Încep acest articol cu răspunsul la întrebarea de ce nu critic în textele mele partidele și centrele de influență afiliate atlantiștilor, rețelelor Soros, euro-entuziaștilor. Din simplu motiv că în tabăra căreia mă adresez, cea antiglobalistă, patriotică, „suveranistă” (termenul este unul contrafăcut, dar încă mai e în vogă!) toată lumea știe ce reprezintă, de pildă, structura supra- și anti-națională UE, Comisia Europeană, Ursula, Macron, Merz, Starmer și, respectiv, valeții acestora de tipul președintelui din Ucraina, Zelensky, cel din România, Nicușor Dan, sau cea din Republica Moldova, Maia Sandu.
Tabăra numită convențional de dreapta, conservatoare, eșuează la alt capitol, și anume, rămâne obsedată de admirația pentru un Donald Trump, se exaltă în fața măreției economice și tehnologice a Chinei și, mai ales, se prosternează în fața micului dictator de la Moscova, Vladimir Putin. În România chiar a fost lansat de curând termenul geopolitic extravagant, ce caracterizează foarte potrivit acest gen de linie ideologică: tripolaritate. Noțiunea în sine reprezintă o aberație menită să prezinte un inexistent triumvirat al celor mai „grei” „lideri” mondiali: Trump, Putin, Xi.
Acest mit geopolitic superficial și, totodată, dezonorant îi prezintă pe cei trei ca fiind un fel de mesia colectiv, care va mântui popoarele europene subjugate de elitele din țările membre ale UE și de către birocrația de la Bruxelles. Prima remarcă de făcut pe marginea acestei iluzii catastrofale ar fi următoarea. Cei care au o astfel de optică asupra relațiilor internaționale își semnează de bună voie verdictul de anulare a oricărei urme de patriotism, de pretenție la independența națională a propriei țări, aruncându-se orbește în brațele unor stăpâni care să-i salveze de dominația UE în favoarea dominației „benefice” a SUA/Rusiei/Chinei. Adică își trădează complexul de vasali, sindromul de colonie aflată în căutarea unui stăpân mai bun.
Desigur, în lumea de azi i nterdependența și chiar interoperabilitatea dintre statele lumii a devenit de-a dreptul devastatoare, federația mondială sau, în termeni masonici, republica universală fiind pe punctul de a-și atinge stadiul final de îndeplinire. Însă în aceste condiții ar fi trebuit să ne așteptăm de la cei care se consideră „crème de la crème” în mediul politic, academic sau de presă la un discurs axat pe protejarea maxim posibilă a propriilor țări și popoare în fața „cazanului de topire” al globalismului. Altminteri e foarte straniu să observi cum această faună selectă critică în mod virulent politicile globaliste ale UE, dar elogiază aceleași politici promovate de către administrațiile celor trei mega-state menționate mai sus.
La fel stau lucrurile și în raport cu informa structură internațională supranumită BRICS. De parcă globalizarea în cadrul acestor state cu interese extrem de diferite și de cele mai multe ori antagoniste n-ar conduce la aceeași contopire până la disoluție a tuturor țărilor în cadrul unei „piețe comune”, bazate pe aceleași patru „valori” ale capitalismului mondialist sau „fără frontiere”. Și anume, este vorba despre principiul sacrosanct al „liberei circulații” sau despre ideologia „free tradismului” care a devenit religia obligatorie a tuturor țărilor lumii. Amintesc, este vorba despre libera circulație a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor și a persoanelor. Adică, vechea școală a „dereglementării” neoliberale, a „școlii de la Chicago”, a lui Milton Friedman rămâne a fi singura normă a relațiilor internaționale, acceptată de către toată lumea, inclusiv de către cei care se cred patrioți.
