Un comentariu al prietenului nostru Edward Slavsquat despre unele declarații recente ale lui Putin m-a determinat să abordez același subiect. Aș dori să subliniez încă de la început că acest autor își bazează toate textele exclusiv pe surse oficiale de informații ale Kremlinului. Dar, spre deosebire de jurnaliștii care preferă poziția de amplificatoare mecanice ale propagandei oficiale de la Moscova, el are ochiul unui analist critic al realităților din această țară. O atitudine care sfidează doxa comună, potrivit căreia afilierea la limba de lemn (Francoise Thom) care glorifică administrația Moscovei, tandemul Rusia-China și, implicit, conglomeratul amorf BRICS face parte din meniul obligatoriu al antiglobaliștilor care contestă hegemonia SUA. Edward încalcă în mod constant “liniile roșii” ale falsei dihotomii, provocând revoltă în tabăra antiglobalistă “politic corectă”. Iată și cu ultima lui postare care provoacă indignare printre indivizii din tabăra falsei alternative:
ULTIMATUMUL lui Putin către Vestul Satanic: Extrage resursele naturale ale Rusiei SAU ORICE ALTCEVA!
Vezi: https://edwardslavsquat.substack.com/p/putins-ultimatum-to-satanic-west
Iar subtitlul încununează perfect titlul: Exact cum a prezis Pepe Escobar.
Citez câteva dintre sentințele președintelui Putin citate de Edward din versiunea rusă a site-ului oficial kremlin.ru:
“Noi ar fi gata să oferim [cooperare] partenerilor noștri americani – și atunci când spun parteneri, mă refer nu numai la structurile administrative și guvernamentale, dar și companiile – dacă au arătat interes să lucreze împreună.
Cu siguranță avem o anvergură mult mai mare – vreau să subliniez acest lucru – un o anvergură mult mai mare, cu mai multe resurse de acest gen decât Ucraina. Rusia este unul dintre liderii de necontestat în rezervele acestor metale rare. Le avem în nordul Murmanskulului, în Kabardino-Balkaria din Caucaz, în Orientul Îndepărtat, în regiunea Irkutsk și în Yakutia, în Tuva. Acestea sunt investiţii de capital destul de mari, proiecte mari și consumatoare de capital. Ne-am bucura să lucrăm împreună cu orice parteneri străini, inclusiv cu americani.
Da, apropo, în ceea ce privește noile teritorii, același lucru: suntem gata să atragem parteneri străini și așa-numitele noastre noi teritorii istorice, care s-au întors în Federația Rusă, există și anumite rezerve acolo. Suntem gata să lucrăm și acolo cu partenerii noștri externi, inclusiv cu americanii.
Așadar, cu Trump revenit la Casa Albă, care declară că vrea să pună capăt războiului, din Ucraina, și mai ales după recentele negocieri ruso-americane de la Riad, administrația Putin și-a schimbat radical discursul public. Dintr-o dată SUA nu mai sunt întruchiparea răului absolut, ci au devenit din nou “partenerii noștri”. Desigur, orice persoană normală poate doar să salute orice semn de încetare a măcelului din Ucraina. Însă tonul reverențios al conducătorilor ruși și disponibilitatea lor de a pune propriile resurse naturale la dispoziția “partenerilor americani” vădește un sindrom care merită să fie analizat mai cu aplecare.
Prima remarcă ar fi că generozitatea lui Putin arată că în cadrul negocierilor Washington-Moscova SUA sunt partenerul mult mai puternic, în fața căruia Rusia este gata să facă niște concesii majore. Altminteri în declarațiile sale Putin ar putea cere cel puțin relații economice simetrice, de reciprocitate, în raport cu “partenerii americani”. Adică, un lider cu adevărat suveran ar fi trebuit să aibă declarații cam de felul următor:
“Rusia este gata să deschidă piața sa pentru companiile americane în măsura în care SUA este gata permită prezența companiilor ruse pe piața americană”. Într-un asemenea caz s-a putea vorbi despre niște relații economice reciproc avantajoase. Însă așa ceva nu se întâmplă, și e bine să vedem de ce anume.
În primul rând deoarece pe parcursul întregii perioade post-sovietice administrația Federației Rusei s-a conformat rolului ingrat care i-a fost rezervat de către stăpânii Occidentului colectiv, și anume cea de periferie economică într-un sistem mondial dominat de actori ce reprezintă o putere industrială și tehnologică mult mai semnificativă. Elitele politice ale acestei țări nu și-au mai putut revenit din postura de țară învinsă în Războiul Rece, căreia Occidentul i-a impus condițiile de capitulare. Și anume, “terapia de șoc”, dezindustrializarea, liberalizarea pieței de capital, “small governement” și mai ales ideologia “free tradism”. Totul după rețetele “Școlii de la Chicago” a părintelui “capitalismului dezastrului” (Naomi Klein) Milton Friedman și a “Consensului de la Washington”.
Amintim că politica liberului schimb a fost arma de război economic și de cucerire a lumii a Imperiului Britanic, succedat de cel american după cel de-al Doilea Război Mondial. Acolo unde statele rezistau invaziei mărfurilor și companiilor străine pe propria piață și nu se arătau dispuse să-și cedeze resursele naturale “civilizatorilor” ango-saxoni, intervenea mașinăria de război și impunea cu forța armelor capitularea economică a statelor. Vă mai amintiți de Războaiele Opiului, de pildă?
În cazul lui Putin, însă, ce putem vedea. Un șef de stat contaminat total și iremediabil de ideologia liberală, de paradigma globalizării economice și mai ales de rolul pe care îl atribuie propriei țări de furnizoare de materii prime unor state mai puternice industrial. Vă mai amintiți cum se numesc astfel de raporturi economice între Centru și Periferie? Corect, colonialism economic.
