedea ”Confesiunile unui asasin economic”[15]), mituindu-l și ademenindu-i să coopereze și, astfel, delegând responsabilitățile imperiale ale statului mondial fiecărui cartel mafiot respectiv.

Un mare preot al globalismului și al multipolarismului, Jeffrey Sachs, a susținut în repetate rânduri (https://x.com/GUnderground_TV/status/1986545055499493720) argumentele pentru guvernarea mondială bazată pe regiuni (multipolaritate).

Jeffrey Sachs declara la 3 mai 2025: " Avem nevoie de un guvern global, acesta este ONU! Avem nevoie de un guvern regional, acesta este UE!".

[1] Adică Noua Ordine Economică Internațională (Aici și în continuare notele de subsol sunt ale traducătorului.)

[2] Primakov nu e rus, ci din Rusia, dar de neam iudaic.

[3] Și acest „mostru sacru” și super star TV din Rusia e pur întâmplător perciunat, deși e chel ca dovleacul.

[4] Subl. ne aparține.

[5] Council for Foreign Relations – un think tank globalist cu o influență colosală asupra politicii din SUA și din lume.

[6] În revista CFR ”Foreign Affairs”.

[7] https://en.wikipedia.org/wiki/Goldman_Sachs; https://en.wikipedia.org/wiki/Goldman%E2%80%93Sachs_family.

[8] Iată cine e de fapt această distinsă doamnă: https://www.semiconindia.org/node/6151. Ea a făcut parte din Consiliul consultativ pentru infrastructura urbană al primului ministru al Indiei.

Roopa este absolvent al Universității Yale și al London School of Economics, deci cadrul sigur al rețelei de influență globalistă.

[9] E vorba despre Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură: https://en.wikipedia.org/wiki/Asian_Infrastructure_Investment_Bank.

[10] Se traduce drept Cranii și Oase, o frăție a morții de la Yale University: https://en.wikipedia.org/wiki/Skull_and_Bones.

[11] Textual Centura și Drumul sau Noul Drum al Mătăsii: https://en.wikipedia.org/wiki/Belt_and_Road_Initiative.

[12] Vezi cartea ”Wall Street si Revolutia Bolsevică” de Antony C. Sutton.

[13] Vezi https://globalengage.org/

[14] E vorba despre o doamnă de la Universitatea Toronto, Canada: https://ca.linkedin.com/in/solangemarquez

[15] Este vorba despre celebra carte ”Confesiunile unui asasin economic” de John Perkins.