Sau, altfel zis, așa cum ne-a învățat un alt Friedman, și el un apostol al globalizării, mai exact, **Thomas L. Friedman**, toată lumea trebuie să-și îmbrace **cămașa de forță** numită de către el metaforic „the golden straitjacket " (vezi cartea „Lexus și Măslinul”, 1999). Este vorba despre ideologia neoliberală extinsă asupra întregii lumi în cadrul a ceea ce se numește „economia de piață liberă la scară globală”. Anume această politică economică, impusă de către corporatocrația transnațională, este cea promovată de către toate organizațiile internaționale precum FMI, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, dar și de către Banca Reglementelor Internaționale, care scapă atenției multora dintre cei care se declară patrioți antiglobaliști. Acum, este de-a dreptul uluitor să vezi că această tagmă de „capete vorbitoare” refuză să recunoască faptul evident că respectivul triumvirat este format din trei personaje aflate totalmente în serviciul acestui sistem economic și politico-juridic. Și, tot aici, organizația cu numele BRICS este și ea subordonată sută la sută regimului neoliberal globalist, impus de către Marea Finanță Internațională.”
Mai mult, anume corporația financiară transnațională Goldman Sachs a lansat , prin intermediul Lordului Jim O’Neill, conceptul BRIC (Brazilia, Rusia, India, China). Acesta a ocupat funcții cheie în cadrul respectivei corporații care este parte a Rezervei Federale. Printre rolurile sale anterioare se numără cel de director adjunct al departamentului de cercetare (1995-2000), economist-șef (2001-2010) și președinte al diviziei de administrare a activelor (2010-2013) la Goldman Sachs. Raportul elaborat sub conducerea lui lui O'Neill se intitula „Building Better Global Economic BRICs”, arătând că țările respective au cele mai bune oportunități pentru plasarea de investiții din partea unor giganți financiari ca Goldman Sachs. Adică rechinii marelui capital din Vest au inventat BRICS-ul ca să colonizeze economic țările cu cele mai mari piețe de desfacere și cu o mână de lucru ieftină. Nimic nou, aceeași politică imperială practicată de către occidentali de sute de ani. Altfel zis, la baza BRICS stă strategia veche a marelui capital de colonizare economică a țărilor lumii.
Apropo, a se reține că același personaj a deținut, între anii 2019-2021, și funcția de șef la Consiliului Chatham House, numit și Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale de la Londra (https://www.bruegel.org/people/jim-oneill; https://en.wikipedia.org/wiki/Jim_O'Neill,_Baron_O'Neill_of_Gatley). Este vorba despre însuși creierul cercurilor globaliste vechi de un secol. Iar naivii din „tabăra multipolaristă” continuă să peroreze precum că BRICS ar reprezenta o alternativă proiectului globalist americano-centric. Aici se impune o precizare de principiu. Hiper-clasa mondială, oligarhii care dețin controlul asupra entităților private suprastatale nu au nici o loialitate de natură statală, teritorială sau culturală. Fiind prin însăși natura lor apatrizi și operând în cadrul sistemului bazat pe capitalul nomad, aceștia sunt la fel de străini de interesele naționale ale SUA ca și ale oricărei ale țări.
Revenind la fanii din „tabăra noastră” a celor trei șefi de state, Trump, Putin și Xi, este necesar să subliniem și de această o discrepanță cognitivă de-a dreptul dezarmantă, care descalifică intelectual (și moral) personajele respective. Mulți dintre aceștia au fost niște critici duri ai războiului total asupra omenirii, cunoscut cu numele de cod Covid-1984 (Hrvoje Moric). Aceștia fiind deseori autori de cărți, de articole, participanți la numeroase conferințe și politicieni, care au avut o poziție demnă de toată admirația în demascarea celui mai de amploare genocid împotriva omenirii, declanșat sub pretextul falsei pandemii Covid-19.
Însă, oricât ar părea de straniu, această constelație de intelectuali este cuprinsă de o gravă amnezie atunci când vine vorba de favoriții lor din triumviratul respectiv. Oare nu se știe că Trump, Putin și Xi au aplicat cu o violență tiranică toate strategiile sataniștilor care au operat prin intermediul OMS, GAVI și Big Pharma, impunând toate măsurile liberticide și ucigașe precum purtarea măștilor, lockdown și injectări forțate? Și dacă se știe, atunci cum să înțelegem faptul că persoanele din această categorie se înregimentează în armata de susținători ai celor trei conducători?