Însăși structura economiei naționale a Rusiei ultimelor decenii se bazează anume modelul ce favorizează exportul resurselor naturale care constituie atât sursa de înavuțire a oligarhilor în condițiile unui capitalism de tip mafiot, cât și principala sursă de formare a bugetului de stat. Însăși administrația de stat a Rusiei se află în serviciul magnaților care controlează marile exporturi de resurse naturale după modelul pervers al unor țări din Lumea a Treia.
Adică putem afirma fără nici o exagerare că Rusia de azi este o republică bananieră care servește intereselor unor corporații străine. Timp de două decenii marii profitori ai acestui model de relații economice externe au fost occidentalii. Însă în ultimii ani, odată cu impunerea sancțiunilor occidentale în legătură cu războiul din Ucraina, China a fost cea care a luat locul rechinilor economici din Vest. Alături de India și alte câteva state.
Reamintim că războiul economic inițiat de către SUA și sateliții săi europeni contra Rusiei a impulsionat extinderea BRICS+ până la dimensiuni incomensurabile, astfel încât se părea că ruptura dintre “Occidentul colectiv” și “the Rest” (restul lumii) este definitivă și iremediabilă. Și că o nouă eră se anunță, era post-americană, a de-dolarizării, a triumfului multipolarității. Dar a fost destul un mic flirt din partea lui Trump și întregul eșafodaj al multipolariștilor să se aneantizeze instantaneu prin câteva declarații ale oficialilor de la Kremlin.
Lăsând la o parte limbajul diplomatic, am putea spune că Rusia de azi se comportă ca o femeie cu moravuri ușoare, care pentru a se hrăni își propune propriul corp clienților săi. Sau ca un alcoolic care își vide rinichii pentru a putea să capete niște bani pentru supraviețuire.
O țară cu o imensitate geografică precum Rusia, cu o populație de peste 140 de milioane de cetățeni, cu resurse naturale uriașe ar putea să devină o mega-putere economică, respingând tranșant rolul ingrat de apendice al unor economii mai avansate. Dar pentru un astfel de salt este nevoie de lideri puternici, vizionari și mai ales liberi de orice constrângeri din partea clasei parazitate de oligarhi care sunt adevărații stăpâni ai puterii politice din această țară. Însă în condițiile existenței unei gerontocrații provenite din fosta nomenclatură comunistă, din serviciile de represiune sovietice și din lumea criminală a anilor 90 a aștepta astfel de schimbări ar însemna să fii cu totul rupt de realitate.
Revenind la declarația lui Putin citată mai sus, este de-a dreptul dezgustător să observi cum acesta e gata să pună la dispoziția gangsterilor din mega-corporațiile americane nu doar resursele naturale, inclusiv cele din domeniul petrolului, a gazului, precum și și metalele rare, dar și să invite “imperialiștii americani” în “noile teritorii”. Adică acele teritorii care au fost supuse unui genocid de către regimul sionist de la Kiev pe banii și cu armamentul american. Aici expresia celebră și plină de cinism “Nothing personaly, only business” se potrivește perfect.
Iar ca să nu aveți nici o îndoială că administrația de stat a Rusiei este penetrată profund de către exponenții de vârf ai globaliștilor, pe lângă figurile bine cunoscute ale blocului economico-financiar din administrației Putin, faceți cunoștință cu încă un personaj, Kirill Dmitriev, CV-ul căruia e prezentat de către Edward Slavsquat în articolul de mai sus.
În concluzie, putem remarca faptul că în momentul de față Rusia s-a pomenit la o răscruce. Pe de o parte, ca urmare a sancțiunilor americane Putin s-a lăsat împins în brațele lui Xi Jinping, transformând economia țării într-o anexă a celei chineze, iar pe de altă parte apare Trump cu brațele deschise. Iar întrucât cele două economii, chineză și americană, se află într-o concurență acerbă, Putin nu se va putea menține concomitent pe două scaune.
Și nici măcar nu e sigur că va avea șansa să opteze pentru unul dintre cei doi parteneri. A transforma Rusia într-o vacă de muls pentru ambele țări ar fi și asta o opțiune pentru Putin, doar să se mențină cât mai mult în fruntea Rusiei. În plus, întreaga poveste cu forța militară uriașă a Rusiei, cu arsenalul ei atomic etc. e bună pentru propagandă, dar nu servește la nimic în condițiile saltului tehnologic pe care l-a făcut între timp arta războiului.
Conceptul de “Full Spectrum Dominance” (Dominație în întregul spectru) apare ca fiind infinit mai importantă decât armele de distrugere în masă de acum o jumătate de secol. C4, command, control, communication and computers (comandă, control, comunicare, computere), cu tehnologiile HAARP, cu instrumentele de război geofizic și climatic, cu praful inteligent, cu manipulările electromagnetice și cu mafia PayPal din Silicon Valey la Casa Albă e cam greu să îți măsori puterile.
Așa cum remarca cineva zilele trecute, se pare că cercurile siono-saxone care au dominat lumea câteva secole la rând prin superioritate tehnologică că dețin întâietatea și în era transumanismului și a tehnocrației. Iar în lipsa unui proiect de țară bazat pe performanțe tehnologice majore, pe propriile capacități industriale, pe limitarea invaziei capitalului și a mărfurilor străine pe propria piață și deopotrivă pe reducerea drastică e exportului propriilor resurse naturale, Rusia nu are nici o șansă să depășească statutul ingrat de periferie a unor economii mai puternice. Însă deoarece noțiunea de protecționism economic este tabu și în Rusia, iar ideea de integrare tuturor economiilor lumii este însăși religia elitelor politice de pretutindeni, procesul subminării statelor naționale în favoarea unei “guvernanțe mondiale” va continua.
