De câțiva ani Republica Moldova, tradițional marginală în presa mondială, a devenit foarte vizibilă pe harta preocupărilor mass-media și a politicienilor. Și asta pentru că războiul din Ucraina se desfășoară chiar la granița Moldovei.
Regimul de la Chișinău, format exclusiv din mercenari din rețeaua Soros și total obedient birocrației de la Bruxelles, susținut de către patronii săi occidentali, afirmă că țara este victima unui atac hibrid din partea Rusiei. Și, din păcate, are perfectă dreptate.
De cealaltă parte, opoziția politică afiliată Moscovei critică puterea politică de la Chișinău pentru afilierea acesteia centrelor de putere occidentale, acuzând-o de complicitate cu UE și SUA în intenția de a atrage țara într-un război direct contra Rusiei. De această dată clientela politică pro-rusă are perfectă dreptate. Elitele occidentale vor să folosească Moldova în calitate de cap de pod pentru neadmiterea cuceririi de către armata rusă a Odesei și a joncțiunii teritoriale cu regiunea separatistă Transnistria controlată de ruși.
Prin urmare, partizanatul politic și admirația oarbă fie pentru regimul de la Moscova, fie pentru Occidentul colectiv împarte cele două tabere rivale în “băieți buni” și “băieți răi”, aplicând formula simplistă în alb-negru. O astfel de abordare nu doar polarizează opiniile în exteriorul Republicii Moldova, ci divizează până la riscurile unor confruntări violente societatea moldovenească.
Adică avem de a face cu niște interpretări “pe orizontală”, la un nivel foarte redus, a esenței marilor provocări ai momentului istoric pe care îl trăim. Naivii din ambele tabere își revarsă fie admirația pentru Putin/Xi/BRICS și, simetric, ura față de Ursula, Macron, Starmer, fie viceversa, ura față de primii și admirația pentru ultimii.
Ambele tabere beligerante se acuză reciproc de instigarea la extinderea războiului în regiune, afișându-și intențiile pacifiste și atașamentul față de statul de drept și normele democratice. În interpretarea acestora războiul din Ucraina a fost cauzat exclusiv din cauza lui Zelensky controlat de occidentali, fie de către Putin portretizat ca întruchipare a răului absolut.
Însă tragica ironie este că fiecare dintre cele două părți ce își afișează opinii diametral opuse are dreptate doar parțial și doar atunci când își acuză oponenții de toate relele de pe pământ. Și, respectiv, mint cu nerușinare atunci când își atribuie calitățile cele mai nobile de iubitori de pace și democrație.
Puțini, foarte puțini sunt cei care se ridică la nivelul unei interpretări holistice a realităților din Republica Moldova și, respectiv, din regiune și din lume în ansamblul ei. Deși astfel de analiști există atât în anglosferă, cât și în mediul francofon. Însă aceștia sunt doar excepția care confirmă regula generală ce arată că s-a produs o cădere dramatică a capacității analitice, sacrificate în favoarea unor false dihotomii, izvorâte din iluzii și preferințe cultural-istorice foarte subiective.
A vedea că de fapt războiul din Ucraina este rodul unor acțiuni concertate ale aceluiași centru de comandă globalist, situat în Occident, care influențează în egală măsură regimurile de la Kiev și de la Moscova, nu poate oricine, chiar atunci când e vorba despre niște autori respectabili. Capcana intelectuală definită prin formula “wishful thinking” oferă un confort psihologic perfect exponenților ambelor tabere. Nu luăm în calcul aici multitudinea de mercenari și prostituate morale care promovează unul dintre cele două narative din rațiuni strict pecuniare.
Așadar, Moldova, acest stat mic, extrem de vulnerabil și supus unor influențe geopolitice majore, este împins să aleagă între două formule de vasalitate. Fie să-și sacrifice interesele naționale plutocrației occidentale, fie gangsterilor cu ambiții imperiale de la Moscova. Tertium non datur.
De fapt, lucrurile stau astfel. Rivalitățile geopolitice sunt instrumentalizate prin exacerbarea unor animozități și dispute istorice, a unor tensiuni de natură lingvistică, etnică și/sau religioasă de către strategii Noii Ordini Mondiale care poate fi instaurată mai rapid în urma unor multiple războaiele regionale, care sunt împinse spre un război mondial nimicitor. Este vorba despre inducerea unei permanente stări de urgență. Prin false pandemii, prin falsa teorie a încălzirii globale, prin crize economice artificiale și, iată, prin punerea în scenă a unor războaie sângeroase.
Însă în condițiile unor animozități acerbe puțini sunt cei care își pot permite să abandoneze postura de privitor pasionat al unui meci de fotbal atunci când privește spectacolul geopolitic. Atunci când favoriții noștri riscă să piardă puterea politică sau favoriții celorlalți sunt împiedicați să vină la guvernare nu mai rămâne lor pentru o analiză rece, bazată pe cuprinderea tabloului de ansamblu.
A vorbi astăzi, în preajma alegerilor parlamentare care vor avea loc duminică, 28 septembrie, în Moldova, despre agenda globalist-satanistă comună, impusă tuturor țărilor, atât din Occident, cât și din BRICS sau Sudul Global în general, a aminti despre tirania tehnocratică și transumanistă care se impune cu o viteză uriașă în toate țările lumii, a vorbi despre închisoarea digitală, creditul social, eliminarea banilor cash, restrângerea libertăților celor mai elementare, a arăta că ONU și alte organizații mondialiste impun pretutindeni Agenda 2030, vaccinismul, feminismul, transgenderismul, avorturile etc. în contextul zilei de azi pare a fi cu totul nepotrivit.
Întrebarea cheie, vehiculată pretutindeni, este următoarea: “Tu de partea cui ești, a rușilor ori a occidentalilor? Ca să știu, ești aliatul sau dușmanul meu.” Iar între timp dușmanul din vârful piramidei poate acționa în total anonimat și impunitate pentru grăbirea apocalipsei transumaniste.
