2 august 2024. Judecătoria Chișinău emite o sentință de condamnare la șase ani de închisoare.
Între timp urmărirea penală pornită împotriva mea încă în martie 2017 de către regimul criminal de la Chișinău, care uzurpase puterea în stat, își urma cursul prestabilit. De-a lungul anilor am pierdut numărul tentativelor diverselor guvernări de a mă distruge prin instrumentalizarea unor dosare penale. Nimic nou pentru mine. De această dată legenda contrafăcută în dosar viza crima de trafic de influență. Fără martori, fără probe, doar plângerea penală a unui escroc.
Însă de această dată regimul marionetă de la Chișinău, format exclusiv din mercenari ai rețelei criminale Soros, și-a depășit toți predecesorii. Astfel, la 2 august 2024 judecătoarea Ana Cucerescu depășește până și așteptările procurorilor. Astfel, în pledoaria lor procurorii au cerut să mi se aplice o pedeapsă de PATRU ani privațiune de libertate, însă generoasa judecătoare m-a premiat cu ȘASE ani de închisoare. Sursele mele s-au dovedit a fi corecte. În schimbul acestei sentințe tinerei și ambițioasei judecătoare i s-a promis o avansare rapidă prin acordarea calității de judecător la Curtea Supremă de Justiție. Ceea ce s-a și întâmplat. Iar doamna care deținea funcția de președinte ad-interim al Judecătoriei Chișinău și i-a transmis în mod ilegal acest dosar magistratei de mai sus spre executare, pe nume Livia Mitrofan, pentru această ispravă și alte servicii aduse guvernării a ajuns membru al Consiliului Suprem al Magistraturii.
Site-ul coordonat de Pierre-Antoine Plaquevent publică în aceeași zi de 2 august 2024 declarația mea:
https://strategika.fr/2024/08/09/aujourdhui-jai-ete-condamne-a-six-ans-de-prison/.
În acele zile de după condamnarea mea am avut o intensă și amicală corespondență cu Pierre-Antoine și cu Youssef prin Telegram, cărora le-am mulțumit pentru susținere. Pierre-Antoine mi-a spus că urmează să avem și o emisiune radio în trei, care n-a mai avut loc. (Sper ca ei să nu șteargă corespondența pe care am avut-o de-a lungul anilor, chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit.).
De altfel, acest site a publicat de-a lungul timpului mai multe articole de ale mele:
https://strategika.fr/?s=iurie+roșca.
Am găsit și unul dintre cele trei articole critice în raport cu BRICS:
https://strategika.fr/?s=iurie+roșca+2025+condamne .
Printre acestea este un text, pe care l-am scris la rugămintea prietenului meu de atunci, Youssef Hindi, la care voi reveni mai jos.
25 septembrie 2025. Curtea de Apel Chișinău menține sentința de condamnare, dar reduce pedeapsa de la șase la patru privațiune de libertate. Sentința nu e definitivă, dar e executorie.
Pentru a evita încarcerarea plecasem cu două zile înainte din țară. Știam ce mă așteaptă la închisoare.
În timp ce în presa dominantă din Republica Moldova și din România este o jubilație totală, sursele media administrate de foștii mei amici din Rusia și din Franța se arată foarte silențioase.
Însă, dacă îmi amintesc bine, de această dată prietenii mei de la Paris au fost mai puțin vocali în apărarea mea. Subliniez, apreciez contribuția intelectuală a autorilor francezi din cadrul disidenței, am fost onorat să mă ocup de promovarea lor în Moldova și România, dar nu pot accepta abordarea lor unilaterală, deformată a realităților internaționale. A nu vedea ce se întâmplă în Rusia de azi și, mai grav, a deveni promotori ai discursului oficial al Sinagogii de la Kremlin înseamnă a ceda propria independență intelectuală în schimbul unor favoruri nedeclarate.
Pe măsură ce regimul tiranic din Rusia adâncește această țară într-o catastrofă din ce în ce mai mare, și criticile mele față de Kremlin au devenit tot mai dure. Războiul dezastruos din Ucraina, asasinarea și încarcerarea oponenților politici, suprimarea libertății presei și a întrunirilor, falsificarea metodică a alegerilor, impunerea Agendei sataniste 2030, toate acestea au servit drept temei pentru demascarea dictaturii oligarhice și xenocratice din Rusia.
Iar propagandiștilor din tabăra "opoziției controlate" de tipul lui Pepe Escobar, Scott Ritter, col. Douglas Macgregor sau Jeffrey Sachs, precum și emulilor acestora de limbă franceză, le propun un exercițiu intelectual simplu. Cum își explică faptul că, spre deosebire de țările occidentale, latino-americane sau musulmane, care organizează de ani de zile reuniuni de protest de o amploare uriașă contra statului terorist Israel, în Rusia nu are loc nici un protest civic de acest fel? Oare nu pentru că Putin și camarila lui sunt uneltele sionismului internaţional? Gândiți-vă la asta, dacă aveți cu ce și vi se permite să o faceți.
(va urma)