Exact aceeași situație este și în ceea ce privește impunerea draconică a agendei globalist-sataniste de digitalizare în masă și supraveghere totală, de implementare accelerată a Agendei 2030, altfel zis a tehnocrației de natură luciferiană și a transumanismului ce realizează cu ritmuri uluitoare proiectul „omului augmentat” în spiritul fuziunii dintre om și tehnologie sau, în limbajul lor savant, a „convergenței bio-digitale”.
Prin urmare, falsa dihotomie continuă să facă ravagii în mințile persoanelor publice cu pretenții de naționaliști, care s-au lăsat seduși de discursul critic, anti-occidental al „multipolariștilor”. Când vine vorba să-și găsească protectori internaționali, care să-i salveze de dominația eurocraților, „suveraniștii” noștri de carton se gudură pe lângă cei trei în speranța că vor ajunge să fie promovați la putere sau răsplătiți pentru obediența lor de către Casa Albă, Kremlin sau Partidul Comunist Chinez. Asistăm cu uimire la un continuu demers adresat în special ba lui Trump, ba lui Putin, prin care „patrioții” se milogesc la aceștia ca să-i ajute să debarce de la putere clientela politică a Comisiei Europene, înlocuind-o cu ei înșiși, clientela fericită să servească interesele rusești, americane sau chinezești. Iar dacă printre „suveraniști” mai sunt naivi care cred că astfel ar avantaja interesele naționale ale propriei țări, atunci lucrurile sunt grave de tot.
În ultima vreme este foarte în vogă expresia „opoziție controlată”. Ea li se aplică, de obicei, celor care fac jocul puterii din țara respectivă sau al centrelor de influență gen „rețeaua Soros”. De acord, aceștia merită cele mai dure critici și demascări. Dar oare este mai onorabil să-ți etalezi cu mândrie postura de „opoziție controlată de la Moscova, Washington sau Beijing”? Personal nu cred. Mai grav, deseori în cazul partidelor și a persoanelor cu etichetă suveranistă din Europa și, implicit, din România observăm cu ochiul liber un tip de naționalism israelo-conform.Altfel nici nu putea fi. De vreme ce i te închini lui Trump, iar acesta este sluga jalnică a lui Netanyahu și, mai larg, a atotputernicului lobby israelian din, atunci este obligatoriu să închizi ochii la acțiunile criminale și genocidale al entității sioniste în Sectorul Gaza, în Liban, în Iran și în întregul Orient Mijlociu.
Iar cei care critică Israelul, dar adoră regimul de ocupație de la Casa Albă sub mandatul lui Trump și se lingușesc pe lângă regimul de la Kremlin, aflat și el sub influența totală a cercurilor sioniste, manifestă o ipocrizie demnă de tot disprețul.
Acum câteva zile am publicat un articol, intitulat „Libertatea cuvântului 'made in Russia'” (https://arcaluinoe.info/ro/blog/2026-05-29-lbg4x5wm/). Voi reveni cu un alt articol care va aduce mai multe exemple de trimitere la închisoare pentru cea mai gravă crimă împotriva uzurpatorilor de la Kremlin, și anume critica acestora.
Dacă avem o atitudine plină de revoltă și dezgust față de „corectitudinea politică” impusă în țările afiliate Occidentului colectiv, oare n-ar fi firesc să ne revoltăm și chiar să ne cutremurăm în fața unor abuzuri care au devenit o practică zilnică a aparatului represiv de la Moscova? Oare n-ar trebui să manifestăm o firească empatie față de cei trimiși în închisoare pentru „delict de opinie” și „crimă de lezmajestate”? Orice om de bun simț ar trebui să se revolte și să se cutremure în fața unor abuzuri atât de monstruoase?
Însă falnicii noștri suveraniști continuă să critice ― pe bună dreptate! ― regimul criminal de la Kiev și, obligatoriu, să elogieze regimul la fel de criminal de la Moscova. Am mai spus-o și o repet. Oamenii aceștia preferă să vadă doar cu un ochi, să audă doar cu o ureche și să gândească doar cu jumătate de creier.
Vom reveni.
